1,134 matches
-
doar deschisă spre viitor, ci care să poată arăta și o direcție concretă de cercetare și de angajare. Filosofia ne apare astăzi, înainte de toate, ca exercitare a unei opoziții, pe de o parte față de orice formă de închidere într-o epistemologie reductivă, pe de alta față de folosirea pur ideologică a puterii. Ca propunere în fața constatării pierderii sensului, s-a configurat răspunsul formulat în termenul de luptă pentru sens. Domeniile în care se desfășoară această luptă sunt cele în care elanul vital
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de tip clasic, așa cum este cea care are ca suport filosofia creștină, înțeleasă în mod tradițional? Filosofia clasică greacă se confruntă astăzi cu o mare dificultate pricinuită de două motive, care sunt, de altfel, și două evenimente istorice: afirmarea unei epistemologii ce sfârșește prin a nu mai da nici un credit felului în care gândirea clasică a fost formulată și apariția creștinismului care opune teoretizării abstracte concretețea conștiinței personale și a evenimentelor istorice. Primul dintre aceste evenimente este relativ recent, începe cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unitară. Prima fază a metodei este interesată de condițiile de posibilitate ale unei filosofii religioase ca propedeutică a unei eventuale filosofii creștine. Condițiile de posibilitate trebuie căutate pe terenul total autonom al reflecției filosofice. Ele constau în recunoașterea unor limite epistemologiei ce se consideră exhaustivă și în modalitățile în care se configurează întrebarea existențială cu privire la sensul vieții și al lumii, cerință ce nu poate fi satisfăcută de cunoașterea științifică. În această etapă a metodei, elaborată la granițele epistemologice unde cunoașterea științifică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
così soggetti a una lentă avaria. Capitini delinea, pur se con la frammentarietà tipică del proprio pensiero multidimensionale, un manifesto d'opera politică sempre în fieri che necessita di essere letto în simbiosi con lo sforzo di giungere a un'epistemologia pedagogica che da un lato non și accontenti soltanto di vedere chiaramente i fatti (se e quando possibile), e dall'altro cerchi, attraverso l'azione, di battere sentieri di comprensione del reale che conducano all'immaginazione del possibile, alla sua
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
folosit în arhitectură și în literatură, mai puțin în pictură și în muzică n-ar putea exista fără postmodernitate. Termeni precum post-istorie, post-umanism, epocă post-industrială, alții de aceeași factură, constituie fundamentul filosofic, istoric și socio-cultural care impune o ontologie, o epistemologie, o anumită viziune asupra istoriei". Pentru a urma o altă întrebare ce exprimă scepticismul inteligent al eseistului nostru, gata în orice clipă a se amenda: "Și, totuși, sînt acești termeni adecvați pentru a defini noul spirit la secolului?". Întrebarea rămîne
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
exact, acea parte a filosofiei care se ocupă cu viziunile despre lume în diferite epoci istorice. Așadar, istoria filosofiei. Ea nu se predă nicăieri în școală. Așa cum nu se predă istoria religiei. Sigur, filosofia are multe ramuri. E gnoseologia, e epistemologia, e aceea care are ca obiect morala și politica. Interesul lui Luc Ferry se îndreaptă către acea parte a filosofiei, descoperită de vechii greci, pe care modernii o numesc înțelepciune și care constă în a-i învăța pe oameni să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
ori Schopenhauer, acceptă coordonata subiectivității în alchimia omului de geniu. Când spune că știința este "o vecinică corectură", se subînțelege că ea, prin dialectica autodepășirii, "se hrănește secol de secol prin paradoxii"; sugestie care-i amintește lui Theodor Codreanu de epistemologia deschisă din gnoseologia lui Gaston Bachelard, de la mijlocul secolului XX. Despre Archaeus, se constată inechivoc originalitatea gândirii eminesciene. El "închide într-un singur focar reminiscența conștiinței în genere kantiene și, totodată, noumenul, calea de acces către el fiind conștiința individuală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profundul transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, care a anunțat punți de reconciliere istorică spre ortodoxie, spre islam, spre mozaism". Un argument ni se aduce prin prezentarea viziunii teologice a lui J.J. Fanella, conform căreia "Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei Umane", fie modernă, fie postmodernă, pentru că acestea "propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite cu mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el își concentrează toate eforturile asupra moralei. Aceasta și nimic altceva. Așadar, în concepția lui Aristip, nu e nicio nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. -8- Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în sociologia emoțiilor Traian Rotariu, Vergil Voineagu (coord.) - Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România Cosima Rughiniș - Măsurarea sociologică. Teorii și practici ale cuantificării Lazăr Vlăsceanu - Introducere în metodologia cercetării sociologice Petru Iluț (coord.) - În căutare de principii. Epistemologie și metodologie socială aplicată Nicu Gavriluță - Sociologia religiilor. Credințe, ritualuri, ideologii Marian-Gabriel Hâncean - Rețelele sociale. Teorie, metodologie și aplicații în pregătire: Marian Vasile - Introducere în SPSS pentru cercetarea socială și de piață. O perspectivă aplicată
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de față. Considerăm că este un material cuprinzător, amănunțit și realist, rod al unei specializări autentice, și că, în consecință, nu este benefică trunchierea prețioaselor informații culese de-a lungul muncii sale pe pământ vasluian. Autoarea Cap. I - Introducere în epistemologia creativității Motto: 1.1 Definirea creativității în relație cu dotarea supramedie Fenomenul creativității nu poate fi luat în considerare ca fenomen uman și social decât în contextul general al perfecționării individului, al performanțelor sale, care-l situează pe o anumită
