751 matches
-
contradictorii. Cu siguranță, vor fi destui cei care vor pune sub semnul întrebării însuși statutul de poeme al textelor Ruxandrei Cesereanu. Cerebrală până la Dumnezeu autoarea pune accentul pe idee în detrimentul trăirii, fapt pentru care textele sale au o serioasă componentă eseistică și chiar filosofică. "Coma" însăși este descrierea cu precizie clinică a obsesiilor și a gândurilor celor mai nebuloase. Aceasta nu se poate face însă fără o serioasă risipă de... luciditate. Poemele sunt discursive, raționale, înțesate de citate și aluzii culturale
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
nu problematizează. Descrie ceea ce vede, ceea ce simte și ceea ce gândește. Chiar dacă precizia detaliilor, mai ales în ceea ce privește viața interioară, duce, automat la unele concluzii analitice, acestea îi aparțin cititorului, nu autoarei. Textele Gabrielei Adameșteanu nu au, în mod direct, vreo componentă eseistică. Chiar dacă, inevitabil, un om cu spiritul de observație al prozatoarei nu poate rămâne rece la cursul istoriei și la dramele oamenilor. Din acest punct de vedere, proza Gabrielei Adameșteanu seamănă cu cea a lui Nicolae Breban. Alături de stilul foarte îngrijit
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
devin însemnele sacre ale acestui loc lipsit de oricare alte infiltrații ale religiosului. Câmpia este, de altfel, un supra-personaj prezent în primele scrieri ficționale bănulesciene, în roman sau chiar în unele fragmente memorialistice. Configurația teritoriului bănulescian - același, inclusiv în proza eseistică, unde este prezent sub numele generic al Provinciei de Sud-Est - devine definitivă în Cartea de la Metopolis. Până atunci, proza scurtă a scriitorului impune imaginea câmpiei sud-dunărene dintr-o dublă perspectivă: cea realistă - în care spațiul geografic este înfățișat ca marcat
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
apărut în urmă cu cinci ani. Nu-i vorbă, Octavian Soviany discută pertinent placheta Domnicăi Drumea, dar defazajul nu-i ușor de trecut cu vederea. Mai ales că tonul concluziei trimite mai degrabă la verdictul tranșant, chiar dacă filtrat prin sită eseistică, decât la vreo cuvenită revizuire cincinală: Crezând că se iubește cu Revoluția, Domnica Drumea se iubește astfel de fapt, în frumoasele, foarte frumoasele sale poeme de dragoste, cu moartea, într-o acuplare disperată și convulsivă." Acum, să nu fim cârcotași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6985_a_8310]
-
cea albastră, pe care a plutit lira lui Orfeu, duce cadavre fără coșciuge, fără nume, sex, religie și națiune, spre Marea cea mare, mormânt atotcuprinzător." (pag. 475) Informată, dar fără să controleze date cu totul noi, speculativă, dar fără har eseistic, riguroasă, dar fără acribia rutinei filologice, Istoria Manuelei Tănăsescu este, la acest prim volum, doar una dintre multele istorii. Ea promite marea cu sarea, însă se scurge, aproape toată, printre degete. Ca apa de ploaie.
