168 matches
-
o oarecare naivitate: de a nu-și fi interogat suficient limitele proprii și de a nu fi reflectat asupra propriilor presupuneri. Este limpede că acest raționalism participă la susținerea credinței și că această credință se substituie în progresul istoric vechii escatologii. Oare "gânditorii liberi" nu sunt, după cum spunea Nietzsche, decât teologi care se ignoră? După două secole s-a format o "mitologie a Luminilor". Reconsiderarea acestei perioade, fără a o examina suficient, are valoarea unei trădări a exigenților celor dintâi filosofi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a conștientiza amplitudinea limitelor noastre și de a decide, fără amărăciune, că unele dintre acestea nu pot fi depășite doar prin puterea noastră. Nu putem nega că apelul la sfințenie este pentru toți, însă vom spune că realizarea acestuia aparține escatologiei și că, între timp, cea mai mare parte, printre care și noi, nu poate spera să depășească limitele unei mediocrități oneste. Ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este amărăciunea sau resentimentul, care ne-ar descuraja și ne-ar conduce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aici derivă caracterul „triumfalist” al celui corupt, care „integrând în personalitatea sa situații stabile de degenerare a ființei, o face în așa manieră că stimulează un sens optimist al existenței până la punctul de a se îmbăta cu acea anticipare a escatologiei care este triumfalismul”. 6. Corupția religiosului În mod natural, nici omul religios nu este imun la răul obișnuit al corupției, fie în calitate de cleric, fie mai în general ca simplu credincios. Și în acest caz, obișnuința este pivotul analizei lui Bergoglio
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
americani trăiesc cu mult peste posibilitățile lor și se Îneacă În datorii - ceea ce perpetuează comportamentul narcisist despre care Lasch și Postman au observat că se generalizează În societatea americană. A coborât oare visul american de pe piscul odată Înalt, unde combina escatologia creștină cu utilitarismul iluminist și comportamentul rațional și a devenit un vis de a avea noroc? Din câte se pare, pentru un număr crescând de americani, răspunsul este da. Răsplata fără muncă Americanii și-au asumat Întotdeauna riscuri. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în structura funcționalității sale, nu a depășit până în prezent starea de mimesis. Ea funcționează prin lideri, principii și ierarhii, similar precum statul politic. Însă societatea civilă este, în sine, un fel de "contraconduită" la adresa puterii politice, înlocuind ascetismul, mistica și escatologia cele trei forme de contraconduită la adresa puterii pastorale medievale 130. Societatea civilă este limitarea intervenției factorului politic în treburile societății, ale cetății, în școli, în universități, în comunitățile locale. De aici și englezescul self government. Societățiile civile europene s-au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a merge să vorbească lumii despre evenimentul la care au fost martori. Așa cum o pricepeau ei, „învierea” trebuia să fie ceva care se întâmplă tuturor, la sfârșit. Existau, cu siguranță, și alte mișcări iudaice care susțineau un fel de „escatologie inaugurată”, care credeau că Dumnezeu a început deja să-și împlinească promisiunile, dar niciuna dintre ele nu pretindea că o singură determinată persoană a înviat deja, așa cum reclamau primii creștini. Și au persistat în această convingere; pentru aceasta, au redefinit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
da mărturie în public despre Isus, ceea ce constituie un afront la adresa altor construcții publice ale realității, ca și a altor puteri politice sau spirituale. A șaptea și ultima mutație a credinței creștine despre înviere constă în ceea ce Dominic Crossan numea „escatologie colaborată”. Odată cu învierea lui Isus, creștinii de la început nu au crezut doar că Dumnezeu și-a început mult așteptata nouă creație, dar și că El, prin duhul lui Isus, i-a făcut și pe ei colaboratori ca să ajute la realizarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și-a revelat prezența și puterea. Dintr-o perspectivă mai nuanțată, A. Dupront (1987, p. 380) consideră că aceste puteri sunt dobândite și dovedite prin: a) hierofanii (arătarea Într-un anumit loc și materializarea divinității Într-un anumit obiect); b) escatologii (revelații ale lumii de dincolo); c) evenimente istorice extraordinare; d) decizii ale puterii politice (manipularea, pentru obținerea de capital simbolic, a monumentelor, cimitirelor, instituțiilor