462 matches
-
și a postmodernismului : „vremea marilor narațiuni a trecut”. Adevăr? Fals? Sau, acum, sub ochii noștri, și una și alta, un fel de amestec contextual, praf în ochi, când vrei să mai scurtezi poporului („prostimii!”) vederea? De?! La astfel de întrebări, ermetismul e păgubos și, raportat la cititorul cu puterea în mână, poate deveni el însuși (emetismul, că celălalt, dacă e, e!), sabia de deasupra capului sau, mai nou, cătușele instituțiilor cu ,,ochi pentru fiecare” (dintre noi) și „o ureche pentru toți
VIATA CA ILUZIE SI CLIPA, CA DESTIN de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345054_a_346383]
-
C. Cubleșan și I. Beldeanu); (XX) „constelația“ de la Polemici „incorecte politic“ (Râmnicu-Sărat, Editura Rafet, 2010, este în atenția lui M. Dinutz, a lui Andrei Țurcanu și a lui Ion Beldeanu); (XXI) „constelația“ de la lucrarea Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic (București, Editura Curtea Veche, 2011, este radiografiată de C. D. Zeletin, Anca Măgurean, Ion Pachia-Tatomirescu, Adrian Jicu și Adrian Lesenciuc); (XXII) „constelația“ de la cartea Eminescu în captivitatea „nebuniei“ (Chișinău, Editura Universul, 2011, cu ediția a doua, în 2013, la
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]
-
Anne Marie - scriitorul (și omul - n.a.) este într-o cercetare continuă a tuturor elementelor care devin o provocare zilnică. Se reconstruiește din cioburi, din semne, din cifre, din simboluri într-o geometrie perfectă, pendulând între liric și epic, fără precedent. Ermetismul cuvintelor dezvăluie o plajă infinită a imaginarului ei, deznodat dintr-o filozofie a cunoașterii din care și-a potolit setea de-a lungul anilor. Copacul înțelepciunii poetei are rădăcinile bine înfipte în materie dar a crescut atât de mult sub
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
liric din trecut, prin prezent, în viitor, pentru împlinirea totală („teama neînțeleasă”). Anne Marie nu trebuie descoperită în fața oglinzii cuvântului ci în spatele ei, într-o continuă căutare, șlefuire și înțelegere a sensului vieții. Ea trebuie privită ca un continuator al ermetismului lui Barbu, al filozofiei lui Blaga, al universului lui Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu sau al profunzimilor Constanței Buzea. Poemul "cândva mă voi ierta" generează ideea concepției creației literare regăsită pe parcursul întregului volum. Simbolistica cuvântului explodează în mai multe poeme cu
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
Nazionale delle Ricerche. Volumul de debut propune o formulă lirică de factură clasicizantă (în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare, de fior liric, o absență. Țipătul „expresionist” este mai mult tăcere, ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării de sine echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri interioare și a neputinței de exprimare
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei vii, deoarece În povestirile sale nu venea niciodată vorba de ființe omenești”. Ca și la Mihnea, ermetismul demoniac se exprimă prin conștiința separării iremediabile de semenii săi, a imposibilității de a se regăsi cu ei Într-un raport de comuniune morală. Singularizarea exterioară ar putea să fie semnul unei drame mai adânci și neștiute, al secretului ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fille), p. 551, Poezia (La poésie), p. 557, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 559, Drumeție (Chemin), p. 563, Oda simplisimei flori (Ode à la plus simple fleur), p. 567, Sonata lunii (La sonate de la lune), p. 569, Ermetism (Hermétisme), p. 571, Madrigal (Madrigal), p. 573, Cântec în doi (Chanson à deux), p. 575, Oglindă din adânc (Le miroir des profondeurs), p. 577, Moară (Le moulin), p. 579, Cântec înainte de-a adormi (Chanson avânt le sommeil), p. 581
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Patrașincu - câteva capitole din romanele Sângele și Iubire bolnavă, precum și un fragment de jurnal. Eugen Ionescu este prezent cu Lateral, „dintr-un roman ce va apare” (7-8/1933), iar Arșavir Acterian semnează câteva pagini din Jurnal. În publicistică, este combătut ermetismul cu orice preț, considerat „carapacea după care se ascunde incultura” (Ieronim Șerbu, „Sfârâiacul” sau O anumită poezie modernistă), producând confuzie în lirica română (Pericle Martinescu, Despre anumite moduri poetice și anumiți poeți). Edgar Papu abordează teme de estetică generală: Note
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
