569 matches
-
1079 iar în 1339 este ridicată la rangul de ducat. În secolele XII și XIII se extinde rapid în aval de-a lungul râurilor Maas, Rin și IJssel fiind deseori în război cu statele vecine: Ducatul Brabant, Comitatul Olanda și Episcopatul Utrecht. Prin căsătorie, ducatul intră în posesia Casei de Jülich (1371) iar apoi a celei de Egmont (1423). În a doua jumătate a secolului al XV-lea intră în atenția Burgunzilor, în 1473 fiind achiziționat de Carol Temerarul. Împăratul Maximilian
Ducatul Geldern () [Corola-website/Science/314989_a_316318]
-
cetățenești, provocându-l pe electorul de Köln, arhiepiscopul Conrad de Hochstaden, ale cărui trupe au devastat orașul după cinci ani. Fiul lui Wilhelm al IV-lea, Waleram de Jülich (conte între 1278 și 1297) a rămas un dârz oponent al episcopatului, susținând pe ducele Ioan I de Brabant în 1288, în bătălia de la Worringen, desfășurată împotriva arhiepiscopului Siegfried al II-lea de Westerburg. Deși fratele mai mic al lui Waleram, contele Gerard al V-lea luase partea regelui german Adolf de
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
În vremea lui, Biserica Romei a început să țină evidențe foarte exacte despre martiri. ar fi instituit subdiaconii, care, împreună cu niște notari, să strângă mărturii și documente de la procesele martirilor. Roman de origine, a fost un papă important în evoluția episcopatului monarhic - sub pontificatul său rolul episcopului Romei s-a precizat și a dobândit o importanță accentuată. Lui i s-a adresat Origene cu o scrisoare pentru a apăra ortodoxia credinței sale. Tot de pontificatul lui se leagă și reorganizarea clerului
Papa Fabian () [Corola-website/Science/304314_a_305643]
-
Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în limbajul colocvial „Catedrala Sfântul Bartolomeu”, deși nu a fost niciodată sediu de episcopat. În 1867 catedrala a fost distrusă într-un incendiu și reconstruită în stilul prezent. Înălțimea catedralei este de 95 m. "Römer" este numele clădirii primăriei Frankfurtului, în traducere „cetățean al Romei, roman”. Ea este alcătuită de fapt din trei case
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în limbajul colocvial „Catedrala Sfântul Bartolomeu”, deși nu a fost niciodată sediu de episcopat. În 1867 catedrala a fost distrusă într-un incendiu și reconstruită în stilul prezent. Înălțimea catedralei este de 95 m. Römer (Primăria orașului) "Römer" este numele clădirii primăriei Frankfurtului, în traducere „cetățean al Romei, roman”. Ea este alcătuită de fapt
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
1200 și 1230. Zalăul există ca așezare omenească încă din jurul anului 900, dar prima atestare documentară apare la 1220 sub numele de "villa Ziloc". După năvălirile tătare și pustiirea orașului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvaniei. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul pentru prima dată oras-târg, "oppidum Zilah", privilegiu care scotea orașul
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
chiar și când e vorba de cele imigrate într-o societate occidentală, privesc feminismul ca fiind irelevant pentru etosul ortodox; acești observatori constată că nu există o mișcare populară, de masă, care să militeze pentru hirotonisirea femeilor pentru preoție sau episcopat, si chiar timidele cereri pentru dreptul femeilor de a deveni diaconi - fapt care n-ar face decât să reînvie o bine-documentată tradiție a bisericii bizantine timpurii- evita tonul strident și direct manifestat de mișcările pentru hirotonire în bisericile creștine occidentale
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
() a fost un episcopat catolic medieval situat în regiunea Țărilor de Jos. Înființat în 695, devine un principat al Sfântului Imperiu Roman odată cu atribuirea de puteri seculare între 1024 și 1528. Dioceza de Utrecht a fost înființată în 695 când Willibrord a fost numit
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
a dus foarte repede la apariția de conflicte cu ceilalți seniori feudali din regiune. Cele mai importante conflicte au fost cele cu Conții de Olanda și cu Ducii de Geldern. Astfel teritoriul Veluwe a fost cucerit de Ducatul Geldern dar episcopatul a reușit să își păstreze mare parte din teritoriul Oversticht, teritoriu ce corespunde cu actualele provincii Overijssel și Drenthe. În 1122, în urma Concordatului de la Worms, Împăratul pierde dreptul de investitură al episcopilor, acesta revenind clerului din provincie. Acest lucru a
