273 matches
-
și constructiviste, redate schematic în figura nr. 2, propusă mai jos. Figura nr. 2: Interacțiuni epistemologice și constructiviste în problematica securității și apărării comune a Uniunii Europene Prin această schemă se încearcă a demonstra existența unei legături între "acțiune" și "episteme", elemente care conduc la organizarea cunoașterii în problemele de securitate și apărare comună, din care să reiasă, pe de o parte, metodele deductive de interpretare a acestui domeniu, iar pe de altă parte, să se identifice noi forme de transformare
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
securității și apărării comune europene, în diferite paradigme, care presupune, atât o reflecție complexă asupra științei, cât și un instrument de progres științific. Prin acest demers critic, se verifică valabilitatea cunoștințelor din acest domeniu (logos) și nivelul de cunoaștere științifică (episteme), avându-se în vedere cele trei mari întrebări: Ce este cunoașterea (întrebarea gnoseologică)? Cum este ea constituită sau creată (întrebarea metodologică)? Cum se poate aprecia valoarea sau validitatea sa (întrebarea etică)? Tocmai de aceea, unificarea conceptuală între epistemologie și constructivism
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Europene, ca organizație internațională, intră sub incidența conceptului și obiectului epistemologiei, atunci când se încearcă a se obține mai multă exactitate și relevanță. În ceea ce privește conceptul de epistemologie, se știe că teoriile sunt multiple și diverse. Epistemologia, privită ca un raport între "episteme" ("cunoaștere") și "logos" ("știință"), ambii termeni proveniți din limba greacă sau un "corp de principii" (Michel Foucault) sau un complex de "paradigme" (T.S. Kuhn), are un rol definitoriu în analiza și interpretarea proceselor, fenomenenelor, tendințelor și provocărilor din natură, societate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
un complex de "paradigme" (T.S. Kuhn), are un rol definitoriu în analiza și interpretarea proceselor, fenomenenelor, tendințelor și provocărilor din natură, societate și gândire, inclusiv în analiza problemelor de securitate și de apărare. Ceea ce trebuie de reținut în concepția de "episteme" este că științele sunt în evoluție, progresul constituie una din exigențele esențiale ale dezvoltării, iar fiecare știință devine un reper de devenire istorică pentru obiectul său determinat. Deoarece științele sunt diverse și această diversitate se aplică tot mai multor domenii
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
în activitatea sa cognitivă, nu separă cunoscutul de cunoscător. Propunându-și să definească epistemologia "ca studiu al constituirii cunoștințelor valabile", Jean Piaget stabilea o denumire comună acceptabilă pentru toți oamenii de știință, prin stabilirea obiectului (logos) și a domeniului cunoașterii (episteme). Această definiție, propusă de Piaget în lucrarea amintită mai sus, are marele merit de a desprinde trei mari întrebări despre legitimitatea cunoștințelor pentru a elabora rațional comportamentele cognitive și sociale: Ce este cunoașterea (întrebarea gnoseologică)? Cum este ea constituită sau
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
timp: astfel, după paradigma pozitivismului comtian, au urmat cele ale pozitivismului logic carnapian, wittgensteinian și popperian, paradigme care au consolidat statutul cunoașterii științifice, substituind falsificarea cu verificarea empirică drept criteriu de demarcație. S-a conturat o interacțiune între empirie și episteme sau între acțiune și reflecție care conținea diversitatea disciplinelor prin care se organiza cunoașterea: nu numai prin determinarea a priori a unui obiect pozitiv și a unei metode deductive, ci și prin identificarea de forme și stiluri în procesele de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
certe premise intelectu-ale, "marele humor" înseamnă energie psihică, dar și seriozitate instinctual-practică, în acest caz de conținut antidogmatic." Sună ca un program personal, introspectiv, ca de altfel și opțiunea autoarei pentru Dezordinea preventivă a lui Matei Vișniec, roman al unei episteme deconstructiviste, cu totul atipice: "Fiind o literatură de idei despre viitorul sumbru al omului "destructurat", lectura nu e prea atractivă, dar trebuie continuată cu interes profesional, din curiozitate. Studenții de la Jurnalistică ar avea un profit real din dezbaterea unei astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
