337 matches
-
și-au dat seama că au descoperit ținuturi noi, spaniolii au căutat o cale prin care să ajungă la insulele mirodeniilor spre vest , iar meritul găsirii ei a revenit navigatorului portughez stabilit în Spania, Fernao da Magalhaes, cunoscut ca Magellan. Escadră comandată de Magellan, pornită din Spania în septembrie 1519, după ce a străbătut Atlanticul și a explorat țărmul răsăritean al Americii de Sud, a descoperit strâmtoarea din sudul continentului denumită strâmtoarea lui Magellan (noiembrie 1520). După străbaterea Oceanului Pacific, numit astfel din cauza lipsei de
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
din Spania în septembrie 1519, după ce a străbătut Atlanticul și a explorat țărmul răsăritean al Americii de Sud, a descoperit strâmtoarea din sudul continentului denumită strâmtoarea lui Magellan (noiembrie 1520). După străbaterea Oceanului Pacific, numit astfel din cauza lipsei de furtuni -decembrie 1520-februarie 1521-, escadra a ajuns în arhipeleagul Filipine, unde cu prilejul unei ciocniri cu localnicii, Magellan a fost ucis în aprilie 1521. Sub conducerea lui Sebastian El Cano, singură caravelă rămasă, Victoria, după ce a străbătut arhipelagurile Indoneziei, Oceanul Indian și, ocolind Capul Bunei Speranțe
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
scufundând mai multe vase italiene. Marina miltară italiană (Regia Marina) suferise pierderi grele la Taranto produse de Royal Navy, dar mai avea funcționale o serie de crucișătoare și distrugătoare care asigurau convoaiele dintre Italia și Albania. Pe 28 noiembrie, o escadră italiană a bombardat insula Corfu, iar pe 18 decembrie 1940 și 4 martie 1941, vasele militare italiene au bombardat pozițiile armatei elene din zona de coastă a Albaniei. Începând cu ianuarie 1941, Marina Regală Elenă a îndeplinit în principal sarcini
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
de instrucție pe Dunărea de Jos și pe Marea Neagră s-a făcut împreună cu întreaga divizie, între 11 și 27 octombrie 1875. Au fost vizitate porturile Sulina, Tulcea, Constanța și Insula Șerpilor. Este de notat ca în toate aceste escale mica escadră română a făcut schimburi de vizite protocolare cu autoritățile turcești (de exemplu cu caimacamul de Sulina sau guvernatorul de Tulcea), afirmându-se în felul acesta ca forță navală a unui stat independent, deși la momentul respectiv Principatele Unite se aflau
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
vase ale acestei flotile erau staționate în portul Massawa din colonia italiană Eritreea. Mai existau unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare, organizate în două escadre, cinci vase torpiloare, organizate în două escadre și opt submarine,organizate în două escadre. Escadrele italiene navale erau considerate o amenințare de către britanici la adresa convoaielor care se deplasau din Golful Aden spre Marea Roșie. Dar, cum rezervele italiene de combustibil erau
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
portul Massawa din colonia italiană Eritreea. Mai existau unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare, organizate în două escadre, cinci vase torpiloare, organizate în două escadre și opt submarine,organizate în două escadre. Escadrele italiene navale erau considerate o amenințare de către britanici la adresa convoaielor care se deplasau din Golful Aden spre Marea Roșie. Dar, cum rezervele italiene de combustibil erau în continuă scădere, și amenințarea italienilor la adresa
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
existau unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare, organizate în două escadre, cinci vase torpiloare, organizate în două escadre și opt submarine,organizate în două escadre. Escadrele italiene navale erau considerate o amenințare de către britanici la adresa convoaielor care se deplasau din Golful Aden spre Marea Roșie. Dar, cum rezervele italiene de combustibil erau în continuă scădere, și amenințarea italienilor la adresa convoaielor aliate a scăzut. Flotila Mării Roșii
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
unele facilități portuare și la Mogadishu în Somalia Italiană și la Assab în Eritreea. Flotila Mării Roșii dispunea printre altele șapte distrugătoare, organizate în două escadre, cinci vase torpiloare, organizate în două escadre și opt submarine,organizate în două escadre. Escadrele italiene navale erau considerate o amenințare de către britanici la adresa convoaielor care se deplasau din Golful Aden spre Marea Roșie. Dar, cum rezervele italiene de combustibil erau în continuă scădere, și amenințarea italienilor la adresa convoaielor aliate a scăzut. Flotila Mării Roșii și
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
