196 matches
-
209-229; M. LAUWERS, «Sub evangelica regula». Jacques de Vitry, témoin de l’«évangélisme» de son temps, în Ėvangile et évangélisme (XIIe-XIIIe siècle) (Cahiers de Fanjeaux, 34), Ėd. Privat, Toulouse 1999, 171-198. 1. Celor trei ordine religioase existente până acum (al eremiților, al călugărilor și al canonicilor), Domnul a adăugat, în aceste zile, o a patra instituție religioasă, frumusețea unui nou ordin, sfințenia unei noi Reguli, astfel încât temeinicia fundamentului acelora care trăiesc urmând o Regulă să rămână fermă în trăinicia ei. 2
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cât mai mult cineva se umilește pe sine, cu atât mai mult este înălțat la Dumnezeu. Cu cât sfinții sunt mai mici (minori) înaintea ochilor lor și a oamenilor, cu atât sunt mai mari în fața lui Dumnezeu... De aceea, un eremit, care se întreba cine ar fi putut să scape de cursele de care lumea este plină, a primit acest răspuns: Doar umilința... Primul grad de umilință se obține prin a reflecta la ceea ce nu ai; al doilea, că nu ai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prin foarte numeroșii săi preoți, cum să fie ei înșiși „aleși” și nemuritori. Păstorul mioritic, deși nu purta un nume consacrat, era respectat printre ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică, neinventariată de Fochi (datorită formei sale în proză), în care păstorul, tînăr „nelumit”, coboară din munte, într-o zi de sărbătoare, la horă, în sat. La ducere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Preotul zise: — După noaptea de la Sais, nimeni nu l-a mai văzut pe roman. Arătă spre prima insuliță: — Acela era palatul lui; îl numise Timonium. Acolo s-a închis, până în ultima lui zi. Palatul, căruia Marcus Antonius îi dăduse numele eremitului filosof Timon, era legat de continent printr-o limbă de pământ stâncos, pe care fusese nivelat un drum mărginit de o parte și de alta de coloane de granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cumpărat la metru cele mai prețioase marchetării pentru reședința de la Capodimonte. În 1860, ruinele devastate - cuibul orgiilor lui Tiberius, potrivit povestirilor unor personaje ca Svetonius și Dio Cassius, reluate cu pasiune pornografică de succesorii acestora - au fost încredințate unui eremit. Vila miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele lor lubrice se aud din peșteri ca niște boncăluituri de cerbi În călduri, ca urletul fiarelor În rut, dar fiarele au ceva pur În modul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când nu poți reda cuiva sănătatea”268. În scrierile Spiritualității Ortodoxe mai vechi sau mai noi, ni se subliniază că este mare În fața lui Dumnezeu medicul credincios, fără de arginți, cu inimă primitoare și iubitor de oameni. Astfel, marelui Avvă și eremit egiptean Antonie cel Mare († 356) i s‑a descoperit de la Dumnezeu În pustiu următorul lucru : „În oraș, există cineva asemenea ție, un medic care dăruiește din prisosul științei sale celor nevoiași și care cântă În fiecare zi Trisaghionul (cântarea Medicii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
acolo. Mai ales că trebuie să se programeze cu două-trei luni înainte ca să ajungă la profesorul de sănătate. Oameni de toate vârstele, inclusiv copii, veniți din toată țara ca la izvorul cel viu. În preajma lui, simți liniștea și căldura unui eremit, chiar și atunci când vorbește despre suferințele românilor. Vraciul trăitor fără de arginți... - Domnule profesor Pavel Chirilă, nu am avut bucuria spirituală să vă cunosc, dar vă privesc de departe activitatea și performanțele de mai multă vreme. Pentru mulți români, dumneavoastră ați