ia cât mai rar poziție ideologică față de temele sale. Accentul se pune pe tendințele de sincronizare a literaturii române cu marile literaturi contemporane, pe citadinism și obiectivitate în structurarea prozei, pe complexitatea analizei psihologice, pe experimentarea tuturor formelor lirice, de la ermetism la avangardă. Literatura română și expresionismul respectă formal structurile didactice: definirea mișcării, istoricul ei, demonstrarea reflexelor ei în literatura română. Noutatea consta în faptul că tendințe până atunci izolate apăreau ca fundamentale în orientarea literaturii române moderne, că se discutau
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
și parțial, prin versul lui Lucian Blaga „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. C. demonstrează că, în genere, „înnoirea poeziei românești se dezvoltă pe un substrat tradițional vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat de o realitate în care orizontul rustic este o dimensiune fundamentală”. În Fețele orașului (1988), autoarea urmărește „constituirea unor tipologii specifice lumii urbane, succesiunea vârstelor orașului românesc”, începând de la romanele
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
firească a obsesiilor majore enunțate în ciclurile inițiale și adaugă ipostaze noi sub aspectul tematic și al discursului liric. B. este un tradiționalist care a știut să asimileze sugestiile celor mai importante direcții poetice contemporane. Deși marcate de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
bilețel, cu puțin timp înainte de propria lui moarte, următoarele rânduri: „Dacă atunci când mă voi prezenta acolo nu-mi vor ieși înainte toți câinii mei, îți neg, Dumnezeule, existența”. Grav bolnav, B. moare în august 1961 - și, ca un fel de ermetism în sfârșit „dezlegat”, a doua zi după înmormântare, salcia din curtea casei sale, în care poetul vedea un copac sacru, s-a prăbușit deodată, din cauza unei furtuni, peste mormintele mult-iubiților și credincioșilor săi câini. O reacție firească a naturii, la
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
combinație. Toate astea, îmi veți spune, nu reprezintă decît sociologie după ureche. Poate, dar folositoare la mai buna reprezentare a religiei socialiste. Credința în salvarea prin știință nu e nouă, ea a avut forme de expresie celebre în Antichitate, alături de ermetism și neoplatonism. Această aparentă similitudine i-a condus pe cîțiva autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ceea ce aceasta presupune ca falsificare a adevărului. Corpusul gnostic este unul dintre cele mai ezoterice. Textele care au supraviețuit, disociate de cuvântul care le povestește, le comentează și le explică -, au rezistat în mod miraculos, pentru că acești filosofi practică un ermetism cu totul excepțional. Neologisme ad-hoc, o adevărată pasiune pentru numerologie, exacerbare a miraculosului, extrapolări mitologice, limbaj sectar, totul îl ține la distanță pe cititorul dornic să pătrundă în tainele gnostice. Fără vocea ghidului în stare să-l conducă pe discipol
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
inițiere, laicizare, și lumea din umbră, păgână, reapariția ei, sfârșitul în sine, tragică, și vezi epicurism, gnosticism, platonism, psihanaliză, spiritul liber, stoicism GNOSTICISM arhipelag, aritmetică, ascetic îvezi encratic), și atomism, bibliografie, comunități, contract, corpus, date, descoperiri de manuscrise, doxografie, encratic, ermetism, estompare, ezoterism, o filosofie, și grația, hilic, influențe, inițiere, Lampețiu, legea grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate, licențios, locuri, lumea din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și metafizică, și morală, persecutați, și platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu multe riscuri, din care cel mai mic e de a fi incomplet. 1. Mai întâi, o superioritate covârșitoare a poeziei asupra prozei. Dacă lăsăm deoparte marele număr al „făcătorilor de cuvinte” și al alcătuitorilor de poezie aparentă, care mimează ermetismul, obscuritatea, simbolul etc., într-un mod, dacă nu convingător, cel puțin derutant, încă ne rămâne un mare număr de poeți mai mult decât remarcabili, dintre care probabil că unii vor străluci în posteritate cu o aură sporită. Notabil e faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în momentul lecturii cu voce tare, ca și asupra ilustrării, desprinsă de litera textului, a manuscriselor cu elemente care reflectă realitatea familiară desenatorilor. Criticul analizează de asemenea limba ezoterică folosită, spre a încifra înțelesuri, de Dimitrie Cantemir, cărturar-artist interesat de ermetism și ocultism, contestă existența în Țiganiada a unui plan autentic miraculos, care ar fi incompatibil cu gândirea deistă a lui Budai-Deleanu, subliniind gratuitatea comică a poemului, evidențiază modelul de umanitate patriarhal-eternă propus de Duiliu Zamfirescu sau cercetează funcția epică a
