562 matches
-
preocupărilor populației generate de refugiul ce începuse în acea perioadă. Cu toate acestea, la jubileul Spitalului Socola din lași, C. I. Parhon spunea că acest așezământ medical este în cea mai mare parte opera doctorului Brăescu. Într-o scrisoare către Epitropia Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași, aceeași personalitate spunea că urmașii doctorului Brăescu îi minimalizau inutil importanța, expediindu-i existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Iași nu avea o catedră de neuropsihiatrie, nici alte catedre de profil. Necesitatea imperioasă a acestor discipline rezultă din numărul mare de solicitări făcute de universitate către Ministerul de Interne care era ministerul tutelar la acea vreme. În aceste condiții, Epitropia Spitalului Sf. Spiridon pune la dispoziția Facultății de Medicină ospiciul de alienați de la Golia, ca bază de învățământ neuropsihiatrie. Medicul Al. Brăescu, ce era medic secundar în 1893 la serviciul de primire al Spitalului Sf. Spiridon, se oferă să asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
construirii unui spital de psihiatrie la Iași. În fața numărului crescând de alienați, a neplăcerilor pe care aceștia le aduceau societății, guvernul a fost obligat să accepte în 1892, în urma unei campanii susținute de Al. Brăescu și a nenumăratelor solicitări ale Epitropiei Casei Sf. Spiridon, să accepte acordarea sumei de 350.000 lei pentru construirea unui spital de alienați. În anul 1897, începe construirea Spitalului Socola, ale cărui planuri vor adopta sistemul pavilionar, spital cu capacitate de 400 paturi. Sprijinit în unele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
evidență această placă comemorativă ce până atunci zăcea acoperită de un panou de lemn. Datorită aptitudinilor speciale pentru studiu și conduită exemplară pe care le manifesta Al. Brăescu (vorbea la perfecție franceză, germană și engleză, fapt rarisim în acea vreme), Epitropia Spitalului Sf. Spiridon l-a trimis să viziteze azilurile din Scoția, Anglia și Elveția, Austria și Franța și să se specializeze în neurologie și psihiatrie. Astfel, în anul 1892-1893, era medic stagiar benevol în serviciul clinic al celebrului cardiolog profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
i-ar fi rămas arhiva și bună parte din colecția de artă. La 27 februarie 1917, se stinge brusc din viață la Iași. Asupra împrejurărilor morții au circulat diferite versiuni: tifos exantematic, omucidere, sinucidere... În orice caz, o adresă a Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon către Procuratură precizează că Primăria refuză a ne elibera autorizația de înmormântare, pe motiv că moartea nu este naturală. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să comunice numai două cazuri de P.G.P., demonstrând criteriile clinice indispensabile diferențierii semiologice. În aceste cazuri, Al. Brăescu era partizanul tratamentului cu ioduri și mercur, după o bună diferențiere clinică prealabilă. Mai multe lucrări cu privire la mișcarea bolnavilor psihici în așezămintele epitropiei (1897,1898, 1899, 1900) și, în special, monografia sa cu privire la asistența bolnavilor mintali în Scoția (țară foarte avansată din acest punct de vedere) atestă această activitate a sa. Insistând asupra aspectului social, cu vaste și multiple implicații sociale, al bolilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tânărul elev, fugit din țară, și-a terminat liceul la Bruxelles, revenind apoi, pentru bacalaureat, la București (Liceul "Matei Basarab"). Între 1895 și 1900, îl găsim student al Facultății de Medicină din București, unde a fost extern și intern al Epitropiei Spitalelor civile. A fost mai apropiat, în acest timp, de prof. dr. Buicliu. Ca student, cu resurse proprii foarte reduse, a călătorit în Belgia, Italia, Germania, Austria, călătorii care l-au pus în contact cu medicina occidentală a timpului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
