681 matches
-
să-ți amintești Păstrează-i tainica lumină, // de moartea ce-așteaptă pândind; urcând cu sârg pe-al vieții val, // căci tu-nvățat să tot muncești, fără să știi de-i noapte sau e ziuă. // vei trece într-altă STEA, reînviind. (Epitaf pentru un artist) Prof. Cella Negoiescu ( poet, pictor ) Referință Bibliografică: Recenzie realizată antologiei “Artă sfâșiată”( 73 de poeți contemporani) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
azi pe șosea, Chiar și-o vacă mai de soi, Locul doi, măcar ar vrea! Trenuri românești de mare viteză Ca s-alerge foarte tare A promis că face China, Cu-o condiție, se pare: Să nu fure hoții șina ... Epitaful unui bețiv Vinul, berea i-au plăcut, Sincer, a recunoscut, Și-ar vrea somnul cel de veci La 2 metri, jos ... în beci! Bătrân și neliniștit Printre puștoaice s-ar fi dus La tratament, la Marea Neagră Dar medicul lui, i-
GENŢIGRAME DE SĂRBĂTORI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363813_a_365142]
-
fitilu-n primul vers al ei, Dar al patrulea te mușcă!” Și explodează după versul trei. „Epigrama însemna, la început, o inscripție sau o dedicație pe pietrele funarare, pe soclurile unor statui sau monumente, pe alte opere de artă, numite și epitaf. Mai târziu, desenează o creație poetică remarcabilă prin conciziune, având un caracter politic, liric, didactic.Cu timpul, inscripțiile, dedicațiile au luat întorsătură satirică, ironizând diverse manii, apucături, vicii. In epoca modernă, epigrama a devenit formă a poeziei lirice de dimensiunile
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
unei categorii socilale sau profesionale, ale ființei umane, în general” (Dicț. de termeni literari- Ed.Academiei, 1976, p.145-146) Creatorii unor astfel de producții poetice pot fi categorisiți în: părinți sau inițiatori, celebri, uitați și actuali. La noi, pornind de la epitaful celebru al lui Anton Pann, până la Cincinat Pavelescu sau Păstorel (Al. O.) Teodoreanu, au contribuit la cultivarea epigramei o mulțime de autori. În Vâlcea, doctorul Nicolae Moisiu are meritul că a alcătuit, în 1995 „Istoricul epigramei vâlcene”, carte prefațată de
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
stihuri: Fugit... Irreparabile...Tempus! Și zilele... și anii ce s-au dus nu mai revin nicicând Vergiliu în Georgicele sale-așa ne-a spus Și nostalgia celor duse de nu o știți o veți afla curând Doar câteva cuvinte-n epitaf: Fugit... Irreparabile...Tempus! Referință Bibliografică: Fugit, Irreparabile Tempus! (Vergiliu) (Timpul se scurge fără întoarcere) / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
-și locul sub impunătoarele cupole ale lăcașurilor sfinte. Vinerea Mare este aștepată cu nerăbdare, mai ales de către copiii satului care, îmbrăcați în straie de sărbătoare, în mână cu buchete de „mâțișori” de salcie, trec pe sub masa pe care este așternut Sfântul Epitaf. Se cântă Prohodul, iar zecile de lumânări aruncă raze pe fețele pioase ale credincioșilor ce ocolesc biserica. La 12 noaptea, sâmbătă spre duminică, clopotele îi cheamă pe credincioși la Înviere. Vocea impunătoare a preotului care poartă în mână sfeștnicul împărătesc
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
jar strâmb noroc mă pui pe foc amar orb târâi prin colb noroc strâmb cu rost tălâmb alb amar și strâmb noroc fript pe jar și ars pe foc dați-mi iar un alt obroc plin de-amar și nenoroc *** Epitaf A fost să fiu Tu mi-ai fost stea, La ceas târziu, La moartea mea, Drumul pustiu Vei lumina Cu dragostea. *** Selecțiuni din ciclul "Doine" Referință Bibliografică: Eu ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V
EU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348693_a_350022]
-
râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
din casă-n casă în Muzeul Satului din Sighetul Marmației. Singurul loc pe care am refuzat să-l vizităm a fost închisoarea din Sighet, deși ne fusese recomandată. Poate cu altă ocazie, mai sobră. Am lăsat la urmă o epigramă epitaf. Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea. Trei zile de mai trăia Zăceam eu și citea ea. O recunoașteți ? Se găsește pe o cruce din Cimitirul Vesel. În Săpânța, evident. Este singurul loc din lume unde epigramele epitaf se
