250 matches
-
clasificărilor comune și s-ar putea ca în ineditul acestor pagini să rezide explicația unui anume recul al "criticii de întîmpinare". Cronicarii cei mai activi ai vremii tac. Vl. Streinu, Perpessicius, G. Călinescu ori {. Cioculescu fac imaginarul gest de elegantă eschivă. În compensație, cele două scrieri ale tînărului Blecher intră imediat în atenția lui P. Constantinescu, Eugen Ionescu și Mihail Sebastian. Fiecare în parte și toți la unison își exprimă entuziasmul față de acest "debut valoros", ba chiar "uluitor", vorbesc pertinent despre
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
mai dragă trăind cu impresia că firul întins aruncat în abis se cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate și diafană prin lumina interioară a întrupării ideea e tot atât de vie precum lumina ochilor face să ne desfătăm mintea avidă și de cele mai multe ori gravidă de-atât vid curtenitor. Lămuritoare
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
a exclamat criticul la un moment dat, pentru ca, în clipa următoare, să adauge explicativ și complice: ,...e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă, smulgînd epitetul riscat din sfera imundă a ,orgiei" și dăruindu-i ad hoc o ascendență elevată. Sintagma ,expresivitate orgiastică" mi-a revenit de curînd în memorie, în împrejurări despre care voi relata îndată. }in în mînă un volum fastuos
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
mecanismului îți mistuie chipul. Antenî Cum brațul unui copil părăsit se înalță antena ce-ar mai putea capta la un capăt steaua surdo-mută la celălalt graiul tău fără ființă. Fără explicații fără iertări fără jurăminte fără detalii fără vise fără eschive fără sensuri fără-ndoieli fără pauze fără viscere fără drumuri fără subiecte fără armuri fără priviri fără rigori fără spaime fără contururi fără tăceri fără cedări fără contracții fără uimiri fără trasee doar cu mistere străvezii și-ncordată cum ochiul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
la gioale, pân-ai venit să-l bubui. - Ai încasat-o de fraier. Fii atent ce-ți zic, bagă la minte. Tu ești înalt și ai alonjă mare, bună să-i ții la distanță. Trebuia să te folosești de-o eschivă, să izbească alături. Acum hai până la grădină, la Moise cârciumarul, să-ți dea Titi o bucățică de carne crudă, s-o pui pe ochi, până n-apucă să se învinețească. Eram pe strada lui Ionel, întâmplător botezată Sfântu' Ioan Moși
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
trafic" cu bunuri simbolice între cele două state și comunități scriitoricești, a întocmi un bilanț, oricât de sumar, al eficienței acestui "comerț" cultural are valoarea developării unei stări de fapt, obligând realitatea să iasă din vagul comod, din amânările și eschivele în care se complac mulți intelectuali și diverși factori de decizie, din păienjenișul frazelor care îi de-responsabilizează. Înaintea impresiilor pe marginea anchetei din Contrafort și în legătură cu ce cred eu însumi pe această temă, ar trebui să formulez câteva observații
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
și asta pentru că naște un ton radical al cărui efect e pe cît de previzibil, pe atît de diferit: nu numai că cititorul nu se încarcă cu emoția ta, dar ajunge să simtă o respingere reactivă care sfîrșește într-o eschivă precaută. Se simte agresat printr-o insistență retorică lipsită de tact și, în consecință, întoarce pagina. Dar de ce scena actorului nu seamănă cu hîrtia scriitorului? Deoarece, în cazul scrisului, deși punctul de plecare e același ca pe scenă - emoția - , mijlocul
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
anestezia i-a fost fatală. Opinia Colegiului Medicilor este că organismul lui Cezar Ivănescu era oricum la un pas de moarte, cu sau fără operația de hemoroizi. Mircea Radu Iacoban consideră cele patru pagini ale raportului ca fiind pline de eschive, contraziceri și abdicări de la logică. Cronicarul nu poate decît să regrete moartea poetului Cezar Ivănescu, dar în același timp nu poate pune sub semnul întrebării temeinicia verdictului medical.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune. Bătrînețea este un rău definitiv căruia nu i se pot găsi virtuți consolatoare și orice încercare de a-i atenua durerea reprezintă o eschivă retorică, o formă lașă de atenuare a suferințelor pe care le provoacă. Așadar, problema nu este că omul crapă, ci că, înainte de a crăpa, trece prin calvarul mizeriilor senile. De aici și prima constatare cu putere de verdict: îmbătrînind, trupul