alienați de la Mănăstirea Neamțului neglijența medicului primare. Chestia întemeierii unei secții pentru femeile alienate. Încercări de îmbunătățire rămase în rău, în "Arhiva", Iași, 1905, T. 16, nr. 6, pp. 252-256. 36. Zosin P., Ospiciul de la alienați de la Mănăstirea Neamțu (sub epitropia Casei Sf. Spiridon). Un profan medic secundar aproape 20 ani. O anchetă. Statu quo (sfârșit), în "Arhiva" Iași, 1905, nr. 7-8, pp. 308-313. 37. Zosin P., Asistența alienaților, în "Anuarul medical și farmaceutic român", 1906. 38. Zosin P., Intimidarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe acest copil, Iancu Iurașcu, trimis de Vasile Iurașcu la Cernăuți, cu alt copil, numit tot Iancu Iurașcu, "fiu de boier sărdariu", care avea 12 ani în 1833, cînd a fost primit la Institutul Sf. Trei-Erarhi din Iași, cu cheltuiala Epitropiei 61. Al doilea copil Iancu, era din altă familie Iurașcu. Rangul boieresc de serdar era mai mare decît rangul de stolnic. Vasile Iurașcu n-a avut rangul de serdar, mai ales în anul 1833, și nici după aceea. O carte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
simțit legată sufletește de soțul ei legitim, aga Grigore. În testamentul făcut de ea, la 20 ianuarie 1855, Profira a cerut să fie îngropată la biserica Vovidenia, din Botoșani ctitorită de neamul său de mari negustori, Manole și a obligat epitropia bisericii ca "tot la Vovidenia să fie aduse și osemintele soțului ei și ale copiilor ei, de la moșia Bănești"72. Piatra de pe mormîntul Paraschivei Iurașcu, încă din anul 1890, a fost dusă de locuitorii satului Bănești la cimitirul lor, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
închisoare, pentru pocăință, la mănăstirea Săcul 75. În anul 1837, octombrie 20, și decembrie 15, după ieșirea din închisoare, Iorgu Iurașcu apare, în docu mente, ca vechil și supraveghetor al pădurilor de pe moșiile Corni și Budești (Guranda), fiind împuternicit de epitropia răposatului postelnic, Iancu Cananău. Și în luna mai 1838, Iorgu se afla în aceeași slujbă 76. Scrie Gheorghe Ungureanu că stolnicul Vasile Iurașcu, în anii 1839-1840, ar fi fost asesor la judecătoria din Botoșani 77. Dar Artur Gorovei, după documente
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nuare, i-a mai scris boierului că nu se aștepta la asemenea amenințare. Și-a cerut demisia, dar nu i s-a aprobat. Un document din iunie 1844 îl arată pe socrul său, Vasile Iurașcu, la Corni, ca vechil al Epitropiei casei răposatul postelnic Iancu Cananou, iar arbitrul, din partea Epitropiei acelei case, era ginerele său, Mihalache Mavrodin 14. La 8 decembrie 1844, Gh. Eminovici cumpără o crîșmă, în tîrgul vitelor din Botoșani, de la Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aștepta la asemenea amenințare. Și-a cerut demisia, dar nu i s-a aprobat. Un document din iunie 1844 îl arată pe socrul său, Vasile Iurașcu, la Corni, ca vechil al Epitropiei casei răposatul postelnic Iancu Cananou, iar arbitrul, din partea Epitropiei acelei case, era ginerele său, Mihalache Mavrodin 14. La 8 decembrie 1844, Gh. Eminovici cumpără o crîșmă, în tîrgul vitelor din Botoșani, de la Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din moșia Orășeni, pe care n-avea dreptul s-o vîndă cîtă vreme ea era pusă drept garanție pentru împrumutul de 1500 de galbeni, încă neachitat lui Iordache Ureche. În baza dreptului de protimis, Orășenii au fost cumpărați de Generalnica Epitropie a spitalelor "Sf. Spiridon" din Iași pentru spitalul din Botoșani 33. Deocamdată, Epitropia i-a dat, în numerar, numai 1400 galbeni. La acești bani, Gh. Eminovici a mai alăturat 150 de galbeni olandezi, luați cu împrumut de la Nicolai Macri, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ea era pusă drept garanție pentru împrumutul de 1500 de galbeni, încă neachitat lui Iordache Ureche. În baza dreptului de protimis, Orășenii au fost cumpărați de Generalnica Epitropie a spitalelor "Sf. Spiridon" din Iași pentru spitalul din Botoșani 33. Deocamdată, Epitropia i-a dat, în numerar, numai 1400 galbeni. La acești bani, Gh. Eminovici a mai alăturat 150 de galbeni olandezi, luați cu împrumut de la Nicolai Macri, în vadea de trei luni. În ziua de 11 martie 1848, Gh. Eminovici a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
surori, să zicem că puteau s-o mai aștepte. Dar și-a scos capul un creditor mai vechi, Lascăr Cantacuzin de la Salcea, care îl urmărea pe Eminovici pas ou pas, pentru 8000 de lei. Iată și documentul în cauză: "Ghenerainica Epitropie a Casei Sfîntulul Spiridon Către Epitropia Spitalului din Botoșani La cele cuprinse în raportul acei Epitropii, sub nr. 127, de a să opri din banii ce are a mai lua Dum-lui camr. Iminovici cu soția sa de la această casă, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o mai aștepte. Dar și-a scos capul un creditor mai vechi, Lascăr Cantacuzin de la Salcea, care îl urmărea pe Eminovici pas ou pas, pentru 8000 de lei. Iată și documentul în cauză: "Ghenerainica Epitropie a Casei Sfîntulul Spiridon Către Epitropia Spitalului din Botoșani La cele cuprinse în raportul acei Epitropii, sub nr. 127, de a să opri din banii ce are a mai lua Dum-lui camr. Iminovici cu soția sa de la această casă, pentru vînzarea părții din moșia Orășeni, soma