incidența unor principii imuabile) și aceea a derelicțiunii lumii care, ea însăși, e reflexia neîngrijirii sufletului. Ceea ce caracterizează sufletul este mișcarea, însă această mișcare nu e una aleatorie, ci una orientată - ea descrie parcursul de la doxa (domeniul lumii indeterminate) la episteme (domeniul principiilor și al clarității). În măsura în care parcurge acest traseu, sufletul „participă” la ordinea eternă a lumii și devine nemuritor (de unde, evident, problema preexistenței și a posterității sufletului tematizată în Phaidon). Merită observat faptul că această imortalitate a sufletului e legată
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Republic, Oxford, 1951. Levinson, R. In Defense of Plato, Cambridge, Mass., 1953. Rosen, Stanley, Plato’s Statesman. The Web of Politics, St. Augustine’s Press, Inc., 2003 (traducere în franceză: Paris, J. Vrin, 2004). Joly, Henri, Le renversment platonicien. Logos, episteme, polis, a III-a ediție, Paris, J. Vrin, 1994 (1974). Annas, Julia, Introduction à la République de Platon, PUF, 1994 (Oxford, 1981). Annas, Julia, Platonic Ethics, Old and New, Ithaca and London: Cornell University Press, 1999. Despotopoulos, Constantin, La philosophie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
anilor s-au construit rețele complexe de noțiuni, categorii, criterii cronologice, grupaje tematice sau metode demonstrative atât de bine exersate și controlate încât au devenit firești, practic imposibil de înlocuit în doar câțiva ani. Ceea ce se putea face pentru ameliorarea epistemei era doar infuzia câtorva informații "noi" piese disparate, de importanță secundară, care nu contraziceau ansamblul și nu cereau eforturi serioase de adaptare. După cum am văzut mai ales în cazul românesc manualele de istorie postcomuniste au urmat aceeași logică a corecțiilor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și psihic, iar "când un mit s-a uzat și eclipsat în habitus-ul saturațiilor, reapar mituri deja cunoscute. Setul mitologic, cu număr limitat de cărți de joc, este redistribuit neîncetat.[...] Diverse mituri eclipsate recuperează miturile de odinioară și creează epistema de astăzi, iar savanții aflați în avangarda cunoașterii naturii sau a omului devin conștienți de relativitatea constitutivă a adevărurilor științifice și de realitatea perenă a mitului. Mitul nu mai este o fantasmă gratuită subordonată elementului perceptiv sau rațional. Este o
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în mișcare practicile sociale este înainte de toate particularitatea valorilor specifice și forța de agregare pe care acestea o stimulează. Iată la ce este important să reflectăm, chiar cu prețul destructurării teoriilor noastre securizante și într-o oarecare măsură anesteziante. Termenul episteme semnifică a fi în locul potrivit pentru a vedea clar înăuntrul a ceea ce e trăit într-un mod obscur. A ști să exprimi această artă de a trăi care este existența obișnuită. Eterna problemă a punctului lui Arhimede, pârghie metodologică permițând
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
narrative, moderately involved, situated, non- abstract, and not marked for persuasion". Gerard Steen, "Genres of Discourse and the Definition of Literature" în Discourse Processes, Lawrence Erlbaum Associates, 1999, 28 (2), pp. 109-120. 40 Cunoașterea este împățită în teoretică, definită de episteme, și practică, definită de techne și phronesis. 41 Forma originară a noțiunii de romance este înțeleasă în sens larg ca "roman cavaleresc". 42 Tzvetan Todorov, The Fantastic: A structural Approach to a Literary Genre, Cornell University Press, New York, 1975, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă fiecare încearcă să se concilieze cu teologia pe calea dublului adevăr. Când însă Francis Bacon și René Descartes au descris „metode noi” de cercetare și descoperire a adevărurilor „omenești”, știința a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
participantă activă la procesul de generare a universului poetic - fapt neglijat în genere de comentatori. Se conturează astfel un etalon de poeticitate, care în cea de-a doua carte este repercutat asupra poeziei românești, privită de la scara secolelor și a epistemelor, de unde se disting doar reliefurile esențiale. Se decupează trei zone sau vârste distincte, care nu se suprapun cu etapele cronologice instituționalizate de istoriile literaturii. Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și Ion Heliade-Rădulescu ilustrează o poezie discursiv-rațională, în care privirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile de paradigmă culturală. Concretizată printr-o suită de studii publicate în anii ’80 (reunite în 2003 în volumul Modernism / postmodernism. O ipoteză), concepția formulată de P. își asumă o fundamentare ontologică (cele două episteme sunt privite ca destructurare, respectiv restructurare a categoriei individualului) și o plajă interdisciplinară extrem de vastă, cuprinzând mecanica cuantică și filosofia culturii, teoria relativității și mitologia, structuralismul genetic și holomerii lui Constantin Noica, logica lui Stéphane Lupasco și romanul lui James
