1,539 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > CONJUGARE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului conjugare între calm și impulsiv am devenit un reflexiv, gustam din tine-un epitet, închis în veșnicul corset, strângeam petalele în dinți atunci când mă scoteai din minți mă exilai în câte-o joi cu scâncete lascive, moi și-ades mă trimiteai în rai cu câte-un pleacă, du-te, hai... o primăvară în absurd
CONJUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383646_a_384975]
-
elucubrații din acest ultim interviu, ofensator la adresa jurnalismului în general, găzduit, culmea, chiar în paginile a ceea ce a mai rămas din fostul mare ziar, la a cărui distrugere aportul cel mai nefast l-a avut vorbetele de azi (și acest epitet ține de materialul clientului fiindcă ne anunță că în loc de a scrie, de aici înainte ne va ferici cu discursul său scrâșnit pe la diverse stații de radio și televiziune, care s-au însărcinat cu furajarea lui în locul mogulilor pe care astăzi
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
se cheamă că am înțeles despre ce este vorba. Însă autorul acestei lucrări, Domnul Profesor Dorin N. Uritescu, desțelenește puțina noastră înțelegere, explicând limpede că: „Pamfletul este o creație, cu atât mai izbutită, cu cât feluritele modalități ale expresiei artistice: epitetul, metafora, comparația, antiteza, antonomaza, etc. o slujesc efectiv și rodnic.” Din cuprinsul lucrării aflăm că temele specifice pamfletului sunt cele care privesc unele aspecte ale vieții politice, economice, sociale, respectând o caracteristică estetică, care nu permite „alunecarea într-un limbaj
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
mai este loc de vreo tiradă!... XXIX. FILOSOFI DOGMATICI, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015. filosofi dogmatici devenind chirurgi călăresc cu zorii caii roibi și murgi iau urma la zmei și prescriu rețete fără epitete dacă din resurse una, numai una știrile pe surse adeveresc minciuna că e alb sau negru devenind opacă n-are cititorul ce să le mai facă aurul se vinde drămuit în uncii cea mai oropsită este piața muncii unde-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
face că în lista succeselor lui Nicolaus Sombart nu figurează nici un premiu literar. Nicolaus Sombart le-a oferit contemporanilor imaginea unei personalități complexe și frivole. Deloc întîmplător și DER TAGESSPIEGEL îl copleșește post mortem pe autor cu o pletoră de epitete: spirit cultivat, excentric, erotoman, un "Paradisevogel" - o pasăre a Paradisului. Cînd, fermecat de salonul mamei, junele Sombart își improvizează propriul divan într-una din dependințele vilei din Grunewald, dedîndu-se deliciilor lecturii "la orizontală", venerabilului profesor Werner Sombart care-și citea
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
ori istoric aflat la baza scrierii, lucrurile par mai puțin clare. Analiștii monografiei au invocat mijloacele retorismului romantic, vestigiile evidente ale oratoriei clasice, fraza și paragraful cu subtile alterări ale timpurilor verbale ("basorelieful gramatical"), stereotipia figurativă, mai ales în cazul epitetelor. Definirea specificului stilistic al acestei insolite opere a rămas însă, pînă acum, incertă, iar pomenirea unui nume-sursă a fost mereu ocolită. Deși se bazează pe o impunătoare bibliografie de sorginte mai ales franceză și italiană, cartea despre Mihai Viteazul nu
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Rodica Zafiu Termenii care desemnează animale sînt destul de des convertiți, în limbajul familiar-argotic, în metafore. Cel mai adesea e vorba de epitete depreciative, similare celor deja existente în limbajul popular (bou, vacă, măgar), dar mai puțin previzibile: barză, bibilică, cangur, capră, gușter etc. Un studiu din anii '40 (Gavril Istrate, Noțiunea "femeie stricată" și terminologia animală, în Buletinul Institutului Al. Philippide, XI-XII
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
UNITER. Foarte frumos. Paragraful unu, de fapt un fel de chapeau: "cine a avut de comentat a mîrîit (ce-a făcut?... - n.m.) pe la colțuri." Mai la vale: "cum reușește UNITER-ul să facă pace-ntre dobitoace". Mă rog, fiecare cu epitetele lui... Pe urmă, ceva despre persoane cu dizabilități, despre comisari de festivaluri, și tot așa. Nu m-am apucat să socotesc de cîte ori apare, în articole din aceeași revistă, din aceeași săptămînă, familia a huli - hulit - hulire. Mi-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
