303 matches
-
lepezi de o credință, nu e nevoie să mergi până la martiriu. Cu un pic de indiferență, contează mai puțin că un lucru e el sau contrariul său, contează numai purificarea gnostică, cea care conduce la dematerializarea sinelui și la perfecțiunea esențializate a sufletului tău disociat de impuritățile materiale. în materie de sexualitate, Vasilide ajunge la aceeași concluzie ca și Simon Magicianul: fără culpabilitate, departe de orice interdicție, fără griji în privința moralei tradiționale, contra encratismului și a lăudătorilor lui, dincolo de bine și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
determină, pe de o parte, incapacitatea de a le gestiona integral în timp real, iar pe de altă parte, multiplicarea centrelor alternative de analiză/integrare a acestora. Capitolul 2 - „Spioni, mașini și biblioteci: culegerea informațiilor” - constituie o trecere în revistă esențializată a fundamentelor activității serviciilor de informații și implicit o trimitere la principalele elemente spectaculoase ce reprezintă marca distinctivă a spionajului: sursele umane și mijloacele tehnice de culegere a informațiilor. Tratate pragmatic, problemele acoperirilor convenționale și neconvenționale sunt ilustrate cu cazuri
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
alui Barbu Delavrancea. În Eminescu la infinit (1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei care identifică în poet un „formator de programe (poetice, sociologice, ideologice) și un constructor de embleme identitare”, eseul având ca finalitate ideală reconstituirea unui portret esențializat, cvasimetafizic, din mulțimea de contextualizări critice succesive pe care opera eminesciană le-a provocat. Intențiile sunt într-o bună măsură subminate de tonul oracular, care cultivă vagul neargumentabil, ori de prețiozitățile ideatice și stilistice. Respingând ideea de istorie literară, Geneza
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
și al dansului hasidic. Texte filosofice bine alese din Proudhon, N. Bialik, M. Buber sunt urmate, inspirat, de mici antologii de texte lirice și epice dedicate sărbătorii. Volumul Reflecții despre iudaism (1989) prezintă istoria și credința evreilor într-un mod esențializat, cu citate biblice pregnante, într-o traducere românească armonioasă. Claritatea tezelor se îmbină cu scrupulul istoric, fiecare capitol fiind însoțit de o serioasă bibliografie. După elaborarea acestor repere fundamentale pentru iudaism și după susținerea unui ciclu de conferințe la postul
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
starea civilă” - este adesea inclusă în această categorie: femeie, în vârstă de multe ori, cu (unul sau mai mulți) copii, dar fără bărbat (prezența acestuia fiind ocultată; nu este pomenit, prin urmare absentează). Nu văd rostul unei enumerări - fie și esențializate - în aceste pagini, căci o topologie a personajelor din basmul românesc a întreprins mai demult - remarcabil - Adolf Schullerus 439. Mă voi mărgini să evoc - din multitudinea de situații 440 - două „cazuri”. Sper semnificative. în colecția Graiul vremurilor, alcătuită de Tudor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obiect și metodologie specifice. Trasând distincțiile necesare în raport cu sociologia literaturii, critica literară sau filosofia socială, Ș. postulează legitimitatea unui demers critic ce vizează nu raportarea simplistă a operei la realitatea socială, ci analiza societății intrinseci a literaturii, înțeleasă ca formă esențializată a existenței sociale. Autorul își propune, de asemenea, să ofere un proiect critic din perspectiva socială, dar realizează puține aplicații și acestea nu întru totul convingătoare, câtă vreme, de pildă, opera lui Al. Ivasiuc este examinată mai degrabă din unghi
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
dar și pentru a uni contrariile. Iar poemele anului 1945 reușesc, cât se poate de firesc, acest miracol: îmbină jocul lingvistic și ritualul orfic, senzualitatea sălbatică și puritatea tragismului, o extremă concretețe, mai ales a percepției vizuale, cu cea mai esențializată viziune: „Nimeni nu va putea șterge spațiul veneric al gurii tale/ În care limba e un tunel/ și vorbele spasmuri orgasme și cârpe/ Mâinile tale rămân să atârne mai departe pe marginile întunecate ale obiectelor/ Nimeni nu va putea șterge
