203 matches
-
Războiul din Golf), chiar dacă ulterior devin un singur mit amplu, cu o temă principală, căci miturile reale sunt departe de a fi construcții formale desăvârșite, constituind o categorie de sens din partea receptorilor, și nu prin ele însele (poziție evident contrară esențialiștilor mitului): "mitul viu ne spune unde ne aflăm din punct de vedere cultural, dar nu ne spune unde să mergem, nici ce e bine ori greșit, până când nu s-a scurs el însuși în trecut pentru a deveni, oficial ori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale în imbolduri de tipul "DE REȚINUT", sau chiar "De învățat pe de rost", este înlocuit cu incitația reflexivă făcută sub forma "Să reflectăm!". Finalul lecției despre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
40). Autorii nu schițează nici cel mai mic efort pentru edulcorarea radicalității discursului (cu care, în treacăt fie spus, personal, suntem perfect de acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect care a intrat sub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formele unei povești. Mitu et al. (1999) îi invită pe cititori să descopere "cum sună povestea originilor românilor" (p. 8, subl. n.), sau "cum își imaginează românii originea poporului lor" (p. 10, subl. n.). Adevăruri anterior enunțate apodictic în cadrul paradigmei esențialiste a identității naționale românești sunt acum tratate din noua paradigmă deconstructivistă ca mituri istorice. După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să aibă cunoștințe specifice (trăsăturile culturale specifice ale culturii maramureșenilor din California), nu doar idei generale despre domeniu. După părerea mea, este un self-defeating project, această afirmație invitând la polemică, și deci la binevenite clarificări. AFROCENTRISM Afrocentrismul este o ideologie esențialistă ce s-a dezvoltat din orientarea pan-africană (vezi PAN-AFRICANISM). Ca răspuns la eurocentrismul ce a definit atât cultura europeană occidentală, dar și orientări în cultura americană, mai specific în studiile americane timpurii (vezi AMERICAN STUDIES), afrocentrismul unor teoreticieni
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Orașului de pe colină (vezi CITY ON A HILL) în cartea sa, The Myth of American Exceptionalism. AMERICAN IDENTITY Epoca postmodernă a proclamat neîncrederea în marile narațiuni, teorii totalizatoare ce explică lumea în termeni stabili și categorici. O astfel de narațiune esențialistă este și cea a excepționalismului american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM). Această construcție ideologică a definit identitatea americană până la o dată foarte recentă, metanarațiune strâns legată de discursul Visului American (vezi AMERICAN DREAM), susținut de cultura hegemonică a comunității albe, mai ales cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM). Această construcție ideologică a definit identitatea americană până la o dată foarte recentă, metanarațiune strâns legată de discursul Visului American (vezi AMERICAN DREAM), susținut de cultura hegemonică a comunității albe, mai ales cu descendență puritană. În aceeași direcție esențialistă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoricul Frederick Jackson Turner a descris procesul de formare a caracterului american și a identității americane prin faimoasa sa teză a frontierei (vezi FRONTIER THESIS). Astăzi, urmărind configurațiile foarte dinamice ale transformărilor de tot
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
moderniști, iar 24% (44 de milioane) ar fi transmoderniști. Tendința crescătoare, nouă este transmodernistă, femeile fiind de două ori mai receptive decât bărbații la noutate. Transmodernismul ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green Cultural Creatives. În alte cuvinte, "esențialiștii" și "ecologiștii". Primii sunt concentrați spre psihologie, spiritualitate, exotic și straniu, spre idei noi, spre probleme sociale și feministe, fiind gânditori de "graniță" (leading edge), topos în care se produc schimbările. Statistic, sunt 10,6% din populația adultă (20 de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