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
Joyce (al cărui Ulysses aproape a scos în afara terenului de joc formula artistică de mare succes) n-au reușit să devieze calea prozei capabile să înglobeze orice temă: de la povestea de dragoste la meditația filozofică, de la militantismul politic la reveria eseistică ori la simplul balet mecanic al cuvintelor. Dimpotrivă, romanul și-a urmat marșul triumfal, reușind chiar să-și perpetueze una din ambițiile fundamentale - și anume, aceea de a deveni Mare Roman. Noua carte a lui Lawrence Buell, The Dream of
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
psiho)- biografiilor lui Eminescu și Eliade, pe care le-a explorat pe por- țiuni restrînse în cîteva pătrunzătoare studii de caz, Ilina Gregori nu și-a propus să scrie o biografie a lui Emil Cioran, mul- țumindu-se cu cîteva incursiuni eseistice în reprezentă rile identității sale profunde. Ele ne sunt livrate ca „sugestii pentru o biografie imposibilă”, în replică la afirmația editorilor francezi ai operelor lui Cioran de la Pléiade, Nicolas Cavaillès și Aurélien Demars, potrivit cărora o biografie detaliată a scriitorului-filosof
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
hermeneut și, nu în ultimul rînd, de un „paleontolog” al identității autorului monografiat. Chiar dacă doar cochetează aici cu rigorile genului, Ilina Gregori procedează adeseori după metoda lui Cuvier, pornind de la o vertebră a „animalului preistoric” către reconstituirea întregului. Excursurile sale eseistice seduc - ca de fiecare dată - prin subtilitatea detectivistică și acribia suplă a demonstrațiilor, servite de un stil plin de vervă intelectuală, naturalețe și eleganță. Ca și în studiile despre „Eminescu la Berlin”, unde atmosfera urbană și muzeele berlineze erau recompuse
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
convergente. Ies, dintr-o sumă de întâmplări, niște microromane, nu tocmai de aventuri, dar sigur de atmosferă, unde și introspecțiile, și observațiile scriitorilor sunt puse în pagină cu subtilitate și empatie. Materialul, cum spune autoarea cărții, e al lor, ingeniozitatea eseistică, a ei. Orientarea în spațiu e, din tot atâtea unghiuri câți scriitori se exprimă în breviar - și sunt destui, o problemă fără ieșire. Să dai cu tifla, și să nu ajungi un profesionist (eventual remunerat pe măsură), sau să intri
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
avid într-ale istoriei literare, el a devenit ceea ce știm cu toții că e. Cel mai cunoscut cronicar al momentului, practicant al unei specii de comentariu deopotrivă spectaculos (prin feeria balcanică a adjectivelor) și egotist (prin centrarea discursului asupra propriilor patimi eseistice). Cam asta am încercat să fac și eu aici. Să palpez relația dintre doi importanți și autoritari scriitori de azi care s-au întâlnit prin cărți, iată, într-un moment al începuturilor, în care nici unul nu era sigur nici de
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
șcareț este complexă, obscură, plastică”. Cercetătorul mizează pe ficțiunea literară, cu posibilitățile ei de a oferi o mai fidelă și asimilabilă cunoaștere decât aceea obținută cu „metodele academice conven- ționale” ale istoriei. Antologia reflectă și diversificarea formelor discursive ale genului eseistic practicat în paginile revistei Letras libres, de la comentariul subiectiv al „exercițiului de admirație”, la evaluarea globală, revizuirea, reevaluarea unor opere intrate în canon sau deja etichetate de publicul larg. O „recuperare literară” întreprinde Jorge Edwards în „La resurección de Victor
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
inaugurarea unei serii de autor T.S Eliot, printr-un volum de Opere poetice 1909-1962, ediție bilingvă, în coordonarea Denisei Comănescu (Ed. Humanitas Fiction), primul din cele cinci preconizate, care vor dărui în limba română variata operă, deopotrivă critică și eseistică, a marelui artist (premiul Nobel, 1948). Atent concepută, cartea conține traduceri de Șerban Foarță, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Șerban Foarță @ Adriana-Carmen Racoviță, o edificatoare și erudită prefață de Ștefan Stoenescu, o cronologie alcătuită de Ioana Zirra, precum și indispensabile note
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
prin note cu asterisc, în subsoluri. De asemenea, N. Steinhardt, deși n-a făcut parte din grupul lui Mircea Eliade, a împărtășit repulsia acestuia față de filosofia de sistem și de gândirea „de catedră”. Modul său de a reflecta rămâne programatic eseistic (vorba lui Eugen Negrici, în sensul bun al termenului), iar aparatele sale critice sunt reduse la minimum. Ediția critică trebuia, însă, să dezambiguizeze neclaritățile și trimiterile sumare din textele cărturarului, ceea ce George Ardeleanu a făcut cu multă acribie, introducând, pe lângă
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