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Astaloș. Atent cu profilul în care se va încadra, U. se definește ca o „publicație de opinie, informare culturală și divertisment” și respinge orice „legătură de program și conținut cu omonima interbelică apărută la Dorohoi în aprilie 1928”. Dezideratele programului, esențializate și prin titluri, se păstrează doar în primele luni, când configurația de ziar este pregnantă. Se remarcă o rubricație promițătoare și sugestivă, titrând recenzii („Viața cărților”), recuperări literare („Restituiri”), informații variate de interes cultural, privind saloane de carte, noutăți editoriale
UNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290368_a_291697]
-
a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și tulburătoare presimțiri ale inefabilului și realizează o tăietură disociativă între poet și om: adevărata poezie ar fi aceea trăită; cea scrisă devine doar expresia amânată și esențializată a trăirii, care își cere dreptul la zăbavă pentru a se decanta și obiectiva: „În seara asta am atâta spirit în clocot/ Că nu mai încape în poem, în pagini;/[...] Mâine, ce-a spumegat se va-nchega în șisturi” (Previziune
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un paralelism cu trama epică din Roșu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării, miracole ale universului interiorizat. Și totuși, P. nu și-a trădat structura sa de frondeur. În anii ’50, la data publicării „laudelor”, o asemenea reîntoarcere la poezia esențializată, în care ideea elogiului era servită de o tehnică extrem de ingenioasă, reprezenta în fond un mod de contestare a formulei epice în vogă. Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
unei clase, să degajeze legile și mecanismele generale ale acestora, perspectiva evoluției generează științe ale generalului. Ele încearcă să treacă dincolo de particularitățile și accidentele temporalității, să desprindă o serie de tendințe mai generale. Evoluția este, în acest sens, o viziune esențializată și generalizată asupra istoriilor individuale. În mod similar, putem considera istoria diferitelor discipline științifice în raport cu evoluția cunoașterii în general. Științele evoluției ridică, din punctul de vedere al caracteristicilor lor, câteva probleme critice. Prima problemă: este o teorie a evoluției, o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tipul științelor cu obiect individual, sarcina lor fiind doar aceea a unor generalizări empirice. Dat fiind un proces evolutiv particular, în care sunt angrenate mai multe obiecte interrelaționate sau unul singur, problema este de a-l descrie într-o formă esențializată și de a-l explica. Științe generale temporale nu ar exista. Ele ar putea fi doar în măsura în care poate fi concepută o știință generală a posibilului, în care temporalitatea să reprezinte o dimensiune semnificativă. Unele teorii actuale ale evoluției tind, dimpotrivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cooperări în mod rațional, iar rezultatul raționalizării lor individuale este un dezastru colectiv. În cursurile precedente am dat valori de utilitate specifice pentru matricea de recompense, în scopul unei ilustrări mai sugestive. Aici, voi prezenta jocul în forma sa mai esențializată, pentru a arăta că rezultatul este general. Tot ce avem de făcut este să ordonăm preferințele, de la 1 la 4, 1 fiind cea mai slabă recompensă și 4 cea mai bună. Orice joc în acest format este o „Dilemă a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dar există o pierdere colectivă foarte mare dacă nu o face nici unul. Din nou, în prezentarea precedentă jocul avea valori de recompense specifice selectate spre a face ca rezultatul soluției să fie mai evident. Acum este prezentat în forma sa esențializată, folosindu-se doar o ierarhizare a preferințelor în ordine crescătoare a utilității de la 1 la 4. Cel de-al treilea joc nu a mai fost prezentat până acum. Acesta poartă numele de „Asigurarea”. Din nou, ambii jucători ar prefera cooperarea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și el, dar fiecare va continua să refuze cooperarea dacă nu are o asigurare clară în prealabil. Ca și în cazul jocului precedent, ca să demonstrăm că jocul nu depinde de anumite valori de recompense, acesta este prezentat în forma sa esențializată, folosindu-se doar o ierarhizare a preferințelor jucătorilor în ordine crescătoare de la 1 la 4. Ar trebui să fie deja evident faptul că cele trei jocuri au o structură formală identică. În toate, ambii jucători obțin recompense egale de pe urma cooperării