c]reia multe forme de agresiune și distrugere sunt strâns legate de natură „masculinit]ții” și de psihicul masculin. Asemenea percepții cu privire la natură masculinit]ții și la natură distrug]toare a sferelor masculine de activitate sunt câteodat] legate de percepțiile esențialiste despre natura masculin] și feminin]. Totuși, în importantă lucrare a lui Mary Daly, dezastrul se abate asupra umanit]ții și planetă tinde s] fie v]zut] că un rezultat constant al naturii neschimb]toare a psihicului masculin și a felului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Daly; dar nu este neobișnuit (la unii susțin]tori ai mișc]rii p]cii, de exemplu) s] întâlnim concepția potrivit c]reia femeile sunt „de la natur]” mai puțin agresive, măi blânde, măi grijulii, măi binevoitoare decât b]rbații. Asemenea percepții esențialiste despre natura b]rbatului și a femeii sunt, bineînțeles, o problem], în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau imuabil, fiind mai degrab] un construct social și istoric. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice diferențe dintre valorile și priorit]țile masculine și feminine pot fi atribuite unei „naturi” masculine și feminine fundamentale, atunci problemă care se pune este dac] ideea „eticii feminine” poate s] fie conceput] într-un mod care s] evite presupunerile esențialiste. Încercarea de a face acest lucru este legat] de o a doua preocupare principal] a gândirii feministe. Aceast] preocupare poate fi explicat] astfel. A existat în mod constant tendința că femeia s] fie considerat] că lipsit] de valoare sau inferioar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
provinciile istorice. Aceasta s-a făcut prin punerea în paranteză cu totul a episodului post-bizantin (în sens propriu). Vedem cum se încearcă din nou și din nou să se răspundă ziditor întrebării colective "cine suntem?", de data aceasta prin fetișizarea (esențialistă) a originilor. Pare că sunt acestea mereu altele, în funcție de necesitățile prezentului - religioase sau etnice; "reale" (i.e. argumentate istoric) sau imaginare (argumentate mitic sau propagandistic). Or, întrebării "cine suntem" i se putea răspunde fără a apela la episodul medieval: "românii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mod corelativ, la facultăți mentale diferite (Taguieff, 1988, p. 155 și urm.; 1995, pp. 40, 238; 1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a gândirii umane, atunci ceea ce numim Îndeobște „rasism” nu este decât manifestarea unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
drept „un sentiment de unitate ș...ț pe care Îl poate resimți un individ sau un grup”). ν În mod complementar, cele mai multe dintre teoriile moderne, care preferă perspectivele constructivistă, interacționistă sau situaționistă și se opun abordărilor mai vechi, substanțialistă sau esențialistă (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995), susțin că identitatea este un fenomen conștient, care poate fi chiar rezultatul unei strategii: „Pentru toți teoreticienii actuali, identitatea nu este un dat, ci un fenomen dinamic, o serie nesfârșită de operațiuni menite să Întrețină sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
etnicitate o nouă paradigmă pentru științele sociale, care permite să se insiste pe supraviețuirea fidelităților comunitare În cadrul societăților moderne și, În același timp, pe eterogenitatea societăților tradiționale. Această dublă constatare a permis reconsiderarea noțiunii de cultură În termeni mai puțin esențialiști și, prin urmare, „substituirea viziunilor tradiționale asupra omogenității culturale cu o perspectivă constructivistă și dinamică” (ibidem, p. 30). Ea constituie, de asemenea, o repunere În discuție a diviziunii muncii Între sociologi (al căror domeniu de studiu ar trebui să se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aplică o necesară „gândire complexă” (Morin, 2001). Dinamica identitară se bazează pe alte raporturi dialectice. Acestea ne Îndeamnă să considerăm identitatea un proces În desfășurare, nu un dat fix, și să privilegiem astfel mai curând o abordare constructivistă decât viziunea esențialistă (sau substanțialistă) care era dominantă În trecut. După ce vom examina câteva concepte care organizează dimensiunile afective, sociale și cognitive ale construcției identitare, vom aborda chestiunea raporturilor dintre identitate și cultură. Vom extinde apoi reflecția noastră la interculturalitate, context privilegiat pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deveni semnificativă pentru etnicitate atunci când se confundă cu o formă de conștiință de sine a oamenilor” (Vinsonneau, 2002, p. 120). Identificările În contextul interculturalității nu rezultă așadar din juxtapunerea unor identități etnice date (ceea ce ne-ar duce la o perspectivă esențialistă), ci din negocierea, În cadrul unor interacțiuni multiple, a unor afinități și opoziții, a unor proximități și distanțe, pentru a constitui o realitate nouă, purtătoare de identitate. Ele se Înscriu În strategiile identitare individuale și colective, ultimele fiind atent studiate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care grupurile dominante ă inclusiv sociologii ă o au cu privire la unele dintre celelalte grupuri. Fredrik Barth, În Ethnic Groups and Boundaries 2, subliniază la rândul său că trăsăturile asociate cu etnicitatea În America epocii contemporane nu pot fi considerate trăsături esențialiste (Barth, coordonator, 1969). Grupurile