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi pozitive. Potrivit eseistului austriac, există două căi de falsificare a senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele seninătății înțelepte, sau înnobilîndu-i calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare speculativă într-o obsesie de tip orizontal: senectutea e o dramă psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
degrabă de-o determinare interioară. Să ne mutăm, puțin, în altă parte. Dacă ați avea, astăzi, poziția din '90, în Ministerul Educației, ce-ați schimba? Mă tem că întrebarea deschide o cutie a Pandorei. Pentru a vă răspunde corect, fără eschive și generalități moarte, ar fi nevoie să vorbim mult și pe îndelete, nu să alocăm temei un punct printre altele într-un interviu, prin forța lucrurilor, de dimensiuni modice. De aceea, mă voi rezuma la o schiță a unei schițe
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
posibil să-i datoreze acesteia un spirit neconvențional, o deprindere de-a scormoni lucrurile mai în adânc, dincolo de suspectele aparențe. O înclinație spre "exercițiile de luciditate", favorizată de absența unor relații, inclusiv la treapta contactelor umane prea strânse, generatoare de eschive, pudibonderii, ipocrizii. Pretind unii că trăim într-un "haos", într-un "mediu invadat de mediocritate și impostură"? Că "autoritatea critică" a dispărut după decembrie? Că, implicit, "era mai bine înainte"? Mircea A. Diaconu constată, pentru uzul nostalgicilor "poziția autoritară a
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
te opui în comunism? Să intrăm în tema propriu-zisă. Teza tare a Hertei Müller la Ateneu a fost următoarea: cine nu s-a opus comunismului a fost indirect un complice al regimului. Pasivitatea nu a fost o scuză, ci o eschivă. De aceea, chiar si cei care, refuzând să îngâne melodia comunistă, au scris cărți curate si neaservite ideologic, chiar si ei au făcut cu putință opresiunea: si-au salvat pielea cântând o partitură care era inofensivă pentru regim. Această „teză
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
o totală verticalitate pe care și l-a construit sclipitor într-o carieră politică începută de la identificarea deloc politică "fata aia frumoasă de la PAC", a obligat-o să nu-și ofere portița de scăpare pentru cei slabi. Sau recunoașterea fără eschive a greșelii, de care nu sînt în stare decît cei extraordinar de puternici. Mona Muscă e o persoană puternică, dar nu personalitatea "providențială" în pielea căreia se străduia să intre, cu o grație, să recunoaștem, remarcabilă. Marile ei atuuri de
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
nimerit sub tirania interpretărilor la modă, ale cărui cărți se așează cuminți în matca ideologiei dominante. În cazul lui, cu fiecare tom asiști la un spectacol previzibil: știi ce va spune înainte de a-i deschide cartea, putînd să-i anticipezi eschivele și putînd să-i prezici concluziile. La polul opus, se află istoricul cu imbold eretic: pe acesta îl recunoști după halena recalcitrantă pe care o emană, căci scrie în legea lui și iese din linie, fără să-i mai pese
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
cu ce ar trebui intreprins tocmai pentru a reduce dependența față de factorul politic. De aproape trei săptămâni conducerea executivă a TVR refuză să ia atitudine, lui C.Săftoiu fiindu-i frică că-și va necăji șeful politic. După mai multe eschive, s-a hotărât (s-a mai amânat, altfel spus) ca un membru al CA să propună un text ce ar urma să fie discutat și eventual aprobat ca punct de vedere al TVR... Numai bine,
Valentin Nicolau, fostul șef al TVR, șterge pe jos cu noua conducere by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77874_a_79199]
-
sens" (Un roman epistolar, ed. cit., p. 33). Goethe e, pentru euphorioniști, un antidot la lovinescianism, adică la cantonarea în estetic. E și o formă de refugiu într-un tradiționalism spiritual profund, ce putea părea atemporal, și o formă de eschivă de la o opțiune categorică, explicită, pentru modernism, prin "restaurarea goetheană". Reconstrucția proiectului intelectual, într-o mai mare amploare a viziunii, trebuie observată numaidecât, ca o diferență frapantă față de etapa anterioară, ancorată polemic într-un prezent neconjunctural, sustras cotidianului. Dacă definiția
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