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
epigramă epitaf. Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea. Trei zile de mai trăia Zăceam eu și citea ea. O recunoașteți ? Se găsește pe o cruce din Cimitirul Vesel. În Săpânța, evident. Este singurul loc din lume unde epigramele epitaf se găsesc la locul lor, adică pe cruci. Și unul din puținele locuri unde un om, unul singur, a adus celebritatea mondială a unei localități. Ion Stan Pătraș e numele lui. Și veni ultima zi, Mă opresc să mai înșir
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
români, ca și fotografii ale acestora: Hogaș, Vlahuță, Caragiale, Sadoveanu. La Mânăstirea Văratic, pe lângă colecția de broderii și odoare de cult și o icoană pictată de Nicolae Grigorescu, se află mormântul Veronicăi Micle pe a cărei piatră este înscris un epitaf: „Și pulbere țărână din tine se alege/Căci asta e a lumii nestrămutată lege/ Nimicul te aduce, Nimicul te reia/Nimic din tine-n urmă/ Nu va mai rămânea”. Biserica Mânăstii Agapia, albă, impunătoare, se distinge, din depărtare, în pădurea
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
în cârciumă, cum proceda de multe ori Costică Teodorescu, care comanda băutură pentru toată lumea de la mese. Asta, după ce gusta personal din pahar, pleca pe ascuns și tot pe ascuns plătea Veruței Vorovenci consumația tuturor. Misac ține cafeneaua, iar Veruța cârciuma. Epitaful după monumentul lui Ghică al Popii, din cimitirul bisericii din Suseni, era foarte potrivit să fie scris mai curând pe piatra de mormânt a lui Costică Teodorescu, cel care a captat izvorul din Podișor și a construit minunata și originala
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
fitilu-n primul vers al ei, Dar al patrulea te mușcă!” Și explodează după versul trei. „Epigrama însemna, la început, o inscripție sau o dedicație pe pietrele funarare, pe soclurile unor statui sau monumente, pe alte opere de artă, numite și epitaf. Mai târziu, desenează o creație poetică remarcabilă prin conciziune, având un caracter politic, liric, didactic.Cu timpul, inscripțiile, dedicațiile au luat întorsătură satirică, ironizând diverse manii, apucături, vicii. In epoca modernă, epigrama a devenit formă a poeziei lirice de dimensiunile
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
unei categorii socilale sau profesionale, ale ființei umane, în general” (Dicț. de termeni literari- Ed.Academiei, 1976, p.145-146) Creatorii unor astfel de producții poetice pot fi categorisiți în: părinți sau inițiatori, celebri, uitați și actuali. La noi, pornind de la epitaful celebru al lui Anton Pann, până la Cincinat Pavelescu sau Păstorel (Al. O.) Teodoreanu, au contribuit la cultivarea epigramei o mulțime de autori. În Vâlcea, doctorul Nicolae Moisiu are meritul că a alcătuit, în 1995 „Istoricul epigramei vâlcene”, carte prefațată de
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
taburet. Epigramistului MIRCEA COROȘ (ca răspuns la o epigramă prin care mă promovează în cercul epigramiștilor, în revista „Negru pe alb”) Pentru stih de promovare, Mulțumesc adânc, Maestre! Acum țineți-vă tare, Că nu-i loc de doi...pe creste. Epitaful unuia care... și-a trăit viața (Îndemn subliminal pentru o viață sănătoasă) Mi-a fost viața o agapă... Asta-nseamnă, vă spun vouă, Mereu cu-n picior în groapă - Acum sunt... cu amândouă. Soției mele, ORTANSA (două, ca să-mi fie
EPIGRAME (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365117_a_366446]
-
Cred că a gândit așa: Are iz dă ceva! Derută Mi-a cerut soția, soață Mișelește ca o hoață Să îi spun cât mai de-ndată De a fost, sau nu ‘nșelată. Încercând să întorc foaia: Înșelată ... e doar aia! Epitaf Am murit, și nimeni nu știe și toți mă cred viu. Mă judecă toți Judecându-se. Judecata de apoi nu-I decât o oglindă cu necruțătoare răsfrângeri! Referință Bibliografică: DERUTĂ / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2052, Anul
DERUTĂ de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365167_a_366496]
-
