273 matches
-
intelectului nostru cu mijloacele limbajului nostru"558. În postmodernism, dimpotrivă, exacerbarea limbajului este o componentă de bază a teoriilor sale. Efortului de demascare a presupozițiilor și prejudecăților gândirii occidentale, precum și căutării limitei de la care se poate pune problema filosofiei ca episteme, îi sunt asociate în mod clasic, de acum, numele și scrierile lui Jacques Derrida. Universul nietzschean unde nu există fapte, ci doar interpretări, este reluat de către Derrida sub forma universului descentrat. Filosoful deconstructivist nu abandonează complet forma ajutătoare a punctului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deja locuri comune ale unor dezbateri aprinse. Poate cea mai cunoscută dintre ele privește relația dintre modernism și postmodernism, respectiv modernitate și postmodernitate, dar și postmodernitate postmodernism, iar, de aici, analiza raporturilor dintre conceptele de postmodernism și cel de paradigmă, epistemă, avangardă vine în completare. Efortul sintetic din această secțiune a lucrării a condus atât la stabilirea înțelesurilor de bază ale unor concepte importante pentru întregul demers, cât și la propunerea unor direcții generale de analiză date de un număr de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
debates. Maybe the most widely known one is related to the relationship between modernism and postmodernism, modernity and postmodernity, respectively, as well as postmodernity postmodernism. Consequently, the analysis of the relationships between the concept of postmodernism and those of paradigm, episteme, and avant-garde is a natural follow-up. The third chapter of the book draws up not only a map of the distinctive features of postmodern rhetoric, but also a sketch of the general strategies of postmodernism. A highly analysed aspect in
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a limitat la discutarea paradigmelor științifice, termenul este folosit acum în majoritatea domeniilor, vorbindu-se și de paradigme culturale. Ideea de discontinuitate care intervine în conceperea revoluțiilor științifice a contribuit, printre altele, la apropierea conceptului de paradigmă de foucauldianul "episteme", care se referă la un număr de stadii de dezvoltare ale cunoașterii. 78 Steven Best, Douglas Kellner, The Postmodern Turn, p. 19. 79 Caiete critice, nr.1-2 / 1986, număr tematic: "Postmodernismul". Menționăm că numere dedicate postmodernismului au mai aparținut revistelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul deopotrivă al autorilor și al publicului pentru teroarea gotică, ci și condițiile istorice înseși, "climatul revoluționar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea" (van Gorp, 2008: 251
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Dumnezeu. Cealaltă precizare provine de la noțiunea de "profil epistemologic" propusă de G. Bachelard (1884-1962). Un asemenea profil îl produce un concept, chiar cu sferă mai îngustă (cum ar fi "masa", "forța"), căci el nu se situează uniliniar într-o epistemă, ci are conotații arhaice, pe care le cunoaștem cu ajutorul unei psihanalize obiective. Durand e de părere că "nu e nici o psihanaliză "obiectivă" de efectuat de vreme ce este vorba despre subiectul uman, singularizat în cutare sau cutare cultură și pentru care trebuie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de atunci, dacă nu întreg estul, atunci România a mers mai mulți pași înapoi și unul-doi înainte. Orizonturile și limitele din devenirea României contemporane ar putea fi elucidate și cu "referențialurile" (apud V. Tonoiu, 1978), "paradigmele, (apud Th.S. Kuhn, 1976), "epistemele" (apud M. Foucault, 1966) culturale lansate de filosofia contemporană ca instrumente metodologice de orientare. Capitolul 8 Perspective oferite de filosofie Filosofia din școli Orizonturile și limitele mișcării societăților omenești pe Pământ, în diferitele momente ale evoluției lor istorice și antropologice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
chemarea inevitabilă a unui trecut încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ea face, de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al multiplicității limbilor, traducerea ocupă astfel locul descrierii filozofice, despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo critic. Traducătorul, voi încerca să arăt, îndeplinește funcția unui salvator al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe des Übersetzers debutează cu o serie de con siderații care trimit spre conceptul de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
