749 matches
-
a contribuit în mod decisiv la instaurarea unui spirit înnoitor în literatura spaniolă de la începutul secolului XX. Perfect „simultan cu avangarda franceză”, după cum spune un comentator, pledează în favoarea unei noi literaturi, nu numai prin creația proprie, ci și în texte eseistice, de critică literară, precum El concepto de la nueva literatura (1909) sau Las palabras y lo indecible (1936), considerat un manifest al avangardismului literar spaniol. Același scop aveau și întrunirile literare pro-avangardiste de la cafeneaua madrilenă Pombo (la tertulia de Pombo), pe
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
fără slujbă și angajamente, ca un naufragiat marginal, în sărăcie efectivă chiar cînd devenise un strălucit cugetător francez. Deocamdată, cu cîteva luni înainte de a părăsi țara, publică această carte tulburătoare, intitulată Lacrimi și sfinți. Să notez că prin această carte eseistică se singulariza, încă o dată, printre colegii de generație trecuți la legionarism. Cu un an înainte, în Schimbarea la față a României, prin antitradiționalismul și antisămănătorismul manifest ("Nu vreau să fim veșnicii țărani ei Europei", "Nenorocirea noastră ține de condiția de
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase, a ajuns la sfinți, conchizînd că, de fapt, lacrimile sînt urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică a cărții, nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
inel de logodnă. Logodna compozitorului cu restitutorul. Ea oferă răspunsurile celui dintâi la întrebările celui din urmă. Răspunsuri pe cât posibil prompte și pertinente. Dar partitura nu este întotdeauna un text științific, o simplă fișă tehnică. Ea poate avea uneori veleități eseistice sau chiar de parabolă. De aceea răspunsurile pot fi nu numai operative și potrivite, ci și suprarealiste și chiar fanteziste. Există situații în care partitura nu poate da nici un răspuns adecvat: este cazul marilor întrebări, deopotrivă grave și ultimative. Întrebările
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea. Sînt autori care, orice ar face, lasă o impresie de blîndețe mucalită și politicoasă. Din categoria
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
neoscolastică ori la o sofistică a iubirii etc. trasează imaginea unei umanități pentru care contează substanțial și lăuntrul a individului, nu doar viața din afară, din societate. De aici derivă, organic, apoi, existența în roman a unor pagini sau pasaje eseistice, spre exemplu despre raportul dintre lașitate și vinovăție, prin care se menține la conducerea școlii Mavrichi Tomina, un oportunist, devenit, câtă vreme are toate condițiile prielnice, un zbir, cu tendința de înveșnicire a poziției sociale, politice, ierarhice la care, oricum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului / gazetarului Eminescu, mergând însă la nuanțe și subtilități de interpretare a datelor concrete pe care cele două cărți ale lui N. Georgescu și O. Vuia, dar și ale altora, cum spuneam le avansează. Rezultă de aici un amplu discurs eseistic speculativ, cu o notă pătimașă, apăsat partizană în favoarea necesității revizuirii verdictului pe care critica și istoria literară de până acum cu Botez, Ibrăileanu, Călinescu ș.a., în față susțineau boala luetică a scriitorului, manifestată pe un fond oarecum ereditar, căreia, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înclin să consider că-și subestimează vocația de la început. Prin romanul de față, domnul Theodor Codreanu, ca într-o oglindă retrovizoare, ni se înfățișează în haina de gală a unui iscusit și interesant romancier. E un roman intelectual, cu valențe eseistice multiple, gen Thomas Mann, un roman în roman, prezentându-ne când paralel, când intersectat, drama destrămării ființei (individuale și naționale) în Varvara (Barbaria regimului politic trecut). Două drame puse pe seama a două familii: a ziaristului Dragoș Ivănescu, cel ce-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ROȘIORU O îndreptățită și necesară exegeză justițiară Una dintre cele mai documentate cărți despre un mare și îndelung neîndreptățit poet contemporan poartă semnătura lui Theodor Codreanu și se intitulează Cezar Ivănescu transmodernul (Princeps Edit, Iași, 2012). Cartea, de o densitate eseistică ieșită din tiparele consacrate ale ceea ce îndeobște se numește o monografie, frapează prin uriașa