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Runoja, interviuri consemnate de Nicolae Constantinescu, în "Columna", nr. 9, nov. 1995, p. 17. Sakari, Aimo; Ellen Sakari, Contacte cu limba, cultura și poporul României, traducere de Jaana Sitaru, în "Columna", nr. 8, mai 1995, p. 14. Schildt, Göran, Brâncuși, eremitul artei, traducere de Mircea Bucurescu, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 227. Sitaru, Jaana, Însemnări despre arta lui Brâncuși în presa finlandeză, în "Columna", nr. 9, nov. 1995, p. 22. Suomela-Salmi, Eija
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
dată, în spațiul francez al finelui de secol XIX, odată cu răsunătoarea Afacere Dreyfus. Următorul secol va supune intelectualul unor provocări dificile determinând noi perspective de interpretare identitară. În termenii unui publicist român, "ca să reziste nealterat, intelectualul trebui[a] să fie eremit sau haiduc"4. Dar indiferent unde îi sesizăm prezența, în câmpul cultural sau al puterii, intelectualul se va raporta la societatea modernă prin intermediul a trei repere: educația, bunurile culturale și munca intelectuală. 1.1 Intelectualul și educația Resorturile educației moderne
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
găsi un părinte duhovnicesc și de a intra în ascultare îl face pe Platon să se apropie și aici de oameni profund înduhovniciți, a căror amintire o va purta peste ani. Astfel, îl cunoaște pe Dorotei, egumenul schitului Dălhăuți, pe eremitul Rafail, care își asigura traiul din copierea cărților Sfinților Părinți, pe Dometie, egumenul schitului Trăisteni. Îl cunoaște aici și pe schimonahul Proterie, ucrainean din Poltava, care, în fiecare zi la prânz hrănea din belșug păsările cerului care i se așezau
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în „Taiheiki”, „Cronica Japoniei medievale”. Legenda spune că împăratul „Wen Wei” din China a trimis câțiva supuși în munți pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare și în cărțile de tarot)le-a împărtășit secretul longevității și anume că... toată viața a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a trimis câțiva supuși în munți pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare și în cărțile de tarot)le-a împărtășit secretul longevității și anume că... toată viața a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul pe o pernă umplută cu petale de crizanteme aduce longevitate și multă voioșie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar acesta nu-i primea pe toți. Unii intrau imediat În scaunul spovedaniei, pe alții Îi lăsa să aștepte ceasuri, zile Întregi, fie că erau de viță nobilă sau oameni de rând. Auzind toată povestea, bătrânul duce trimise după el. Eremitul răspunse Încruntat, scărmănându-și barba cu degetele lui scheletice, că nu-și poate lăsa sărmanele oițe fără păstor. Cine voia să-l vadă, să se ostenească până la el. Răspunsul Îi fu repetat stăpânului cu frică mare și cu multe cuvinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pustnicul cu voce aspră. Rămâne să aflăm unde a dus-o. Apoi... — Apoi ne va ajuta domnul Conrad s-o eliberăm, rezumă tatăl lui Bodo. Dar până atunci să nu vindem pielea ursului din pădure. Părinte, se Întoarse el spre eremitul cel Întunecat ca un Dumnezeu mânios, am dat și eu sfară În țară și am nădejde că oamenii mei Îmi vor aduce curând vești. Dar până atunci ne poți spune cuvioșia ta mai multe. Din câte am Înțeles ai fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra ome nească, căruia toate patimile și durerile pământenilor Îi erau cu desăvârșire străine. Ar fi fost mai bine pentru toți, reluă eremitul. Pentru domnia ta, care ai fi rămas credincios până la moarte unui fiu pe care-l iubești nemăsurat. Pentru Bodo, pentru care speram o viață liniștită, un cămin fericit și o meserie care să-i placă. și, la urma urmelor, și pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-ți găsească un soț pe gustul tău. Nu, părinte, protestă fata. Eu Îl iubesc pe Bodo. Înțelege, te rog, niciodată nu voi iubi pe altcineva. Mi-am dăruit inima pentru totdeauna și alta nu mai am s-o dau altcuiva! Eremitul o privi cercetător. Nu, Adelheid nu și ar fi putut