paza insulei. În memoriile sale, Matila Ghyka descrie în mod pitoresc orașul și viața societății creole din orașul Saint Pierre, care a fost complet distrus ca urmare a erupției vulcanului Pelée din 1902. La întoarcere, fregata “Iphigénie” participă la manevrele escadrei de nord a marinei franceze în largul insulei Oléron continuându-și călătoria până la Boulogne-sur-Mer, înainte de a ancora în rada portului Brest, la 1 august 1900. Ion Lahovari, ministrul Afacerilor Externe al României și un prieten al familiei Ghyka, l-a
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
României este iminentă, Matila Ghyka a solicitat la București să fie concentrat, deși, pe baza statutul lui său diplomatic, era scutit de serviciul militar activ. Prezentându-se la București, a primit însărcinarea de ofițer de legătură între armata română și escadra rusă staționată în portul Constanța, comandată de amiralul de Veraillon. A luat parte la misiuni de recunoaștere, atât pe mare, cât și pe uscat, înainte de declanșarea atacului trupelor bulgare și germane din 20 octombrie 1916. În momentul în care linia
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
amiralul de Veraillon. A luat parte la misiuni de recunoaștere, atât pe mare, cât și pe uscat, înainte de declanșarea atacului trupelor bulgare și germane din 20 octombrie 1916. În momentul în care linia frontului a fost spartă, la 22 octombrie escadra rusă a părăsit Constanța, Matila Ghyka rămănând pe bordul vasului amiral, crucișătorul Rostislav. Exista speranța ca marina rusă să încerce un atac naval în zilele următoare. Însă tocmai pe 20 octombrie, o explozie a scufundat cuirasatul Imperatrița Mariya în rada
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
iar căpitanul a ordonat intercepția imediată. Bismarck a tras primele proiectile către Norfolk, care s-a retras foarte rapid într-un banc de ceață. Sesizând pericolul, căpitanul englez a decis să mențină o distanță de siguranță de 20 km față de escadra germană. Dată fiind viteza superioară a crucișătoarelor britanice (32-33 noduri, față de 30noduri Bismarck), ele se puteau îndepărta în cazul în care navele germane încercau să micșoreze distanță. Astfel, din dimineața zilei de 24 Mai, navele germane au fost monitorizate atent
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
de obuz au perforat ușor armura crucișătorului englez, provocând moartea a 6 membri ai echipajului și rănirea a încă 9. "Sheffield" s-a retras sub o perdea de fum, în noapte, așteptând sosirea întăririlor. Noaptea, cele 4 distrugătoare din escorta escadrei grele au realizat atacuri cu tunurile și torpilele. Focul de pe Bismarck le-a ținut la distanță de peste 6 km, iar atacul cu torpile a fost în consecință ineficient. Ultima bătălie - 27 Mai 1941. Scufundarea După respingerea a 3 valuri de
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
baraj, navele britanice apropiindu-se până la 3 km distanță și trăgând în plin. Cel putin 70 de proiectile de 356 și 406mm și 300 de proiectile de 203mm au lovit cuirasatul german în agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanică și-au găsit de asemenea țintă. Cu toate acestea, "Bismarck" continuă să plutească, desi suprastructurile erau cuprinse de flăcări. Căpitanul a dat ordinul de sabordare la 10:05, iar la 10:10, acesta a fost executat. Echipajul a deschis
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
adevăr, un U-boot german se află în zonă, dar acesta nu mai avea torpile, deci nu a putut atacă. Desigur că acest fapt nu avea cum să fie cunoscut de comodorul britanic, care a ordonat retragerea cu toata viteza a escadrei din zona periculoasă. Astfel, circa 1400 de marinari au fost lăsați în apă înghețată. Victoria asupra lui "Bismarck" a fost sărbătorită triumfal în Marea Britanie. În Germania, pierderea celei mai mari nave de război l-a determinat pe Hitler să blocheze
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
de flota franceză a Mediteranei, care ar fi putut trece în orice moment sub controlul Axei. De aceea, britanicii au hotărât să o neutralizeze. În Alexandria, relațiile dintre comandanții francez (amiralul René-Emile Godfroy) și britanic (amiralul Andrew Cunningham) erau bune. Escadra franceză din Alexandria a fost pur și simplu luată în stăpânire de britanici. În partea de vest a bazinului mediteranean, lucrurile au fost însă mult mai complicate. Cea mai mare parte a flotei franceze se afla în portul Mers-el-Kebir din
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
apărut la sfârșitul anului 1944. Datorită numărului mare de garnizoane cantonate pe diferite insule din Marea Egee, germanii dețineau controlul acestei mări, în ciuda faptului că Aliații controlau celelalte regiuni ale Mediteranei. La sfârșitul anului 1944, în regiune a fost adusă o escadră de portavioane. Cu ajutorul avioanelor de pe portavioane, Aliații au recucerit controlul asupra ultimei regiune a Mediteranei aflată sub stăpânirea germanilor. Debarcarea din Normandia a fost cea mai mare operațiune amfibie organizată până la acea dată. Peste 1.000 de vase militare și