forță argumentativă a exegetului de a-și motiva demersul critic, de a depista și urmări, de-a lungul întregii istorii a omenirii, filoane culturale, filozofice, morale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu (1997), trasă în mai multe ediții, a fost un best seller. A mai scris proză, aforisme și numeroase studii în care face gestul de "provocare a valorilor" (ori de a răspunde provocării lor). Calitatea sa dominantă e forța eseistică. Deși trăiește într-un oraș de provincie, prin inițiative și realizări se situează în avangarda criticii contemporane, nefiind cu nimic mai prejos de confrații cu domiciliul în Capitală, în ciuda micilor răutăți cu care unii dintre ei îi urmăresc activitatea. Ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se pare eseistului a fi o carte de referință, cu un reproș aspru adresat unei critici prea narcisiste, arogante și incapabile să discearnă valorile, dincolo de pozițiile meschine de grup și doctrină. Poetul basarabean nu are se înțelege veleități teoretice și eseistice, el realizând o "profundă sinteză" între tradiție și modernitate, cu depășirea acestora, după ce a "eșuat" în tentativa sa de sincronizare cu postmodernismul printr-o "inefabilă unitate de viziune stilistică" (p. 248) și printr-un viu sentiment al sacrului. "Blaga este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și-l pregătește pe următorul, stăpânirea autoritară a unei informații impresionante, anvergura demonstrației, argumentația atentă și nuanțată, patosul ideii atent cumpănite, scriitura densă, dar nu în ultimul rând un patriotism sincer ce-l determină să-și asume un asemenea demers eseistic de natură să ofere soluții unei umanități aflate într-o criză spirituală și morală fără precedent. Nu de puține ori capătă temperatura logosului eminescian, lovind la țintă fără teamă, "sine ira et studio". Nu-mi dau seama în ce măsură și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de călătorie într-o realitate stăpânită de minciună și înăbușită de interdicții (labirintul ca supremă încercare a omenescului ce nu poate exista decât sub semnul dumnezeirii). Între atâtea "numere", unele pervertite și deviate de la rostul lor, autorul acestor substanțiale pagini eseistice se menține "viu" în măsura în care refuză minciuna atât în plan social, cât și în plan familial. "Simt că sunt un om destinat marginii. Dacă aș accepta să ajung în centru, orice speranță de a rămâne viu s-ar spulbera pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
consolidare a unei atitudini ce va justifica viitoarea sa operă. Se discută cu aplicație despre literatura de idei, modă în artă, critică, stil, cu opțiuni ferme, argumente pertinente, sugestii profitabile. Surprind plăcut prin maturitate, originalitate și expresie critică destule pagini eseistice despre M. Sadoveanu, Ion Barbu, G. Călinescu, C. Noica, M. Preda, E. Barbu, Anton Holban, Camil Petrescu. Iată câteva mostre: "Nu văd în ce constă ermetismul lui Ion Barbu. E un geometru, adâncit în limpezimea oglinzii. Transparența lui e atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care a trăit, ceea ce i-a garantat încrederea în sine, lipsa de complexe, o atitudine verticală în lume și-n afara ei, densitatea și substanța discursului critic. Confesiune, dare de seamă, jurnal de creație, dar și de lectură, cu pagini eseistice de mare profunzime, în sfârșit, roman autobiografic cu trimiteri în zona social-politică, dar și în cea sentimentală, culegere de cugetări și aforisme, între care unele se cer ținute minte: "Pe cei mai mulți oameni cultura nu-i face mai buni, doar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
libertatea morală a civilizatului, singura care îl ridică pe om până la virtute și îl face propriul său stăpân. Documentația, bogată și actualizată, urmează firesc argumentația ideilor, fără pedanterie și rigiditate. Paginile se însuflețesc, creionează atmosferă și personaje într-un discurs eseistic susținut de mânuirea abilă a citatului revelator, lăsând impresia deplinei spontaneități. Postum, sub titlul Oameni și idei (1968), au fost reunite unele studii și eseuri apărute anterior în reviste românești și străine, altele inedite, afirmând, în analize nuanțate, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
