175 matches
-
care traversează diferite epoci și structuri mentalitare. Dacă „Nostradamus din Viena”, al 94-lea personaj, e angrenat în istoria secolului al XIX-lea, fiind contemporan cu Metternich, împăratul Ferdinand, arhiducesa Sophie și Franz Josef, personajele din finalul acestui ciclu epic epopeic `ncarnează destine ale istoriei convulsive a secolului XX, Al Nouăzeci și Optulea, Ruppert, trăiește drama Primului Război Mondial, se căsătorește cu o evreică, îl cunoaște pe Hitler, apoi e condamnat și se sinucide după doi ani de detenție. Fiul său, Constantin-Ahasverus e
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
absolutul trecutului și absolutul viitorului. De aici modestia fundamentală a eului său, care se smerea în fața umanității locale, parte organică a umanității întregi. Zubașcu nu făcea caz de individualizare, nu era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
anume, de grimase aplicîndu-se demonstrativ realului; îi ajunge aici, de pildă, situația fundamentală căreia îi face față eroul, cînd, cu sîngele și viața lui întreagă, se aține în calea unei soarte vrăjmașe, fără de preget concentrat să ducă la capăt cartea epopeică despre Mihai Viteazul. Bătălia acestui suprem testament patriotic îl ocupa cu atîta intensă determinare pe Bălcescu, încît N. Iorga, în niște pagini din 1893, avea dreptate să i se închine, zguduit de admirație și milă, „acestui erou al suferinței care
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
lui, fie aceea deschisă, a peisajului, fie aceea delimitată sever, a interiorului, este una a senzațiilor pure și a unei vizualități debordante. În acest sapațiu atît de restrîns, cu atît de puține evenimente și total inapt de a genera desfășurări epopeice, pictorul își găsește cele mai puternice argumente ale libertății. Chiar și atunci cînd obiectele sînt marcate, iar prezența lor este indiscutabilă - de multe ori ele sînt adevărate porți către lumea copilăriei, cum ar fi căluțul de lemn care se plimbă
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
haotic la deliciile evenimentului, toți aceștia au, sub o formă sau alta, privirea flamandă.” Îmi este dat să nu-i dau nici unuia dreptate. Dar rămîne să le recomand tuturor cititorilor, cu minte și ochi curioși, flamanzi sau nu, sensibili la epopeic ca și la arderea lui pe rug, să citească textele celor doi, de aici sau de aiurea. Merită, cu atît mai mult cu cît autorii, profesori de franceză, n-au nici pe sfert capitalul simbolic al altor intelectuali români foarte
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
din acest motiv, are două răsărituri și două asfințituri, a fost denumită Kepler-16b, scrie . Planeta se află la o distanță de circa 200 de ani lumină de Terra. Până în prezent, o astfel de planetă, denumită circumbinară, exista doar în universul epopeic din filmele francizei "Războiul stelelor", unde se numea Tatooine - o planetă acoperită de deșerturi și populată de câteva specii indigene umanoide, precum "Oamenii nisipurilor". Însă, spre deosebire de aceasta, Kepler-16b este o planetă rece și gazoasă. Astronomii exclud posibilitatea ca această planetă
Planeta lui Skywalker din "Războiul stelelor" există cu adevărat chiar în galaxia noastră () [Corola-journal/Journalistic/68956_a_70281]
-
Artă, merg pe mîna ta). Desigur că în acest fel „țesătura realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului,/ Elementele perfecte, de jos./ Astfel/ Din unghii va țîșni în sfîrșit medievalul carnasier, roz
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
în România literară, figuram și eu cu Cartea de iarnă. Cîștigasem primul concurs la care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au receptat profesionist un altul, empatizînd cu autorul
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a enciclopedismului și a renascentismului, aceste personalități și-au luat responsabilitățile a generații de sacrificați și s-au pornit, cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu puterile lor mediumnice spiritele strămoșilor, au adunat cu lăcomie cioburile nefolosite în trecerea de la Eden la Istorie și s-au pornit să croiască prometeic, să recompună schelete doar dintr-o
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
platonică, Biblie sau eresul românesc, și nici omagierea aproape idolatră a geniilor tutelare ale poeziei române, de la Goga, Eminescu și Arghezi, la prietenii săi Nichita, Fănuș Neagu, Grigore Hagiu ș.a. Corespondează cu textele acestora, dar și cu un întreg trecut epopeic și livresc, Creta lui Minos, Troia sau Siracusa lui Arhimede, de pildă, precum și, așa cum vom vedea, în periplul său european, cu simboluri ale civilizației planetare. O poezie a cercurilor concentrice, cu rază extensibilă între propria biografie și biografia lumii, dezolantă
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
nouăzecistă”; la Ioan Es. Pop, avem de-a face cu unul negativ. Poemele cresc din acest unghi particular. Ele sînt mai mereu împărțite între un plan al realității terestre, joase, și unul al imaginației; între derizoriu și solemn; domestic și epopeic. Sub titlul prozaic oltețului 15, camera 305 ce deschide Ieudul fără ieșire se înșiră următoarele versuri, memorabile: „ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști din/ strada oltețului 15.// aici nu stau decît cei ca noi
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