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
și astfel puterile seculare Împăratului Carol Quintul. Acestea sunt integrate Domeniilor Habsburgice din Țările de Jos. papa Clement al VIII-lea a consimțit de asemenea, obigat de evenimente, să-i acorde acestuia și dreptul de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
fost venerate și păstrate de Sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Cappadociei. De îndată ce împăratul roman Galerius a proclamat libertatea de cult pentru creștinii din tot Imperiul roman, în 311, cetatea Tomis (Constanța) singură, a devenit Mitropolie, cu cel puțin 14 episcopate. Străvechiul Tomis s-a numit Constantiana după edictul de la Mediolanum din 313 care a confirmat libertatea de cult, în onoarea lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondatorul primei capitale creștine a lumii, Constantinopol. Conform opiniilor unor istorici
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
VII și Henric IV a fost provocată de chestiunea numirilor ecleziastice și de promulgarea, în 1075, a sentințelor renuntie sub numele de "Dictatus papae". Pierderea învestiturii putea fi enormă și de aceea, împăratul a fost împins să inițieze conflictul. Numărul episcopatelor de la est de Rin era mult mai mare în comparație cu celelalte regate vestice. Henric IV intenționa să readucă sub control papalitatea care a profitat de pe urmă tulburărilor din 1054 și de pe urmă morții lui Henric al III-lea. Papa a condamnat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Papa a condamnat oricare învestitură laică în februarie 1075, fiind promulgat Dictatus care afirmă supremația pontifului și Bisericii romane, ceea ce a acutizat conflictul dintre Grigore al VII-lea și Henric al IV-lea în 1076, pretextul fiind situația confuză a episcopatului de Milano, pentru ocuparea căruia atât papa, cât și împăratul aveau candidați proprii. Refuzând să accepte alegerea făcută de Papa, Henric a reunit în Conciliul de la Worms, în ianuarie 1076, o adunare a episcopilor, care nerecunoscandu-i legitimitatea, i-a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
o întrunire și la Piacenza, episcopii italieni luând decizii similar. La inițiativa regelui, papa a ripostat, pronunțând excomunicarea urmată de destituirea lui Henric și de dezlegarea supușilor acestuia de jurământul de fidelitate. Principii laici au început să se agite, iar episcopatul, care trecuse de partea regelui, a înclinat spre papalitate, raliindu-se deciziei de destituire. Într-o adunare ținută la Tribur, prinții au cerut abdicarea lui Henric IV, dacă excomunicarea nu era ridicată. Izolat de toți cei care l-au sprijinit
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
au fost înfrânți si decimati de mongoli în bătălia de la Kalka, cumanii s-au apropiat mai mult de unguri, de la care o parte din ei au primit creștinismul catolic (1227), ceilalți rămânând păgâni. Pentru cumanii creștinați catolic, în Moldova activa episcopatul cuman, înființat mai înainte (prima mențiune 1217) pentru propagarea catolicismului în acele locuri, dar acțiunea are loc în mod organizat abia la creștinarea cumanilor și pus în 1227 sub protectorarul Ungariei. Au existat încercări de implantare a catolicismului și la
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. Nu se știe unde se afla clădirea episcopatului, întrucât bisericuța Sân Nicoară, luată în discuție, avea o arhitectură de factură bizantină, iar pe la 1788 încă se mai slujea acolo în legea Răsăritului. Întâiul episcop catolic a fost italianul Nicolae Antonii. Tot în vremea lui Radu I, ca replică
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pe fiul lui Ioan, Guillaume, într-o bătălia desfășurată pe insula Duiveland, iar episcopul Guy de Utrecht a fost luat prizonier. Guy de Namur și ducele Ioan al II-lea de Brabant au cucerit cea mai mare parte a teritoriului episcopatului de Utrecht, al Olandei și Zeelandei. Guy de Namur a fost în cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota din Olanda și Franța, în bătălia navală de la Zierikzee. Ioan al II-lea a recucerit cea mai mare parte din