frunți; vei vedea chipuri vesele, ochi scînteind de evoluțiile oratoriei locale despre care un bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd impresia aceasta și care ar putea să se închege, pasul este anulat pe loc, o eschivă se petrece ca a unui spadasin pînă atunci preocupat de exerciții preliminare, iar chestiunea, ca să zicem așa, se pune, în sfîrșit. Încît, gravitatea, seriozitatea, atît de amînate, capătă, prin contrast și prin exersarea umorului, mai multă pondere sau putere de
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
sfera vieții noastre culturale de atunci încoace și se mai înregistrează încă. O decizie bărbătească, o asumare eroică a unei cauze ce, în ochii scepticilor, se putea înfățișa ca una pierdută, străbat aceste rînduri subsecvent pilduitoare. Fără perifraze divagante, fără eschive stilistic-comportamentale, lucrurilor li se spune pe nume. Arătînd că „o cultură dirijată și sever controlată de Stat își pierde caracterul esențial al libertății creației artistice, pentru a se asimila cu o producție economică etatizată oarecare", George Ciorănescu, sub pseudonimul Iosif
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
sondare a noimelor: „noi doi n-am ieșit nici o secundă din camera asta semiobscură. Ne-am plimbat doar prin adâncimile ei”. Portretul înregistrează detalii incomode în lapidaritatea lor sfătoasă: „sunteți vrăjiți exclusiv de repaosul de după catastrofă”. „Maeștri în evaziuni și eschive”, „își visează unii altora visele rele” sub „melancolia unui abandon”, la „un priveghi unde toată lumea se poartă de parcă mortul nici nu s-ar fi născut”. În jur, „vezi ceva, așa, ca după un cataclism... ca-ntr-un tablou de după bătălie
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
rețetă dată. Tot figuranți, tot marionete erau și șefii gazetei în care se publica relatarea, nu ei decideau scrierea unui asemenea articol și nu de ei depindea apariția lui. Impersonal, mecanismul funcționa implacabil și excludea responsabilitatea individuală. Posibile erau doar eschivele, sustragerile discrete și disimulate. Cine a citit 1984, romanul lui George Orwell, își reamintește desigur fără efort de ședintele "de ură". Cu această simplă diferență: 1984 era o ficțiune literară, ceea ce se petrecea în România anilor 1984-1985 nu era ficțiune
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Sorin Lavric Cele mai neplăcute coșmaruri sunt cele în care îți lipsește putința fugii. E vorba de starea aceea înfiorătoare cînd, pe măsură ce pericolul se apropie, ești incapabil să schițezi vreun gest de eschivă. O greutate de plumb ți se așază în membre și toată energia de care dispui, în loc să urmărească înlăturarea primejdiei, se concentrează asupra simțirii ei. E ca și cum s-ar petrece o inversare a priorităților de supraviețuire: în loc să te aperi, contempli apropierea
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
redactor-șef al revistei Elle, care a suferit pe 8 decembrie 1995 un accident vascular în urma căruia toate funcțiile motrice i-au fost distruse. Nu se putea mișca, nu putea mînca și nici vorbi. Posibilitatea apărării, a fugii sau a eschivei era exclusă. Ochiul drept îi fusese cusut pentru a fi preîntîmpinată infectarea globului ocular și doar cel stîng era destul de teafăr spre a-i asigura o legătură vizuală cu lumea. Singurul mod prin care mai putea comunica cu persoanele din
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
a luat la palme pe reporterul ce îndrăznea să-i pună niște întrebări (cât se poate de inocente, de altfel). Propoziții precum: "N-ați citit programul partidului nostru", "Vă rog să încetați cu insinuările", " Nu cunoașteți activitatea noastră" etc. etc., eschiva permanentă de la un răspuns direct arată că ceva-ceva nu e în regulă cu această doamnă. Dacă acesta e limbajul practicat și la întâlnirile cu politicienii străini (și acesta trebuie să fie, pentru că d-na ministru merge pe stilul "ce-i
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
se stă la comun, păstrîndu-se, totuși, o discreție, o bună-creștere mahalagească, venind direct din Ultima emisiune a lui Caragiale. Scrisorile altuia citite fără pic de parapon, logodnicul care acceptă o onoare precară, cu o știință a demontării situațiilor delicate cu eschive de "șmecheri". Camil (familiaritate miticească, deh...) nu intră, orice s-ar spune, între cei suspectați c-au pus o trăsătură la tipul șmecherului de București (pe care am ajuns, deja, în forma lui bună, să-l regretăm). Orice sînt personajele
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]