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
cazurile, (și) farmecul inegalabil al faptelor vieții de odinioară. Dacă, după cum am văzut deja, istoria vieții cotidiene nu a fost, de-a lungul timpului, ocolită de prefacerile prin care a trecut disciplina istorică, abia de un secol încoace schimbările în epistemologia ei au devenit mai numeroase și mai semnificative. Nu stă în intenția rândurilor de față de a reface, cu minuțiozitate, acest traseu sinuos. Câteva repere sunt totuși necesare, pentru a se înțelege nu doar care sunt particularitățile actuale ale acestei istorii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Învățarea integrată: fundamente pentru un curriculum transdisciplinar Cuprinstc " Cuprins" Clarificări inițiale 9 Partea I. Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate 13 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realității 13 1.2. Alternativa postmodernă 16 2. Epistemologia științelor educației 21 3. Noile teorii din cadrul științelor: răsturnarea tiparelor „gândirii disciplinate” 29 4. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
9 Partea I. Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate 13 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realității 13 1.2. Alternativa postmodernă 16 2. Epistemologia științelor educației 21 3. Noile teorii din cadrul științelor: răsturnarea tiparelor „gândirii disciplinate” 29 4. Un nou mod de producere a cunoașterii 34 4.1. Producerea cunoașterii: o schimbare de perspectivă 34 4.2. Caracteristicile noului mod de producere a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și unul de mobilizare în privința identificării celor mai bune modalități de reformă a curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate" 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realitățiitc "1.1. Științele socioumane moderne\: cunoașterea obiectivă a realității" „Deci, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate" 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realitățiitc "1.1. Științele socioumane moderne\: cunoașterea obiectivă a realității" „Deci, dacă obiectul este genial, dacă obiectul este fatal, noi ce-am mai putea face
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ipoteze (cu o cât mai pronunțată incidență empirică), asumarea unei realități obiective, independente și testarea teoriei. Cel mai „fundamentat” mod de obținere a unei cunoașteri valide, de testare a ipotezelor și de relevare a unor „adevăruri științifice” este cercetarea experimentală. Epistemologia și metodologia moderne manifestă o încredere totală în rațiune și raționalitate, având criterii și convenții clare pe baza cărora poate fi evaluată cunoașterea. Această poziționare a fost preluată în cea mai mare parte și de către științele despre om și societate
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
1959, în Rosenau, 1992, p. 116). Acesta este un prim moment important în evoluția teoriei științelor moderne. Alte momente de referință sunt legate de numele lui Th. Kuhn, P. Feyerabend și L. Wittgenstein. Kuhn a consolidat două concepte fundamentale ale epistemologiei moderne: paradigma și revoluția științifică. Teza lui Kuhn susține că, atunci când savanții lucrează în cadrul unei paradigme constituite, ei participă la „știința normală”, încercând să rezolve probleme nerezolvate de teoria ai cărei adepți sunt. Necesitatea unei revoluții științifice apare când paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de rigid, în funcție de care trebuie să se constituie orice ansamblu de cunoștințe cu pretenții de științificitate. Chiar dacă acest mod dur de raportare a mai fost permeabilizat și flexibilizat de intervențiile celor trei autori menționați, caracterul represiv al „vocii unice” specifice epistemologiei și metodologiei moderne s-a păstrat, el constituind unul dintre punctele principale ale criticilor postmoderne. 1.2. Alternativa postmodernătc "1.2. Alternativa postmodernă" „Sfârșitul modernității nu înseamnă că nu mai au loc evenimente, ci că evenimentul nu mai e considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Vattimo, Sfârșitul modernității Un punct puternic de sprijin pentru ieșirea din concepția epistemologică modernistă este reprezentat de ideile lui R. Rorty. După ce constrângerile empirismului au fost, rând pe rând, dezavuate sau subminate de către diferiți autori (vezi 1.1), posibilitatea unei epistemologii fundaționaliste în domeniul științelor socioumane a devenit problematică. Autorul menționat vorbește despre un spațiu cultural lăsat liber prin demisia epistemologiei, situație generată de pierderea treptată a orientărilor, standardelor și criteriilor raționaliste ale acestei științe. O contribuție semnificativă în același sens
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Rorty. După ce constrângerile empirismului au fost, rând pe rând, dezavuate sau subminate de către diferiți autori (vezi 1.1), posibilitatea unei epistemologii fundaționaliste în domeniul științelor socioumane a devenit problematică. Autorul menționat vorbește despre un spațiu cultural lăsat liber prin demisia epistemologiei, situație generată de pierderea treptată a orientărilor, standardelor și criteriilor raționaliste ale acestei științe. O contribuție semnificativă în același sens o are lucrarea Construirea socială a realității, a autorilor P.L. Berger și Th. Luckman. Fără a intenționa să fie mai
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să fie mai mult decât o sociologie a cunoașterii, lucrarea are meritul de a „dezvrăji” cunoașterea, prin coborârea ei la nivelul vieții cotidiene. Asupra acestui aspect vom reveni în contextul analizării fundamentelor sociale ale abordării integrate a curriculumului. Revenind la epistemologie, sesizăm poziții diferite ale autorilor postmoderni. P.M. Rosenau (1992) distinge între perspectiva postmoderniștilor afirmativi și cea a postmoderniștilor sceptici. Viziunea asupra realității este cea care îi diferențiază pe postmoderni, ei luînd în considerare, indiferent de orientarea din care se revendică
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]