rezultate ca urmare a imigrației Își retrasează În permanență „granițele” pentru a-și defini apartenența „negociată” la cultura dominantă. Întrebările contemporane Primele formulări sociologice legate de integrare și excludere au fost elaborate, așa cum am văzut, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Raymonde Carroll preconizează o analiză În trei etape. Ne vom strădui, pentru Început, „să stăm la pândă”, Învățând să ne identificăm propriile judecăți de valoare atunci când credem că nu facem altceva decât să descriem (trebuie să ne ferim de frazele „esențialiste”, În care verbul „a fi” este urmat de un adjectiv, de genul: „Copiii americani sunt răsfățați, prost-crescuți”, sau de frazele negative care sugerează o lipsă). Trebuie apoi să Înțelegem sistemul de comunicare al celuilalt, găsind, pentru un element care poate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Însăși logica sa figura dominantă a statului-națiune, chiar dacă acestuia i se poate impune (mai ales În cazul țărilor Învinse) să Împartă Într-o anumită măsură puterea cu reprezentanții etniilor minoritare. Această insistență asupra caracterului „național” al minorităților traduce o viziune esențialistă asupra națiunii, care a cunoscut mai multe contestări de atunci Încoace (Anderson, 1991). Ceea ce nu a Împiedicat-o să reapară la sfârșitul secolului XX, În special În cadrul acțiunilor OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare În Europa), care și-a creat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau mai puțin rigid ori, dimpotrivă, flexibil și contingent al identităților pe care le construiesc etnicitatea, cultura, limba și religia. Această dezbatere nu este totuși esențială pentru Înțelegerea alteia, și anume cea privind drepturile minorităților: pe de o parte, viziunea esențialistă Întruchipată de Volk-ul lui Herder este mult depășită și se recunoaște, În general, caracterul eminamente „construit” al identității (Anderson, 1991); pe de alta, dimensiunile etnice, lingvistice și culturale fac dovada unei rezistențe și a unei perenități remarcabile, astfel că nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
antirasismul Înlocuiește tot ceea ce rămâne. În sfârșit, această viziune holistă sau puternic sociologizantă („Societatea este rasistă”) ocultează orice diviziune socială ireductibilă la opoziția „albi-negri”, contribuind astfel la radicalizarea raporturilor sociale și favorizând apariția unui contrarasism anti-albi, legitimat de o convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor În postură de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din anii ’70 și ’80, „delegitimând” referința la marxism-leninism, a provocat marginalizarea mișcării antirasiste revoluționar-comuniste, ai cărei partizani și militanți s-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
respingă ipotezele naturaliste care căutau să explice diversitatea comportamentelor umane prin rolul eredității sau al rasei. Invers, prin debiologizare și denaturalizare, sociologul acordă atenție, Înainte de toate, condițiilor socio-istorice În care trăiesc colectivitățile umane. El se opune oricărei forme de gândire esențialistă și, grijuliu să explice socialul prin social, refuză să facă din disciplina sa „un capitol al psihologiei” sau „un apendice al biologiei” (Durkheim, 1975, p. 346). Procedând astfel, sociologul sau etnologul este, În mod spontan, relativist. Relativismul cultural este, Într-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Renan. Acesta credea că limbile determină modurile de a fi și de a gândi. Factorul explicativ primordial pentru a Înțelege diversitatea lumii sociale era pentru Renan limba, și nu sângele. În fond, era vorba Însă despre același mod de gândire esențialist ca și al teoreticienilor rasismului biologic. Superioritatea limbilor indo-europene (sau ariene) față de limbile semitice inducea superioritatea rasei ariene față de rasa semitică. Știm ce utilizare s-a dat În anii ’30 acestei superiorități. În secolul al XIX-lea, ca și În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a unei categorii de populație (sclavagism, colonialism). Rasismul produce astfel „indezirabili”, „necivilizabili”, „irecuperabili”, „neasimilabili”, pe scurt, oameni de prisos, oameni-sclavi, sub-oameni, chiar non-oameni cu față umană. În toate aspectele sale observabile, gândirea rasistă apare ca o ilustrare paradigmatică a gândirii esențialiste: ea implică În același timp „esențializarea somato-biologică a celui diferit” și „comportamentul segregaționist pus sub semnul permanenței” (Guillaumin, 1972, pp. 77-78). Clasificările rasiale elaborate de naturaliști (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) În secolul al XVIII-lea au fost astfel socializate și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]