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai vechi, Lascăr Cantacuzin de la Salcea, care îl urmărea pe Eminovici pas ou pas, pentru 8000 de lei. Iată și documentul în cauză: "Ghenerainica Epitropie a Casei Sfîntulul Spiridon Către Epitropia Spitalului din Botoșani La cele cuprinse în raportul acei Epitropii, sub nr. 127, de a să opri din banii ce are a mai lua Dum-lui camr. Iminovici cu soția sa de la această casă, pentru vînzarea părții din moșia Orășeni, soma de 8000 lei, ce datorește D-lui vist. Lascarache Cantacuzin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lei, ce datorește D-lui vist. Lascarache Cantacuzin către acest ospital, să răspunde că așa precum banii ce-i are a mai lua dum-lui Eminovici cu soția sa sunt opriți de către Divan, pentru altă pretenție a pomeniților, apoi și G. Epitropie nu poate opri suma de 8000 lei, a Dumisale vis. Kantacuzin, rămăind ca dum-lui să îndeplinească hărăzirea către acel ospital și pentru cele ce va avea a lua de la dum-lui Eminovici să-și caute prin locul compitent. ss. Indescifrabil, logofăt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o achite, sub cuvînt că i-ar fi dat acei bani, lui Moișe Michel. La Botoșani, Eminovici a pierdut procesul. La 8 august 1849, Raluca Eminovici a împuternicit pe soțul său ca să primească banii, ce i se mai cuveneau, de la Epitropia spitalelor Sf. Spiridon din Iași. Acum știm precis că Eminovici n-a primit acei bani, pentru că banii erau blocați, din porunca Divanului Domnesc, după cererea lui Constantin Hurmuzache. Pentru familia Eminovici, Ipoteștiul era ca și pierdut. Încă de la 10 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mie patru sute galbeni, tot dela soțiea me, spre a pute spicularisă moșia Ipotești, dreaptă a me proprita, precum și moșia Dorneștî pe care am luato împosesăe din suma banilor, cu care numita me soție au vîndut moșia sa Orășănii, cinst. Gheneralnicii Epitropii, a casei Sv. Spiridon. Așadar pentru arătațăi bani, siguripsăsc pe soția me în tot venitul moșii Ipotești, precum și în toată averea me mișcătoare; adecă în producturi, vite cornorate, mascuri, stupi și alte deasemenea, precum și în venitul moșiii Dornești și în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
10 Gios iscălitul, părintele fiicei mele, Ralu, mă mulțumesc cu siguranția cuprinsă prin înscrisul de față și dar rog pe giudec. ca pi de o parte să se încredințeze acest act, iar pi de alta, a să face cunoscut Gheneralniciî Epitropii a casăî Sfînt. Spîridon, spre a slobozi banii împrimire ginerilui meu, d. cămăr. Gheorghie Eminovici. ss. Iuraș stolnic Mă mulțămesc și eu cu această siguranție, fără a se mai urma osebite formalități. ss. Ralu Eminovici" (Urmează autentificarea judecătoriei ținutului Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei Petrino cu suma de 2500 galbeni. Văzînd că Ipoteștiul este ca și pierdut, Raluca a cerut în judecată Epitropia generală a spitalelor Sf. Spiridom, pentru că nu i se da restul de bani din vînzarea Orășenilor. Toamna, la 26 octombrie (1851), Eminovici cu familia și cu tot calabalîcul a venit iar la Botoșani, dar n-au putut intra în casa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
greu se mai poate crede că nașterea Agialei s-a întîmplat la Ipotești, la 7 mai 1852. Familia Eminovici a intrat în anul 1852 deosebit de îngrijorată, cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi Eminovici, era scoasă în vînzare prin mezat, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
D-lui Ursoianul, pornită asupra D. căminăresei Ralu Eminovici, pentru arătata sumă (1500 galbini)"54. În baza acestei hotărîri, la 5 februarie 1852, Raluca Eminovici a obținut o împuternicire, dată de Tribunal, pentru ca serdarul Panaite Cîrstea să poată primi de la Epitropia casei Sf. Spiridon acei 1388 galbeni și 9 lei, iar apoi să-i numere la Cinstitul Divan al Întăriturilor, pentru supusul austriecesc D. Constandin von Hurmuzache, "spre istovirea datoriilor soțului meu"55. Chiar istovite, adică achitate complet, n-au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]