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
apoi înăbușind răscoalele din propriile sale posesiuni. Alexie i-a provocat o înfrângere fiului lui Guiscard, Bohemund, în Thessalia, în apropiere de Larissa (prin 1082). Abia peste doi ani, Robert s-a întors în Dalmația și a preluat comanda flotei. Escadra unită greco-venețiană a fost zdrobită, însă, în iulie 1085, Guiscard a murit, iar, peste câtva timp, basileul i-a alungat pe normanzi din Balcani. Însă situația din Europa nu era deloc îmbucurătoare, căci incursiunile pecenegilor în Tracia erau din ce în ce mai devastatoare
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
fi dus la zdrobirea insurecției. Flota elena a fost înzestrată în principal de locuitorii bogați ai insulelor egeene, în special a celor de pe trei insule: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, a asigurat echjpajul și a întreținut propria escadră, aflată sub comanda unui amiral local. În ciuda faptului că erau încadrate cu marinari experimentați, navele grecești nu erau construite ca neve de război, fiind echipate doar cu tunuri ușoare deservite de marinari civili. Flota elenă lupta împotriva unei flote otomane
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
primit ordinul să intercepteze transporturile de provizii pentru forțele lui Ibrahim. Când flota lui Mehmet Ali a părăsit Alexandria în ciuda avertismentelor franco-britanice și s-a alăturat restului flotei otomano-egiptene la Navarino pe 8 septembrie, Codrington s-a deplasat aici cu escadra de sub comanda sa. Navele britanice au ajuns la Navario pe 12 octombrie. A doua zi, a sosit și escadra franceză condusă amiralul de Rigny și cea rusă, de sub comanda lui L. Heyden. Codgrinton și de Rigny au încercat să negocieze
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
în ciuda avertismentelor franco-britanice și s-a alăturat restului flotei otomano-egiptene la Navarino pe 8 septembrie, Codrington s-a deplasat aici cu escadra de sub comanda sa. Navele britanice au ajuns la Navario pe 12 octombrie. A doua zi, a sosit și escadra franceză condusă amiralul de Rigny și cea rusă, de sub comanda lui L. Heyden. Codgrinton și de Rigny au încercat să negocieze cu Ibrahim, dar acesta a insistat că trebuie să se supună ordinului sultanului de distrugere a Hydrei. Codrington a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a permis majorității navelor de sub comanda sa să părăsească Navarino și să se reîntoarcă la Malta. În același timp, flota franceză a plecat la rândul ei în insulele Mării Egee. În momentul în care un filogrec, Frank Hastings, a distrus o escadră navală turcă, Ibrahim a trimis un detașament să atace agresorul. Codrington nu a fost informat despre acțiunea lui Hastings și a tras concluzia că Ibrahim a încălcat înțelegerile. Ca urmare, comandantul britanic a interceptat detașamentul naval turco-egiptean și l-a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
bombardiere torpiloare, un Mitsubishi G4M ("Betty") și două bombardiere cu baza la sol Yokosuka P1Y "Ginga" ("Frances") precum și un avion adițional de recunoaștere. Sarcina forțelor aeriene japoneze părea imposibilă. Comandantul Flotei 1 Aeriene, viceamiralul Takijirō Ōnishi a decis formarea unei escadre de atac sinucigașe, Unitatea Specială de Atac. Într-o întâlnire de la Aerodromul Mabalacat (cunoscut militarilor Statelor Unite sub denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la 19 octombrie, Onishi le-a spus ofițerilor din sediul Grupului Aerian 21: "Nu cred că
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
1945, șapte Kawasaki Ki-48 "Lily" din grupul special "Shichisi Mitate" a decolat din Palembang, Sumatra, cu misiunea de a lovi Flota Britanică din Pacific. Viceamiralul Kimpei Teraoka și căpitanul Riishi Sugiyama din Grupul Aerian 601 au organizat o a doua escadră specială, "Mitate" la Iwo Jima la 16 februarie, pe măsură ce forțele Statelor Unite se apropiau. La 11 martie, portavionul american USS Randolph a fost atins suferind avarii moderate la Ulithi Atoll din Insulele Caroline, de un "kamikaze" care a zburat aproape 4000
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
Britanică revine în Marea Mediterană după mai bine de un an. Alarmat de rapoartele despre preparativele franceze de pe coasta mediterană, Lordul Spencer îi trimite un mesaj vice-amiralului John Jervis, comandant al flotei mediteraneene pe râul Tajo, cerându-i să detașeze o escadră pentru a investiga. Escadra, formată din trei nave de linie și trei fregate, este încredințată vice-amiralului Horatio Nelson. Nelson este un comandant extrem de experimentat, care pierduse un ochi luptând în Corsica, în 1794 și care se făcuse remarcat în bătălia
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]