în „perimetrul strict delimitat” al relației mascul-femelă, cei doi n-ar ajunge să simtă de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Catrinel Popa (distins cu premiul de debut "Ioan Petru Culianu" la concursul de manuscrise al Editurii Polirom) nu se pretează atât lecturii, cât conspectului. Deliciile intelectuale există, dar cumva uscate, neajutate nici de cine-știe-ce artificii de stil, nici de speculațiile eseistice pe zeci de pagini, nici de forfanteriile deprinse din exercițiul gazetăresc. Mult mai aproape de adevăr găsesc că se află varianta care ia în calcul - cu justă măsură - intențiile autoarei, așa cum reies ele imediat din compoziția cărții. Nu, Catrinel Popa n-
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
logica volumului se întemeiază pe un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos, mai ales în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă, de parcă scara ar vrea să divorțeze de edificiu" în fața cărora
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
autorul american nu m-a influențat stilistic, ci - mai degrabă - ideatic. Eu am simțit în Faulkner miza excepțională a redempțiunii care învinge fatalitatea oarbă. Abia apoi i-am redescoperit pe Bernanos, Simone Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt și nu voi putea fi un scriitor realist, ca la carte, ci voi căuta mereu ideea, cunoașterea prin idee, miracolul, scenariul fantastic care legitimează un miracol. Aș vrea să fiu
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
după moartea subită, survenită grotesc, în timpul unei conversații telefonice" (pag. 41) Erou al câtorva romane în epocă, ciudatul mecena devine, iată, din unghi mentalitar, și personaj al unui studiu critic dintre cele mai serioase. Mai cronicăresc și mai lejer, mai eseistic și mai personal de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat, rapid & magnetic, câteva zeci de recenzii, unele admirative, altele, poate, arogant-resentimentare. Așa, el convoacă în jurul său o tăcere smerită, parcă studențească, de sală de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
Ieronim Tătaru sunt, așadar, explicite. Între a scrie despre republica prahoveană de la 8 august 1870 și a cerceta mica enclavă dâmbovițeană a Arnotenilor, alege - fără să stea pe gânduri - prima variantă. Totuși, nefiind un spirit speculativ și neavând megalomane tentații eseistice, el refuză - inspirat - să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului de specialitate, ori ne revoltăm și îmbrăcăm toga scrisului personal. Vianu Mureșan are toate resursele pentru a alege, în locul mantiei, toga eseistică. Întorcîndu-mă la Lévinas, mă întreb dacă filozoful francez poate fi comentat fără să trebuiască să-i împrumuți automat stilul. Se poate oare scrie despre un autor într-un alt jargon decît cel în care și-a înfățișat el gîndirea? Că
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
Sebastian, în timp ce volumul apărut la Editura Teșu ridică, în special, probleme de natură tehnică, începând chiar cu titlul, fiind de fapt o selecție din articolele publicate de acesta în presa vremii. Publicistica lui Mihail Sebastian confirmă valoarea acestuia în plan eseistic, al ideilor sau al moralei, pentru că, așa cum observa Dan C. Mihăilescu, "registrul ideilor, fie ele Ťgingașeť, fie agresate, este zona tare a scriitorului", romanele și piesele de teatru impunându-l mai puțin în istoria literaturii române, locul său în această
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
nopții, romanul scris exact la patruzeci de ani. Astfel, prin suprapunere, nu mai pot avea ororare de nimic, mă autoficționalizez și cobor cu ochii larg deschiși într-un iad de hârtie, înfiorător de concret" (pp. 129-130). Dincolo de aceste însemnări aproape eseistice în care se regăsesc multe dintre întrebările pe care și le pune orice creator, romanul Mut readuce în atenție (firesc, aș spune) principalele obsesii literare ale lui Dan Stanca. Manelizarea societății, limbajul trivial, sexul devenit principala unitate de măsură (a
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
lui Vasile Igna înmănunchează, ca un fascicul de lumină, multitudinea valențelor unui autor complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o pondere însemnată în
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
la Maurizio Kagel și Sylvano Bussotti, sau mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă indicațiile de interpretare a grafului ocupă un spațiu cu mult mai amplu decît sugestia vizuală. Legenda debordează graful. Aspectul eseistic tinde să-l minimalizeze pe cel beletristic. Ca în unele muzici conceptuale ticluite de Dieter Schnebel. Aici se observă limpede cum arsenalul de probe pus în mișcare întru convertirea interpretului devine mult mai important decît convenția instituită prin tradiție. Mijloacele
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
o monografie, dar un șir de articole aduse la o anumită omogenitate. Adică, precizează autoarea undeva, un "studiu". La fel își alcătuise cartea sa, mai extinsă și mai sigură, personală, și N. Bârna. D. Felecan discută doar textele - ficționale, teoretice, eseistice, diaristice - scrise în limba română. Cartea sa începe cu teoria onirismului estetic. Autoarei îi sunt bine cunoscute textele teoretice ale "oniricilor", desigur începând cu cele ale lui Țepeneag. Ea conspectează, rezumă, citează generos, adică des, consistent, fără intenția problematizării critice
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]