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
autointerogarea asupra scrisului, prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
mitologizantă a istoriei mișcării legionare, în acest sens fiind invocate unele poezii (Legionaria) cu accente imnice ori cu aluzii la evenimentele timpului. Numeroase imagini, inspirate și din folclorul autohton, frapează, dar juxtapuse direct, ele nu-și dezvăluie semnificația. De un ermetism împins la extrem, cartea rămâne un experiment fără consecințe. Adevărata realizare a lui F. poate fi considerată activitatea de critic literar. Multe dintre articolele lui, adunate postum în volumul Cruciada umbrelor, conțin idei și atitudini promovate de o seamă de
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
picturale, proaspete, „de in”. Poetul, purtat peste destinul absurd în avânt muzical, „galactic”, mărturisește credința în logos, căruia îi atribuie valoare magică („Bucuria cuvântului / descântă măslinii”), ca și încrederea în puterea iluziei de a genera realitate (Ulmul albastru). Impresia de ermetism se risipește pe alocuri nu numai prin infuzia de concret, ci și prin instantanee ale revelației luminoase, clarificatoare. Între pământ și cer (1977) așază poezia lui G. sub zodia Săgetătorului (stăpân al muzelor și al inspirației), care ordonează existența în
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
metafora acelui orizont spiritual. Dincolo de tușe ce trimit la modernism (fluidizarea senzațiilor, dominanta muzicală), tonalitatea generală a ciclului se înscrie în linia unui romantism minor, discret elegiac. Nici cele douăsprezece poeme din Zenit, cu lirismul lor sublimat, alunecând spre un ermetism orfic, nici echivalențele emoțiilor generate de muzică din Mirajul sunetelor nu conduc către experiențe esențiale ale sufletului, însă mențin poezia într-un climat rafinat. H. a tradus, publicându-le în revista „Pământul” din 1937, versuri din Paul Verlaine, Jean Moréas
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
va fi ucis într-un bombardament declanșat asupra vasului. Cele două volume de versuri publicate antum, Apocalips terestru (1932) și Somnul singurătății (1936), pun în evidență o poezie care a stârnit controverse, etichetată fie „ermetică”, fie mesageră a unui „fals ermetism”. Muzicalitatea poemelor lui R. impresionează, însă alăturările de cuvinte sunt șocante, bizare, menite a se încadra cu orice preț în tendințele novatoare. Se disting, totodată, atât accente argheziene, cât și macedonskiene. Nesedimentată, permeabilă la influențe, nu ocolește nici poezia lui
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
despre raportul dintre stereotipie și originalitate, ca și prin reflecțiile din Avertisment, privitoare la metodologia cercetării. R. acceptă laturile profitabile din punct de vedere științific ale metodelor moderne, însă respinge diletantismul, absolutizarea anumitor metode, „formalizarea” cercetării, investigațiile hibride, experimentele gratuite, ermetismul, „limbajele secrete”. SCRIERI: Stereotipia basmului, București, 1973; Tradiționnâe formulî skazki, Moscova, 1974; Folclor literar rus, București, 1979; Eseuri despre folclor, București, 1984; Folclor și folcloristică, București, 1996; Model și variantă în folclor, București, 1996; Poetică folclorică, București, 1997; Il linguaggio
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
predea ore de desen la o școală din capitală. Debutează pe la 1920-1921 cu cronică plastică, iar în literatură în 1924, în „Omul liber” (unde revine în 1925), cu versuri pe care mai târziu avea să le renege, ca suferind de ermetism. Cu poezii, proză, cronici plastice, articole de atitudine civică mai colaborează la „Epoca”, „Cronicarul”, „Linia nouă”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Drumul femeii”, „Universul literar”, „Reporter”, „Dacia nouă”, „Revista Fundațiilor Regale”. A fost prim-redactor și coeditor la săptămânalul independent „Atlas” (1936
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]