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
catolici și ortodocși. Viața monahală a fost restaurată în anii 1950, prin benedictini, "fiicele Mariei" și prin ordinul Sfântului Duh. Începând cu 1961, Biserica suedeză hirotonește și femei întru preot. La 5 iunie 1996, sinodul a hotărît admiterea femeilor la episcopat. Christina Odenberg a fost hirotonită în episcopat pe 5 octombrie 1997 și înscăunată ca episcop de Lund. Pe 27 octombrie 2005, sinodul general a hotărît binecuvântarea bisericească a cuplurilor de același sex, precum și admiterea la hirotonie a acestora. Episcop de
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
restaurată în anii 1950, prin benedictini, "fiicele Mariei" și prin ordinul Sfântului Duh. Începând cu 1961, Biserica suedeză hirotonește și femei întru preot. La 5 iunie 1996, sinodul a hotărît admiterea femeilor la episcopat. Christina Odenberg a fost hirotonită în episcopat pe 5 octombrie 1997 și înscăunată ca episcop de Lund. Pe 27 octombrie 2005, sinodul general a hotărît binecuvântarea bisericească a cuplurilor de același sex, precum și admiterea la hirotonie a acestora. Episcop de Stockholm este o lesbiană. Biserica Suedeză este
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. În anul 1806, mitropolitul greco-catolicilor ucraineni din Liov, Antonie Angelovici, a cerut împăratului austriac înființarea în Bucovina a unui episcopat al rutenilor uniți cu Roma, el susținând că majoritatea enoriașilor Episcopiei ortodoxe a Bucovinei ar fi de fapt galițieni greco-catolici. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice la Siret (1812), Cernăuți (1813), Cacica
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
988, Adalberon a fost pus în închisoare, de unde însă a evadat și a căutat protecție pe lângă Hugo Capet, devenit între timp rege al Franței. Câștigând încrederea lui Carol și a arhiepiscopului Arnulf de Reims, el a fost restaurat la conducerea episcopatului său; însă în 991, el a predat Laon, odată cu Carol și cu Arnulf, în mâinile lui Hugo Capet. Ulterior, el a luat parte activă doar în chestiunile ecleziastice. Adalberon a scris un poem satiric sub forma unui dialog, dedicat lui
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
promovări și a dat nenumărate distincții. Discursul rostit în iunie 1913 în Casa Magnaților din Budapesta, împotriva înființării "Episcopiei de Hajdúdorog", rămâne o capodoperă de combativitate națională, care a i-a scos din adormire pe mulți dintre cei care acuzau episcopatul român unit că nu ar fi fost destul de combativ și de hotărît în atitudinea sa, față de înființarea, exclusiv din șovinism maghiar, a acelei "episcopii de Hajdu-Dorogh". Și-a continuat vizitațiile canonice în toate părțile diecezei, iar la izbucnirea războiului mondial
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
lui Andrea Navagero, mort în 1529. Pietro Bempo relatează evenimentele petrecute în anii 1487-1513 în ""Rerum veneticarum libri XII"", la început în limba latină, tradusă apoi în italiană. În anul 1539 este numit cardinal de către Papa Paul III, primind și episcopatele din Gubbio și Bergamo. Se stabilește definitiv la Roma, dedicându-se teologiei și istoriei clasice. Moare la 18 ianuarie [[1547 , în vârstă de 77 de ani, și este înmormântat în biserica ""Santa Maria sopra Minerva"". [[Fișier:Bembo 01.gif|thumb
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
român de la Sibiu, Vasile Mangra, care a sprijinit autoritățile austro-ungare ale vremii. A prezidat, împreună cu Ioan Papp, episcop ortodox de Arad și cu Gheorghe Pop de Băsești, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. În calitate de decan al Episcopatului Român Unit, l-a îmbrățișat pe generalul român Nicolescu, sosit în fruntea Armatei Române, la Blaj. La 23 mai 1919, i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea pe Regele Ferdinand și Regina Maria. La 1 ianuarie 1920 a participat
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
și baptiști (3,98%). Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Prima menționare documentară a satului Căpușu Mare este din 1282. În Evul Mediu sat preponderent maghiar, aparținând episcopatului ardelean, apoi domeniu latifundiar al Gilăului.
Comuna Căpușu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299558_a_300887]