definiți superlativul absolut în interpretarea muzicală? Să înțelegeți în ce constă „secretul” care face diferența între o prestație artistică foarte bună și una catalogată ca fiind unică, sublimă, magnifică. inegalabilă, irepetabilă? Ați reușit oare să descifrați „pe viu” sensul unor epitete întâlnite în cronicile concertelor, care desemnează o atmosferă plină de vrajă, de inefabil, de elevație? Acest lucru minunat l-a făcut publicul prezent în sala Ateneului Român în 23 martie 2013, care a avut privilegiul să asiste la un eveniment
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
entuziastul și neobositul prieten al românilor și al Festivalului, Lawrence Foster . Se pare că peste Pinchas Zukerman anii nu au trecut, sunetul său seducător păstrând aceeași rezonanță asemănătoare unui clopot de bronz pus în vibrație de cupola domului. Credem că epitetele sunt sărace pentru o asemenea interpretare în care elementul dramatic a stat în prim plan: frazele se derulau înfiorate de subtili crescendi, de varietate timbrală, de numeroasele tușe coloristice care dinamizau evoluția sonoră. Amanda Forsyth, nume de mare notorietate în
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
îi suscită emoția, îl impresionează. El nu rămâne la faptul brut, la expunerea sintetică, spre a nu spune seacă, ci are o viziune a lui, personală, individualizând faptele și reține detaliile semnificative, ce nu fac obiectul istoricului. Scriitorul apelează la epitete, la caracterizări metaforice, discursul său e străpuns de izbucniri lirice, de revoltă, mânie, durere și, pentru anii respectivi, de iluzii înșelate și mai rar de speranță. Bineînțeles că toate acestea variază de la un artist la altul, în funcție de convingerile politice, care
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
adaosuri proprii, ea devine memorabilă. în acest spațiu îngust dintre istoria verificabilă prin alte surse și istoria relatată în stil propriu se desfășoară toată arta lui Ion Ghica. Tradiția literară l-a calificat pe "marele duce", pe Saint-Simon, drept grincheux. Epitetul i se potrivește ca o mănușă și lui Ghica, personaj turbulent și mai degrabă antipatic în timpul vieții sale politice, dar scriitor de mare clasă la bătrînețe, cînd s-a apucat să-și descrie contemporanii dispăruți, fixînd pentru eternitate imaginea unei
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
de crude impulsuri. Fără a se dori un moralizator, Liviu Rebreanu ilustrează totuși, în postura sa civilă o îndeajuns de subliniată propensiune spre o decență burgheză, spre respectarea tiparelor convenite ceea ce l-a determinat pe un comentator să-i aplice epitetul de "maiorescian". Să trecem în revistă cîteva din aceste trăsături ce poartă o încărcătură a ethosului, menită parcă a restrînge, a corija, a "scuza" flamboaianta aderență a autorului Răscoalei la crizele unor elementarități ce-și ies din matcă, de facto
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
departe. Susținătorii actualului președinte adoptă același discurs al USL sau al Antenelor referitor la ruperea PDL. Să acuzi pe cineva că vrea să rupă partidul înseamnă să-l acuzi de trădare. E un atac la persoana mai puternic decât orice „epitet” pe care și l-ar putea atribui competitorii", atrage atenția deputata PDL, precizând că nu a intrat în cursa pentru șefia partidului nici pentru a se retrage, nici pentru a face jocurile cuiva și nici pentru a rupe formațiunea politică
Udrea, atac la aroganța celor din tabăra lui Blaga by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38986_a_40311]
-
cuvinte de spovedanie fără pretenția unei doctrine în care grija de a respecta dogma să-i inhibe îndrăzneala gîndurilor. Kierkegaard nu vrea învățătură și nici respectarea literei, ci vrea propovăduire din interior cu neglijarea detaliilor teoretice. Nu întîmplător discursurile poartă epitetul de „edificatoare”, termen cu proastă reputație în epocă din cauza verdictului cu care Hegel avertizase în Fenomenologia spiritului că „filosofia trebuie să se ferească să fie edificatoare”, ea trebuind să ocolească explicațiile terestre care, sub pretext că lămuresc o chestiune, de
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