un corpus de texte jurnalistice (pentru capitolul 2. au fost consultate ziare din perioada 1 ianuarie-15 octombrie 2007, în total, 101.278 de articole, iar pentru capitolul 3., din perioada 1-15 octombrie 2007, 5.925 de articole), literare (artistice și eseistice, în total, 19 lucrări), științifice (12), juridice (7) și texte de română vorbită (două corpusuri, IVLRA și CORV, discuții de pe forumuri și romanul Muzici și faze de Ovidiu Verdeș)4. Textele postate pe internet au constituit o sursă importantă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic și apar rar sau nu apar deloc în cel științific și juridic. ▪ Categorizatorii adverbiali conținând substantivul chip apar des în textele artistice și eseistice, fiind preferați doar de unii scriitori (apar mai des la Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu, dar nu sunt deloc folosiți de Cristian Tudor Popescu, Radu Paraschivescu, Ștefan Agopian), sunt folosiți rar în limbajul presei, foarte rar
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
ofere celor interesați un abecedar al meseriei, încercând să îndrepte realitatea unor texte teoretice copiate, confuze, maltratate prin traduceri grăbite și după ureche. Am ezitat mult până să ne așezăm la masa de scris. Am ezitat între un text mai eseistic (mai confesiv) și altul academic (sobru și încruntat). Până la urmă, observând cât de mult lipsesc în spațiul românesc cărțile de inițiere jurnalistică, am ales calea de mijloc, propunându-ne să scriem o carte utilă, dar care să ne facă și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și așa, orice tip de început este bun dacă este concis și interesant, provocator și inteligent. Ca de obicei, sfaturile sunt date pentru a fi încălcate de ziariștii puternici, cu personalitate. Spre exemplu, teoria cere să evităm în atac constatări eseistic speculative. Geo Bogza (1968, p. 269) își creează propria sa regulă: În fiecare oraș de provincie trăiește câte un nebun adevărat și un nebun politic. Nebunul adevărat umblă pe străzile din centru aproape gol, uneori tăvălit în noroi, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Camil Petrescu, este incitat să mediteze asupra propriului act de lectură, apropiindu-și dintr-un unghi diferit realitatea, modalitatea de a scrie, atitudinea și devualând voit aspectul poietic 373, aspecte deja atinse în acest capitol. În toate contribuțiile teoretice și eseistice el este "reflexiv" în sensul pe care Tudor Vianu l-a dat termenului 374. Având în vedere trimiterea în afara-textului și supra-adăugarea alineatelor, a fragmentelor, se evidențiază perseverent senzația de "oglindă transformată în cioburi" despre care amintește Nicolae Manolescu atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul literaturii. Pe-un picior de plai (1957), Cât în șapte zile (1960), Cu o torță alergând în fața nopții (1972) ating nivelul „artistic” al scrisului, vădind o deschidere eseistică, probată și în jurnalele de călătorie, ocazionate de plecările în străinătate: Foamea de spațiu (1969), Jurnal în China (1970). Detenta romanescă este însă impresionantă, propulsând titluri atât pe ambițioasa linie a realizării unei fresce sociale (Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
treilea grupaj, reprezentând răspunsuri la unele afirmații conjuncturale, ceea ce nu îndreptățește seriozitatea cu care sunt combătute de autor. Spiritul disputei transmite comentariului o anume oralitate, absentă în studiile mai dezvoltate. Și în unele, și în altele răzbat modalități de tratare eseistică. Sumarul volumului al doilea evidențiază aceleași structuri și metode de analiză, îmbogățind ilustrările de mai înainte. L. a completat interesul pentru „valorile franceze” prin mai multe traduceri. În ultimii ani de viață a publicat câteva cărți legate de activitatea sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
propriu-zis fictiv”, deslușește procesul de „deconstruire a subiectului” ș.a.m.d. Obiectivul identificării în autorul studiat a unui „scriitor tipic postmodern” este mărturisit tranșant și urmărit cu energie, cu inspirație și empatie, lucrarea fiind una din cele mai bune monografii eseistice din ultimii ani. Întrucâtva asemănătoare este a doua carte publicată de P., Ionesco. Anti-lumea unui sceptic (2002), consistent eseu monografic, care își propune „să dezvolte, în paralel, mai multe premise explicit polemice în raport cu ionescologia franceză, anglo-americană și românească” și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]