Puterii). Spre deosebire de alte locuri sacre, precum templele, bisericile sau moscheile obișnuite, centrele spre care tind pelerinajele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Books, 1966) iar în limba română în 1969 (Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, în românește de Anca Livescu și Teofil Roll, Editura pentru Literatură Universală, 1969). Jon Kott consideră că "Regele Lear e o tragică bătaie de joc a tuturor escatologiilor". Abordarea existențiala a lui Jan Kott a influențat enorm punerea în scenă a lui Peter Brook din 1962 de la Royal Shakespeare Company cu Paul Scofield în rolul titular care vede piesă în maniera absurdă a lui Samuel Beckett. Capitolul care
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
moment de disoluție și renaștere: s-a sfârșit cu Împuternicirea dată de „stat” vieții religioase a indivizilor, legăturile dintre cer și pământ se Înmulțesc, devin elemente ale vieții cotidiene. 9. REORÂNDUIREA SOCIETĂȚII. O NOUĂ ESCATOLOGIETC "9. REORÂNDUIREA SOCIETĂȚII. O NOUĂ ESCATOLOGIE" În preajma anului 2 000 Î.Hr., pentru două secole, Egiptul Își redobândește structura sa de stat unitar, În care, Încetul cu Încetul, principii sunt Înlocuiți cu funcționari, iar curtea redevine centrul care proiectează și catalizează toate experiențele sociale și culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă toți copiii au fost uciși sistematic sau dacă erau arse și trupuri de copii deja morți. Probabil, Într-o anumită măsură, uciderile au avut Într-adevăr loc, deși tradiția clasică poate să fi exagerat proporțiile reale al fenomenului. În ceea ce privește escatologia, indicii indirecte și obiceiuri funerare (obiecte funerare de mărime variabilă) dovesc credința Într-un soi de supraviețuire a defunctului În viața de dincolo (Înhumat sau incinerat după tradițiile locale și după epocă), unde aceștia ar fi avut nevoie de grija
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Prin intermediul inițierii, „mystii” devin „bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe unele vase și sculpturi prezente În ariile funerare din Italia meridională. Termenul mnemosșne (amintire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umană, prin exigențele morale și spiritualizarea ei radicală, această doctrină prezintă trăsăturile unei tipice „religii de intelectuali”. Problemele pe care pitagoreismul le prezintă În plan istorico-religios privesc relația dintre „confraternitatea religioasă” și „școala științei”, distincția precisă Între doctrina sufletului și escatologia pitagoreică, pe de o parte, și, pe de altă parte, ideile orfice, Înțelegerea metempsihozei, a catarcticii (doctrina purificării) și a eticii. Nu ne este cu putință aici să ne oprim mai mult asupra acestei doctrine (Burkert, 1962), dar putem reține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene. Dacă la lumina acestei interpretatio elene Osiris se conturează ca echivalent al lui Dionysos, desigur În baza valențelor htoniene și vegetale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al acestui ultim zeu, precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și coerența caracterului său esențial de zeu celest universal și de zeu al destinului, care include lumina și Întunericul, Binele și Răul și intervine În escatologie. Însă, la o privire mai atentă, observăm că aceste mărturii sunt destul de izolate și se reduc, esențialmente, la un citat dat de Damaschin (secolul al VI-lea d.Hr.) după un fragment din Eudemos din Rodos (a doua jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
29, În care sunt menționate „căile create ale timpului”, ca drumuri pe care sufletele defuncților Înaintează spre „puntea Celui care Desparte” (cf. mai jos, subcapitolul 2.8): aceasta se referă, așadar, la funcția naturală a timpului (avesticul Zrvanxe "Zrvan") În escatologia individuală, ca final al vieții pe pământ. În ceea ce privește mărturia lui Eudemos, aceasta dovedește doar că În epoca ahemenidă se ajunsese deja la afirmarea unui dualism diferit de cel din G³th³, a cărui tendință sau orientare este mai degrabă de natură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un stadiu inițial, a unei existențe paradisiace nu era străină mentalității indo-iraniene primare, chiar dacă aceasta nu era foarte marcată de valori propriu-zis morale. O existență fericită după moarte era probabil rezervată unei elite de preoți și războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse Într-o locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră, nici frumoasă, nici