schimba niciodată sentimentele! Îi chemă pe amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca să-i ceară sfat. Îl găsi cu totul tulburat și cenușiu la față. Un curier de la castel venise cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Deși minunații lui ochi violeți se Închiseseră pentru totdeauna, era tot frumos și chipul său păstrase strălucirea tinereții. Toți văzură cu mirare lacrimi În ochii tânărului duce. — Am pierdut doi frați În aceste zile cumplite, Îi spuse el mai târziu eremitului. Părinte, e mult prea mult chiar și pentru un cap Încoronat. Sunt pierderi pe care nu le poți Înlocui niciodată... A fost ultima oară când stăpânul din Breisgau a fost văzut plângând. În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
luând drumul peste Zastavna, Subraneți, Jucica spre Rarancea, unde-i bat pe turci și încheie pacea. La întoarcere vin la Cernăuți și duc o mulțime de locuitori la Rusia. Cu dânșii părăsește țara și Antonie (mai pe urmă mitropolit), fostul eremit și fondator al bisericii de lemn din Horecea. 30 de ani mai târziu apar rușii pentru ultima dată ca dușmani în locurile noastre de aici, asuprind țara prin 142 contribuțiuni. Însă sosirea oștirii austriece (1 septembrie 1774) redă nu numai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
examenul de engleză. Limba e necesară pentru vizitatorii străini. Sunteți... fenomenal. 13) Cu Vasiliu Falti e grea treaba. D-na Păpușanu, sora lui, a fost nu de mult cu soțul ei, la noi și i-am rugat, să stăruiască pe lângă eremitul de Vasiliu-Falti, să dea ceva pentru Flt. - oraș pe care și el e supărat dar, faptul că pentru el răspund la punctul 13 (deși nu-s superstițios) e Încă o dovadă, că nu vom reuși. Totuși, voi mai stărui. Mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din mine exteriorizat în hârtii și cărți care mă împiedică parcă să lucrez armonios, adică să am deșertul foii albe în fața ochilor și să mă adâncesc în el. Acum sunt obosită și nu fac decât să înțeleg viața sau nevoia eremiților de a se izola, măcar temporar, într-un loc în care domină vidul. N-am mai scris în jurnal, am ajuns, după filmări, la un alt fel de oboseală, plăcută, pentru că n-a fost vorba numai despre mine - ci despre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trăi în exil cu noi fugi în perspectivă, fugi fie ele doar mentale? Ei bine, carnea mea se descompunea, vedeam viermi, încercam să mă ridic, până la urmă am reușit. Această imagine îngrozitoare n-ar trebui să mă tulbure atât, sfinții, eremiții o chemau în exercițiile lor: sfârșitul cărnii și a tot ce compune corpul de care ne ocupăm atât nu poate să fie altul. În cazul în care nu se dă pradă focului sau păsărilor cerului. Este cu adevărat luna descompunerii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
alt document din 1256, bisericuța de pe colina Betleemului a fost numită cu indicativul de San Zeno in Monte. A fost oficiată de preoții diecezani. Apoi, când parohia a fost suprimată, biserica a trecut la pustnicii de la San Girolamo da Fiesole (eremiții fiesolani sau ieronimieni). Acești eremiți au rămas la San Zeno in Monte până la 1668. În timpul șederii lor, au reparat biserica, au construit curtea interioară și clopotnița. Reparând construcția și, au făcut 22 de chilii, mici și obscure. După ei au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de pe colina Betleemului a fost numită cu indicativul de San Zeno in Monte. A fost oficiată de preoții diecezani. Apoi, când parohia a fost suprimată, biserica a trecut la pustnicii de la San Girolamo da Fiesole (eremiții fiesolani sau ieronimieni). Acești eremiți au rămas la San Zeno in Monte până la 1668. În timpul șederii lor, au reparat biserica, au construit curtea interioară și clopotnița. Reparând construcția și, au făcut 22 de chilii, mici și obscure. După ei au venit părinții somaști ai sfântului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]