tot cu Bau-bau. peste boltă se anină stelele nopții-n ruină, pân la mine n-a pătruns, urma smeului ascuns, stă în plumbul lui ciudat și m-așteaptă la vânat, dar sub șeauă și canaf, am să-i scriu un epitaf. unde ești, divină mânză, care te-am pictat pe pânză, din frumos genunchiul tău joacă zaruri dumnezeu, din țurloaie țâțele și-au făcut ghem mâțele și din coapsa ta încinsă, praf de stea prin iarbă ninsă. te-am purta un
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața poetului se prelinge în sonata ierbii, într-un rest de zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
nu puteau să vadă, însă trebuia să uite ca să poată da voie egoului său teluric să conviețuiască pe pământ: “Singur mă pierd în lume, neștiut de nimeni”. Se recunoaște poet: “Un solitar, / Ce-a râs amar / Și-a plâns mereu” (Epitaf, 1965:152), însă mereu fugărit de destin să fie singur, doar el și gândurile sale. Cugetă: “Când voi fi liniștit, voi scrie un vers / În care veți vedea că sunt părăsit - “ (Epitaf, 1965:152), manifestare firească a celui supus să
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Ce-a râs amar / Și-a plâns mereu” (Epitaf, 1965:152), însă mereu fugărit de destin să fie singur, doar el și gândurile sale. Cugetă: “Când voi fi liniștit, voi scrie un vers / În care veți vedea că sunt părăsit - “ (Epitaf, 1965:152), manifestare firească a celui supus să trăiască la marginea dintre dimensiuni, pentru că el caută să descifreze ștersul și să-i dea un nou sens. În concluzie, se pare că în poezia Pe deal, George Bacovia își manifestă regretul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
vedeam ochii hipnotici cu izvor șiroi de lacrimi, scăpărând printre pupile lasere -săgeți de moarte, nu mai plânge, nu mai plânge, lasă poemul să curgă, viața asta e ca visul, crizanteme de canaf, ce adesea se termină cu un dulce epitaf; și așa a fost să fie, corbul cel bătrân din turlă, ne dădea ocol prin spații, printr-un zodiac furat, răspândind otrăva morții peste seara noastră dragă, prevestind o toamnă rece, plină de vânturi și ploi, noi cu trupurile-nchise
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
albe, de ne'nțeles este scrisul; florile spânzură salbe spălate prea des cu plânsul . În firidă, jos, pe soclu pâlpâie o lumânare, iar din poza, cu monoclu, trist privește mama-n zare . Într-un brad de pe potecă încrustat e- un epitaf, iar de-o vreme o ciupercă tot mușcă din autograf . Totu-n lume se preschimbă când de cald și când de geruri, numai sufletul mai umblă, să se-așeze-n colț de ceruri . Câți pot să priceap-o dată a noastră nimicnicie ? Când
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351358_a_352687]
-
Nimicu-i genitor”? Că este și el parte conștientă a unora dintre formele vieții și că, (urmând aceeași logică) am putea să scriem chiar o “istorie a Nimicului”? (Mihai Eminescu- geniul tutelar al tuturor Dacolumnienilor, sintetiza acesta, într-un fel de epitaf al speciei însăși: “Nimicul te aduce/ Nimicul te reia/ Nimic din tine însuți/ Nu va mai rămânea/ ... ) Așa se face că, din toate cele discutate până acum putem deduce că și Nimicul e Ceva important, că și el face parte
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
prima creație dadaistă , scrisă cu intenție programatică Devine cunoscut în Franța și în lume, ăîn timpul celui de al doilea război mondial participă la Rezistență.Moare la 24 decembrie 1963, deplâns de numeroși aderenți și prieteni, Paul Eluard scrie un epitaf. De moștenirea sa în România s-a ocupat Sașa Pană.. Boris Marian Referință Bibliografică: Societatea Tristan Tzara din Moinești / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr
SOCIETATEA TRISTAN TZARA DIN MOINEŞTI de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350836_a_352165]
-
din Italia, iar la placare a contribuit și ea. După cum nici familiile, nici clevetirile societății din timpul vieții nu i-au despărțit, au rămas preună și după moarte, în ,,mausoleul iubirii’’ pe al cărui fronton încă mai poate fi citit epitaful: "Jur-împrejur e largul care cântă,/ E soare-n cer, e sărbătoare sfântă/ și-n vreme ce mi-a amușit pământul/ Fiorul păcii-n suflet mi se lasă / Eternități îmi flutură veșmântul/ Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă." Neavând urmașii
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]