normală pentru ei, adică tot perfecțiune dar mai puțin vibrantă). Spectacolul, sub semnătura regizorului englez Keith Warner, este frumos, are echilibru, idei scenice ingenioase în care se mai întrezărește ceva din doctrina Wieland Wagner despre hieratismul atitudinilor, noblețea liniei, suflul epopeic. Cavalerul salvator nu mai are armură de argint și într-un peisaj lunar dezolat doar vocalitatea strălucitoare a tenorului Peter Seiffert, bine secondat de soprana Petra-Maria Schnitzer, mai aruncau o rază de lumină, într-o tristețe apăsătoare. Când cu trei
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
lui Machidon, scrisă în colaborare cu Tiberiu Vornic. 1957 - Apare romanul Orașul minunilor. Semnează în Iașul literar, nr. 7, povestea Șerfi. 1958 - Publică volumul de nuvele Șerfi. 1962 - Apare romanul Adolescenții. 1964 - Ioana Postelnicu e prezentă în librării cu romanul epopeic Plecarea Vlașinilor. 1972 - Publică romanul Toate au pornit de la păpușă, căruia i se acordă premiul Asociației Scriitorilor din Brașov. 1977 - Apare romanul Roată gândului, roată pământului. 1979 - Se publică romanul Întoarcerea Vlașinilor, încununat cu premiul Academiei Române. 1981 - Apare romanul Frank
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
mă apucă altă tristețe...), să fi ajuns Levantul între "piesele" pe care mai mulți le citează decît le citesc? Preferînd să nu știu dacă-i așa, hotărăsc să-l scot, preț de-o recitanie, din manejul cu vechituri, pe calul epopeic (ai pleșuvit? ți-au căzut dinții?...) cu care postmodernismul lovea la Cartea Românească. Format de manual, copertă crem plăcut, ilustrată de Dan Stanciu. Nici că se putea mai sugestiv deus ex machina: pe dinăuntrul unui bufet de apartament, mașinăria împinge
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării României, educați eficient să înțelegem lumea ca pe o enormă construcție butaforică și nu ca pe un set de valori imediate, îndoctrinați de o propagandă infailibilă să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
conștiinței se contrabalansează prin fantezia grotescă. Avem a face cu un grotesc șugubăț, de sorginte poporană, care, înrudit cu facețiile medievale, s-a ivit și pe meleagurile noastre sub chipul unor snoave, "povești" ce nu ocolesc licențiosul sau chiar în epopeice cadențe. Satira lui Mircea Petean e copios inventivă, de-o veselie mohorîtă, cu un mers ce mimează o notă trudnică, vîrtos ațîțată de contrarietăți: "păduchele de apă ca un deget / apăsat pe o piele destinsă / sparge suprafața lacului - / creții apei
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
mele. Nu peste așteptările mele de la domnia-sa, ci de la însăși traductibilitatea textului. Pynchon alunecă grăbit de la un registru stilistic la altul, zăbovește uneori între nivele, amestecînd metafore sobre cu jocuri licențioase, colocvializînd reflecții de maximă gravitate și dizertînd sobru epopeice farse ori doar glumițe simpatice. Rabelaisian de ev tîrziu, Pynchon e scriitor în sensul azi poate demodat al cuvîntului: pretutindeni se simte vibrația concretă a limbajului, voit stridentă uneori, sau aproape reprimat lirică alteori. E un truism adeseori repetat despre
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Sunday, spectacol de forță pentru petrolistul agresiv, neobișnuit să se umilească. Furia exorcizării, licărul de nebunie din priviri, scrîșnetul de fiară prinsă în cușcă relevă tensiuni tectonice la acest personaj tăiat parcă în rocă, cu izbucniri tot mai abrupte. Suflul epopeic al filmului vine din fresca vieții pionierilor petroliști ducînd o viață dură, trăind în condiții precare, unde personajul principal se distinge prin exces, printr-un fel de furie latentă ca și petrolul aflat sub presiune gata să izbucnească. Violența nu
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație a "dezrădăcinării", a stingerii obîrșiilor. Tonalităților adesea minore din Coșbuc, Iosif, Goga li se substituie o mișcare epopeică sui generis a descompunerii , cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale materiei, în vastitățile spațiului și timpului. Luîndu-se drept personaj fabulos el însuși, autorul se mișcă într-un climat fabulos: "Mă ridic din somn mereu odată cu soarele, / Fîntînile așteaptă-n genunchi
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
sau) fără unele amendamente (de altfel, majoritatea poemelor alese aici au fost publicate după ’90). Începând cu Levitații asupra hăului și până la Yin time, întrepătrunderea de registre (religios, livresc-parabolic, arhaic, folcloric), la prima vedere bizare și nepotrivite, permite adevărate dezvoltări epopeice în transă, cu viziuni stihiale dezlănțuite și cu imagini debordante, întotdeauna, însă, controlate și îndreptate lucid (prea lucid) spre stări radicale. Poemele sunt intens elaborate, arhitecturale, iar istoria individuală devine un vast și complicat palimpsest. Melanjul de biografism, istorie mare
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
de necazuri, copleșiți de cotidianul gri al unei existențe nenorocite, dar blânzi și chiar generoși uneori, pe calea morții lente spre care pășesc implacabil. Așa, ni se explică un Pavel Dan care parcă ridică-n lună streșinile transilvane, cu eroi epopeici și atât de naturali în același timp, sau un Rebreanu preocupat de imensele sale construcții circulare, cu o simetrie aparte, potrivită marilor monumente arhitectonice, menite să dureze în veac. Cu toții, de la Slavici până la Pavel Dan - cum dovedește M.M. -, poartă în
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]