armatele triumfătoare ale istoriei și care transformă înfrângerea în profeție. E singura care o poate face și, prin urmare, singura care are privilegiul de a-l primi, în sânul ei, pe Mesia. Programul istoriografiei materialiste este sintetizat de Wohlfarth: „The «epistemo critical» program of the Passagen-werk might almost be de fined as that of saving the phenomenal world from its Platonic salvation. Therein lies the task of that peripatetic philosophe de la rue (Baudelaire), the flaneur, alias the chiffonnier“. Din punct de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Mateiu Caragiale ilustrează excelent capacitatea unui tablou de a distorsiona realitatea prin contaminare mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării, dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind-o cu o pondere mistică. "Corespondențele" deghizează în anumite cazuri o formă secretă de transcendență laicizată estetic, în absența, desigur, a divinității, capacitățile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fundaționalismului de a produce certitudinea absolută, au îndepărtat cunoașterea și cultura social-politică de menirea comunitară și finalitatea terapeutică. Desigur, această situație este explicabilă prin "moștenirea modernă" a cărei pretenție de obiectivitate și raționalitate universală a devenit din ce în ce mai inoperantă pentru o epistemă dominată de antifundaționalismul, failibilismul, contingența, diferențierea și pluralitatea spiritualității postmoderne (Rorty 2000), dar și de deschiderile onto-teologice, ecumenice și ecosistemice ale transmodernității (Carpinschi 2008). În aceste circumstanțe socio-culturale, cred că se impune remodelarea eco-sistemică și comprehensivă a conceptului modern de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
aceste culori și sunete au încetat, ca simțuri, să fie văzute și auzite" (1970, p. 202). În opinia mea, aceasta este una dintre cele mai accesibile definiții generale ale imaginației. Numeroși teoreticieni literări (în special cei formați în acord cu epistemele romantice) fac o distincție între conceptele de "imaginație" și de "fantezie"59. Subliniez că nu sunt interesat, măcar în interiorul poeticii blakeene, să diferențiez cele două idei, de vreme ce Blake însuși nu este deloc interesat de aceasta. Este suficient să menționez că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
thee ouț" (E: 390). În fine, Urizen este constrâns să-și accepte erorile intelectuale, dar, precum se întâmplă frecvent în schema metafizica adesea contradictorie imaginata de Blake, el nu obține purificarea instantanee în urma acestui act cathartic, cum ar fi dictat epistemele clasice. Eul creator substituie dezideratul grecesc pentru cumpătare și măsură (pan metron ariston toate lucrurile în moderație) cu propensiunea romantică pentru forme nelimitate și pentru manifestări pline de forță: "Urizen said. I have Erred & my Error remains with me / What
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
minciunii le îngăduie. Avem posibilitatea de a defini printr-un grup de verbe cu conotații mai mult sau mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa, a fabula; juridic: a înșela, a sustrage
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
obiectivat direct prin simțuri, altele presupun procedee și instrumente speciale medicale sau/și tehnologice (cum ar fi, de exemplu, "detectorul de minciuni"). O analiză mai subtilă o presupune analiza semnelor relaționale (respectiv a semnificațiilor lor), printre care se numără semnele: (epistemo)logice (invaliditate, incoerență, absența veridicității etc., în consens cu criteriile deja formulate), psiho-afective (tensiune sufletească, stres etc.), sociologice (degradare a relațiilor sociale, izolare) etc. Avînd în vedere multitudinea de semne pe care minciuna le generează cu mai mult sau mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din recapitularea metodologică ce urmează: • Emitentul minciunii (CINE?), vizînd: trăsăturile de personalitate ale mincinoșilor; matricea combinațiilor posibile, generate de factorii de personalitate, factorii bio-psiho-sociali, factorii geo-cosmici; • Natura și conținutul mesajului mincinos (CE?), descriind: domeniile generale de manifestare a minciunii: ontologic, (epistemo)logic, axiologic, praxiologic; formele de exprimare a minciunii; • Semnificarea mincinoasă (CUM?), urmărind: tipurile de codare specifice discursului sistematizat (magico-ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific, ideologic etc.) și discursului comun (interacțiune simbolică cotidiană); funcțiile limbajului semnificator; mijloacele de manipulare a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care se axează pe schimbările majore de sisteme internaționale, cealaltă pe schimbările recente în cadrul sistemului modern. Prima este evidențiată de activitatea deschizătoare de drumuri a lui John Ruggie despre afirmarea statelor suverane pe ruinele feudalismului european, efort ce subliniază importanța epistemelor sau a cadrelor de cunoaștere sociale în schimbare (1986, 1993). A doua este exemplificată de scrierile lui Friedrich Kratochwil despre sfârșitul Războiului Rece, care subliniază rolul ideilor în schimbare despre ordinea și securitatea internațională (Kratochwil 1993 ; Koslowski și Kratochwil 1995