cea mai frecventă figură de stil din lirica marelui "Comedianț". Personajele dețin taina unei uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă sunt totuși prezente, starea lor este provizoratul, amenințarea. Pozitivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca o oglindă fără de răsfrângeri”. Frumusețea Fecioarei este un simbol al idealului de armonie feciorelnică, iar ”surâsul necunoașterii” este însăși cunoașterea perfectă a tot ceea ce o înconjoară. Surâsul simbolizează acceptare senină a destinului, înseamnă supunere, primire a propriului pocal. Însușirea epitetelor caracterizante ”neparfumată, necolorată și neofilită” este un fel de joacă de-a cuvintele, floarea înseamnă nepăcat, dar celelalte însușiri sunt contradicții care evidențiază neînețelegerea ideii de neprihănit. Pendularea între credință și ignoranță, este perpetuă Manuelei care n-o iubea și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
caracteristică a acestei vârste este reprezentată de “vorbirea cu sine”, care însoțește acțiunile și are rol de ghidare și monitorizare a acțiunilor. „La preșcolarii mari, expresivitatea vorbirii se obține mai ales prin efecte verbale, prin conținutul și structura propoziției, prin epitete, prin cuvinte- adjective privind culoare, mărime, formă, prin comparații, repetări, și evident prin intonație. Preșcolarii mai mari utilizează în vorbire numeroase verbe și adverbe. Propozițiile încep să fie mai dezvoltate, mai lungi. În vocabularul copiilor preșcolari apar și devin frecvente
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al vârstei de aur, cu natura ?i iubirea, iar lumină str?lucind pe chipul fetei pare o prelungire a razelor argintii ale astrului nocturn ce domin? de data aceasta un peisaj solemn, Insufle?it de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a sfâr?ițului cosmic, a destr???rii universului interior resim?it de eul liric, iar epitetul „luciu" „luciu v?l"sugera ideea de neclintire, de imobilitate sumbr?, opus? atmosferei feerice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de data aceasta un peisaj solemn, Insufle?it de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a sfâr?ițului cosmic, a destr???rii universului interior resim?it de eul liric, iar epitetul „luciu" „luciu v?l"sugera ideea de neclintire, de imobilitate sumbr?, opus? atmosferei feerice din versurile poeziei „ Cr?iasă din pove?ți"). Întregul peisaj descris În aceast? crea?ie literar? este o expresie a unei lumi edenice, pe care fiin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumin???i pace: „ Cerul stelele-?i arăt?, Solii dulci ai lungii lini?ți! " (Povestea teiului) Coborât? din imensitatea cerului În razele de lumin? ale stelelor, aceast? stare de gra?ie a universului se reflect? În abisul sufletului cuprins de vraj?. Epitetele „solii dulci", „lungii lini?ți", ca ?i alternarea vocalei lungi „u" ?i a vocalei scurte „i" din ultimul vers deschid perspectiva „dep?rt?rii l?untrice" " ; avem astfel sentimentul c? „versul nu s-a Încheiat Inc?? ?i nu se va
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
asupra celorlal?i tei? Cum este perceput mirosul teiului de c?tre În???i teii? Ce semnifică?ie, ce rost are el? E un imn, e un semn, e un ritual, un limbaj infinit nuan?at? [...] Brusc, am În?eles epitetul eminescian ad?ugat teiului: tei sfânt Deodat? am priceput adâncimea percep?iei eminesciene asupra teiului. Da, tei sfânt, tei sfânt, teiul poetic, neelucidabil, tulbur?tor". (Nichita St?nescu) Perspectiva luminii selenare, confer? tuturor acestor elemente ale materiei ce se circumscriu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Dedic această carte, cu nespusă dragoste, copiilor me „Și de la Cer, ca și de pe Pământ” (Prefață) Prof. Gheorghe A. M. CIOBANU Ființa umană, deși s-a autoîncoronat cu epitetele blazon spectaculare - când ca „faber” sau „sapiens”, când ca „demiurg” - ea este, mai înainte de orice, dependentă de mega-puteri existențiale și sacre și laice, concretizate prin anumite norme univalente, imperative și executorii. Autorul de față, Răzvan Badac, ca un apartenent profund
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Zaciu incriminează scrierea lui Goma, care, în optica d-sale, ar devansa "subiectivitatea general-acceptată a autorului de jurnale", cîrmind spre "permisivitate": "Este o mare diferență între a fi subiectiv și a fi permisiv, adică de a-ți permite să arunci epitete și lucruri infamante la adresa unor apropiați ai tăi sau la adresa unor personaje pe care le cunoști prea puțin, să afirmi cu foarte mult aplomb lucruri la care nu ai asistat, să redai aproape între ghilimele replici pe care nu le-
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]