urâtă, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate În moștenirea indo-iraniană, o evidentă valoare etică, influențând inevitabil și sfera liturgică, prin afirmarea unui ritual conceput ca actualizare a escatologiei individuale și colective (cf., mai jos, subcapitolul 2.8). Apariția inovației reprezentate de G³th³ nu numai că nu poate fi obscurată de comparația indo-iraniană, ci, din contră, este pusă de această Într-o lumină nouă, cu condiția să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi: Indra, Saurva (În India: Œarva) și N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (În India: cei doi N³satyaxe "Na>satya"), venerate probabil de populații „protoindo-ariene” cu care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973; Gnoli, 1980, pp. 73 sqq.) 8. De la dualism la escatologie: aspecte etice și socialetc "8. De la dualism la escatologie \: aspecte etice și sociale" O viziune dualistă care apare ca răspuns la problema Răului ce afectează existența spirituală și se reflectă În cea materială nu putea să nu considere lumea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nhaithya" (În India: cei doi N³satyaxe "Na>satya"), venerate probabil de populații „protoindo-ariene” cu care iranienii au venit În contact (Burrow, 1973; Gnoli, 1980, pp. 73 sqq.) 8. De la dualism la escatologie: aspecte etice și socialetc "8. De la dualism la escatologie \: aspecte etice și sociale" O viziune dualistă care apare ca răspuns la problema Răului ce afectează existența spirituală și se reflectă În cea materială nu putea să nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq., 35), pentru că se va Încerca, aproape inevitabil, deposedarea acestor texte de orice referire posibilă la o realitate concretă, preferându-se, În locul istoricului, emblematicul, simbolicul, miticul (Kellens, 1991a, pp. 64 sqq.), din care ritul se hrănește natural și intrinsec. Aceeași escatologie va fi simțită ca fiind legată intim de rit (M. Molé, H. Humbach, J. Kellens), deși cu diferite nuanțe și maniere, cu riscul, denunțat de mai multe ori (Duchesne-Guillemin, 1961; Widengren, 1968, pp. 112 sqq.), de a suprapune În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin problematică, valori legate aproape exclusiv de cult și de liturgie, așa cum a făcut, de exemplu H. Humbach În traducerea scrierilor gathice (1959) și cum a observat, pe bună dreptate, B. Schlerath (1962, coll. 581 sq.), referindu-se chiar la escatologie. Se va accepta, de asemenea, că există loc În G³th³ și pentru o escatologie individuală, dar nu una pentru sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează Întoarcerea eternă și Își limitează obiectivele la interesele și aspirațiile actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de exemplu H. Humbach În traducerea scrierilor gathice (1959) și cum a observat, pe bună dreptate, B. Schlerath (1962, coll. 581 sq.), referindu-se chiar la escatologie. Se va accepta, de asemenea, că există loc În G³th³ și pentru o escatologie individuală, dar nu una pentru sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează Întoarcerea eternă și Își limitează obiectivele la interesele și aspirațiile actorilor și beneficiarilor săi individuali: ritualul este locul unei actualități reînnoite neîncetat, În cadrul căreia se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează Întoarcerea eternă și Își limitează obiectivele la interesele și aspirațiile actorilor și beneficiarilor săi individuali: ritualul este locul unei actualități reînnoite neîncetat, În cadrul căreia se realizează tranziția Între cosmogonie și escatologie (Kellens, 1991a, p. 51), conform unei teze ilustrate acum treizeci de ani de M. Molé (1963). În ceea ce privește escatologia individuală, consensul este aproape general: cu siguranță, G³th³ nu sunt sărace În referiri la soarta sufletului (urvan) după moarte. Două motive caracteristice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și aspirațiile actorilor și beneficiarilor săi individuali: ritualul este locul unei actualități reînnoite neîncetat, În cadrul căreia se realizează tranziția Între cosmogonie și escatologie (Kellens, 1991a, p. 51), conform unei teze ilustrate acum treizeci de ani de M. Molé (1963). În ceea ce privește escatologia individuală, consensul este aproape general: cu siguranță, G³th³ nu sunt sărace În referiri la soarta sufletului (urvan) după moarte. Două motive caracteristice ale concepției despre post mortem În tradiția religioasă a zoroastrismului (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.4
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]