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu scrupuloasă cenzură artistică, născând poeme de un lirism esențializat, ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul înghețului din sufletele trădate, ceea ce îndrumă spre o altfel de iubire, esențializată, îndumnezeită prin puritatea jertfei. SCRIERI: Muguri, Vârșeț, 1953; Eterna auroră, București, 1977; Seme [Semințe], Stockholm, 1978; Tauri și melci, Cluj-Napoca, 1982; Nunți boreale, București, 1984; Raze și fulgi, Stockholm, 1985; Vreme umedă, Stockholm, 1985; Invitație la o masă de ape
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
dar proiectat și în imaginar. În Ordinul Bunei Speranțe acțiunea, plasată în bună parte în mediul școlii, are drept loc de desfășurare Orașul (spațiu real și utopic, în același timp), în care scriitorul (personaj în roman) reface epic un scenariu esențializat al existenței. Tema de suprafață este dublată de o temă de profunzime, realul și imaginarul se proiectează unul în altul, raportul dintre realitate și ficțiune se resoarbe în materia epică și este, simultan, obiect de autocomentariu explicativ. SCRIERI: O privire
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
logica și raporturile epistemologice ale științei respective, astfel încât sistematica predării să nu vicieze prea mult particularitățile științei. Esența principiului poate fi restrânsă totodată la ideea conform căreia proiectarea și organizarea activităților de instruire trebuie să beneficieze de acele informații științifice, esențializate, ordonate logic și coerent, astfel încât să poată fi respectate exigențele curriculare. Deși normativitatea didactică tinde să fie centrată nu pe principii, ci pe acțiuni metodice specifice, se poate desprinde o singură concluzie: principiile anterior enunțate nu pot fi eludate, deoarece
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele”, narațiunile din Trântorul au fost considerate la apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva personajului central, care, purtând cognomene diferite (Fluieră-Vânt, Trântorul, Mielu etc.), este mereu autorul, ele înfățișează viața
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
volum poartă o încărcătură subversivă. În Ucroniile (1988), spațiul „Recluziunii” împrumută chipul Saharei, prin care umblă fantoma poetului, numit aici „Prin-burg-Înecatul”. Cartea Cuțitele, torțele, măștile (1990) așază în prim-plan tema poetului. Imaginile baroce și expresioniste sunt concurate de expresia esențializată, memorabilă, de o clasică limpezime: viața e „un vers la care ții/dar care pur și simplu nu-ți iese”, singurătatea e „crima pe care nimeni nu a făptuit-o/dar pe care o ispășim rând pe rând”, melancolia - „această
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
proprie, schimbarea de manieră fiind evidentă. Pentru prima dată poetul se confesează. Dragostea, moartea, melancolia limitei, spaima, aspirația astrală trec printr-o fibră individualizată, care își simte și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
excesivă pentru internet trădează dislocări interioare. Interactivitatea om-mașină nu este un dialog efectiv, natural, intersubiectiv. Oricât de performant ar fi programul, acesta nu va genera obiecte sau fenomene reale, ci substitute ale acestora. „Subiectivitatea” calculatorului este una contrafăcută, rece, abstractă, esențializată, montată, predeterminată tot de om. A înlocui raporturile naturale cu cele artificiale conduce la o atrofiere a persoanei și la o desocializare a acesteia. Mai mult, se creează un spațiu ficțional evazionist și un mod iluzoriu de a exista. Prinși
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pe care o stăpânește precum puțini alții, e dedusă numai din eresul folcloric, reprezentative fiind, sub acest raport, romanele Strigoiul și Faraonii. Scriitorul construiește un personaj, de preferință, prin gesturi, analiza psihologică mărginindu-se la sugestii, cu detalii puține, dar esențializate. Caracterul tulbure al personajelor este strâns legat de peisajul aspru, neprietenos, accidentat. De altfel, cele mai izbutite metafore și comparații referitoare la personaje stau în raport cu natura, termen constant de referință (sufletul lui Iosif Rodean e ca o prăpastie rece, întunecată
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]