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
după ei, a zâmbetului zeilor, simplu și inesențial accident. Acești mari artiști au creat geometria și filosofia, dar au ignorat "arta" ca temă autonomă. Nu aveau cuvântul ca s-o numească, fiindcă nu aveau nevoie. Da, "pentru știință se spune epistemă", căci grecii au inventat aici și obiectul, și cuvântul. Numărul pi este necunoscut în Babilon sau Teba. În asta constă "miracolul", în emanciparea unui sistem, în emergența unei ordini logice independente de mituri și valori. Dar nu a existat o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și psihic, iar "când un mit s-a uzat și eclipsat în habitus-ul saturațiilor, reapar mituri deja cunoscute. Setul mitologic, cu număr limitat de cărți de joc, este redistribuit neîncetat.[...] Diverse mituri eclipsate recuperează miturile de odinioară și creează epistema de astăzi, iar savanții aflați în avangarda cunoașterii naturii sau a omului devin conștienți de relativitatea constitutivă a adevărurilor științifice și de realitatea perenă a mitului. Mitul nu mai este o fantasmă gratuită subordonată elementului perceptiv sau rațional. Este o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
revin la precizarea că înțeleg conceptul de ideologie, la modul general, într-un sens pozitiv. Ca figură centrală a imaginarului social prezent în orice societate, ideologia contribuie atât la "aranjamentul" socio-politic al cadrului societal, cât și, implicit, la instituirea unor episteme în contextul cărora se manifestă formele de cunoaștere ale unei epoci. Pe de altă parte, schimbarea socială, ca efect al evoluției cunoașterii influențează, la rândul său, evoluția ideologică a societății. În acest cadru, un aspect important îmi pare a fi
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
gânditorii modernității nu au putut fi indiferenți la condițiile sociale, politice și istorice ale acestei epoci, promovând în consecință proiecții epistemologice în care elementul ideologic, în sensul său general, își manifestă prezența. La nivel particular, situarea lor într-o anumită epistemă configurată ideologic a marcat, de asemenea, proiecțiile cu privire la cunoaștere și, prin intermediul acestora, propunerea anumitor modele politice de societate. Faptul că aceste modele s-au plasat, adeseori, în cadrele unui dezbateri ideologice care a cunoscut, în secolul al XX-lea, și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Aufklärung-ul, particularitățile diverse ideologic ale epocii moderne au contribuit, de pe aliniamente diferite, la apariția unor tipuri specifice de cunoaștere socio-politică. Din punctul meu de vedere, cele trei ideologii politice ale modernității liberalismul, conservatorismul și socialismul se plasează în câte o epistemă specifică, pe care o influențează, producând expresii ideologice ale cunoașterii sociale și politice și contribuind, astfel, la schimbarea societală. În sens invers, schimbarea societală lucrează asupra formelor cunoașterii sociale și politice, inducând astfel schimbări de epistemă și producând, finalmente, inclusiv
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
plasează în câte o epistemă specifică, pe care o influențează, producând expresii ideologice ale cunoașterii sociale și politice și contribuind, astfel, la schimbarea societală. În sens invers, schimbarea societală lucrează asupra formelor cunoașterii sociale și politice, inducând astfel schimbări de epistemă și producând, finalmente, inclusiv mutații ideologice la nivelul imaginarului social. Din acest mecanism decurge atât evoluția societății în plan socio-politic, economic și cultural -, cât și evoluția cunoașterii ca atare. O scurtă analiză a fiecăreia dintre ideologiile particulare ale modernității poate
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
competitivității 48, toate acestea au creat un cadru social care a permis inclusiv articularea unui demers epistemologic de natură să producă descoperiri remarcabile în toate domeniile cunoașterii umane. Nu intenționez, desigur, să sugerez aici că doar ideologia și, prin extensie, epistema liberală își pot asuma acest merit. Ceea ce susțin este că acestea au contribuit, alături de celelalte expresii ideologice ale modernității, la construcția unui mediu propice progresului cunoașterii, instituind însă, totodată, și condițiile de posibilitate pentru introducerea unor restricții ale utilizării abuzive
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]