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
următoarele : „constat raritatea, inexistența chiar în câmpul de cercetare, a pelerinajului din lumea ortodoxă. Doar câteva articole timide, axate mai mult pe relația Biserică-Stat-Modernitate, apărute după 1990”. Este foarte greu să te înscrii deci cu un astfel de subiect în epistema occidentală, atât timp cât nu ești sprijinit de unda purtătoare a cunoașterii din propriul mediu de proveniență. După cum constata universitarul ieșean A. Netedu, problematica practicilor religioase ale românilor în relație cu „modernismul” societății a fost deja subiect de studiu al sociologiei românești
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
el atacă frontal o problematică fierbinte și labilă, aventurându-se pe un teren aflat în plină frământare tectonică. Dovedind vocație pentru sinteză, autorul schițează o panoramă elocventă a pluralismului contemporan, care depășește reducționismele intolerante ale modernității. Nu e surprinzător că epistema postmodernă e așezată sub semnul unei figuri tutelare, recuperată din trecut: chipul emblematic al zeului Thot, simbol al armoniei primordiale între științe, tehnici, litere și arte. Și după aceea, autorul privește pluralismul contemporan din perspectiva ordonatoare a limbajului, reușind să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a Împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată Între o episteme seacă, scolastică, și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a sfârșitului de secol XIX. Acest reflex nu face dispozitivul optic invocat mai puțin funcțional, ci ne demonstrează că avem un autor care și-a deconstruit modelul și l-a reasamblat, un autor care-i cunoaște toate piesele. O
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o explicație clinic-patologică, cât și una mitologic- culturală. Acest imperiu al simțurilor dere glate nu face numai obiectul medicinei alieniste, dege- neraționismului, ci invocă și o sensibilitate estetică. Nuvela este scrisă în 1899, când psihanaliza nu face încă parte dintre epistemele vehiculate și popularizate. Poezia sim- bolistă venea să ilustreze ceea ce Max Nordau în opul său, Degenerare, considera un simptom generalizat al culturii și civilizației europene și anume degradarea sa ireversibilă vizibilă atât la nivelul omului-masă cât și la nivelul elitelor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
detalii nu ne sunt prezentate, dar juxtapunerea se produce facil în mintea lui Zibal. Discuția dintre cei doi tineri merită o paranteză pentru că aici comentariile naratorului dezvăluie prezența în fundal a scriitorului și a strategiilor sale. Avem un plonjeu în epistema de secol XIX, temele puse în discuție sunt teme de manual pentru medicina de sfârșit de secol. În rama epistemică, ucigașul dobândește un chip generic, cel descris de Lombroso în Homo criminale, matoidul sau cazul de reversie. În discursul celor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
celor doi tineri studenți se află circumscris și cazul lui Leiba Zibal : „Paludismul... Apoi nevroza”. Patologia finiseculară are propria sa galerie de monștri, cazul de reversie reprezentând una dintre piesele esențiale ale teratologiei lombrosiene. Numele capi- tale, „monștrii sacri” pentru epistema finiseculară sunt invocate : Darwin, Haeckel, Lombroso. „Omul criminal”, matoidul, un caz de atavism, este și singurul lucru pe care-l decupează din acest dialog Leiba Zibal. Nu referințele la personalitățile științifice sacrosante, nu polemica, ci o imagine care corespunde cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Leiba Zibal. Una este religioasă pe fond patologic, de convertire prin violență la o religie a violenței, care altfel îl condamnă sau îl desemnează ca potențială victimă, cealaltă dimensiune este științifică, dată de fondul patologic care se reflectă în epistema de sfârșit de secol XIX, o paradigmă pozitivistă care-și relevă aici mai degrabă vul- gata. Felul în care violența este redată din perspectiva naratorului reprezintă o altă formă de aliaj pe care teoriile rasiale o vor recupera și remodela
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
literară aparținând lui Gilbert Durând, Jacques Derrida, Michel Vovelle ș.a. Înființează în 1990 Editură Babel, la care editează lucrări de specialitate, acte ale unor colocvii, cursuri universitare. Primul volum al lui Ț., apărut în 1982, este teza să de doctorat, Epistemă, ideologie, român: secolul XVIII francez, o contribuție originală, inedită nu doar în planul culturii române, de abordare a structurilor de profunzime ale literaturii din perspectiva pragmaticii, a cărei viziune este îmbogățita cu sugestii venite dinspre deconstructivism și din aria studiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]