18,112 matches
-
nou, șocant pe alocuri, face ca acest gen de literatură să fie considerat unul nou și care îi aparține Melaniei Cuc. Pasionată de istorie, romanciera realizează, cu „Dantelă de Babilon”, o variantă modernă, contemporană, a romanului istoric clasic. Fără pretenții estetice, fără dorința de a epata, autoarea ne oferă prilejul de a medita asupra ororilor războiului, dintr-o perspectivă inedită. Practic, cititorul o însoțește pe ziarista Melania Cuc în Babilonul modern, la scurt timp după evenimentele din 11 septembrie, unde este
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
întreg. Constat indiferentă că nu mai sunt paznici, nici uși, nici drugii de fier de la geam. Nu mai e zid, nici tavan. Suntem liberi! Liberi. De ce nu plecăm?! De ce am pleca?...” Este magistrală încheierea cărții și de o certă valoare estetică. Laila, ca o efigie a libertății și păcii, răstignită peste arme. O femeie, războindu-se cu o civilizație. Nu mai există nici un fel de îngrădire, paznici, uși, drugi de fier, zid sau tavan. Libertatea le aparține tuturor. Cineva s-a
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
criticii noastre vii dezbateri. Cartea este remarcabilă sub cel puțin trei aspecte: a) prin înscrierea ca punct de reper în diacronia epicii axate pe tema morții; b) prin procedura epico-narativă complexă; c) prin fundamentarea unei teme pe care experiența derivată estetic din existența domestică a românului ultimilor 19 ani a făcut-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-romanul-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
ispășire în care iertarea este condiționată de generarea de ficțiune. Povestitoarea trăiește pentru că este iertată. Ispășirea și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul amână moartea. În „Idiotul” lui Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-romanul-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
pentru că este iertată. Ispășirea și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul amână moartea. În „Idiotul” lui Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-romanul-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
și iertarea se realizează simultan. „Relatare despre moartea mea” pare să nu respecte regula Seherezadei, să nu se conformeze postulatului că, în ultimă instanță, esteticul amână moartea. În „Idiotul” lui Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-romanul-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
palpabilă. Ca atare, tendința este de a crede pe cuvânt orice narator, de a-l credita în afara oricărei îndoieli. Existența nu încetează unde începe ficțiunea, căci suntem ce suntem și în măsura în care percepem realitatea din ficțiuni sau ficțiunea din realitate. Receptarea estetică nu suspendă viața, suspendă doar timpul și reconfigurează coordonatele vieții. Generic vorbind, orice ficțiune amână, face să vină mai târziu, pune la mijloc un interval. Anne țese o ficțiune pentru a prelungi viața lui Adam trezindu-i interesul: „Cândva, demult
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-romanul-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
și a sentimentelor. Litera trebuie să fie privită ca unul din cele mai de preț daruri ale umanității. 3. Ce este arta? GR: Arta este poate, frumosul care încântă ochiul. Ceva care creează o emoție sufletească. Arta poate fi și „estetica” urâtului, sumbrului, pesimismului, prostiei, cotroversului, anarhiei, mizeriei, nebuniei... (Vezi „Strigătul” lui Edvard Munch, unele desene grafitti, arta decadentă, epiderma mutilată prin tatuaje sau inele multiple, etc.). Nu cred că arta poate avea o definiție precisă, o definiție satisfăcătoare. Este mai
DIALOG CU GEORGE ROCA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 36 din 05 februarie 2011 by http://confluente.ro/Dialog_cu_george_roca.html [Corola-blog/BlogPost/344922_a_346251]
-
creatorii de valori veridice. Mișcarea aceasta, entuziastă până la fanatism, era natural să facă să triumfe un comandament a cărui rodnicie s’a dovedit în toate timpurile și la toate popoarele. «Iliada», «Divina Comedie, «Don Quijote», «Faust», sunt universale pentru că, dincolo de perfecția estetică, exprimă suflete și realități naționale. Nu e vorba, cum s’a încercat să se răstălmăcească, de a reduce literatura la țărănism, sau muzica la doine și hore, sau sculptura la crestături în lemn...Ar fi o aberație să anchilozăm și
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
s’a încercat să se răstălmăcească, de a reduce literatura la țărănism, sau muzica la doine și hore, sau sculptura la crestături în lemn...Ar fi o aberație să anchilozăm și să limităm inspirația artistului. Confundând culturalul sau etnicul cu esteticul se anihilează creația de artă. Opera nu valorează prin materialul rural sau urban, ci numai prin realizarea estetică. Dar estetica nu exclude predominanța unui spirit specific care dă anume coloare și autenticitate operei. Am avut de altfel destui scriitori, unii
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
sau sculptura la crestături în lemn...Ar fi o aberație să anchilozăm și să limităm inspirația artistului. Confundând culturalul sau etnicul cu esteticul se anihilează creația de artă. Opera nu valorează prin materialul rural sau urban, ci numai prin realizarea estetică. Dar estetica nu exclude predominanța unui spirit specific care dă anume coloare și autenticitate operei. Am avut de altfel destui scriitori, unii foarte talentați, cari, umblând să cultive așa zisa artă pură sau să fie moderni cu ghilimele, au crezut
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
sau pe talpa bocancului, însă inscripționarea nu putea fi decât de scurtă durată, iar, pentru a putea fi păstrată, creația trebuia memorată, prin urmare, erau de preferat versurile, acestea având calități mnemotehnice evidente, comparativ cu proza. Înainte de a avea valoare estetică, poezia închisorilor comuniste are o valoare etică (după expresia Monicăi Lovinescu, în astfel de situații se poate discuta despre o estetică), căci, prin însăși existența ei, neagă tirania, violența, oroarea și afirmă eterna nevoie a omului de frumos și deci
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
după expresia Monicăi Lovinescu, în astfel de situații se poate discuta despre o estetică), căci, prin însăși existența ei, neagă tirania, violența, oroarea și afirmă eterna nevoie a omului de frumos și deci de poezie. O evaluare a ei strict estetică ar fi nu doar nepotrivită, dar mai ales nedreaptă; independent de vocația poetică a celui care o elaborează, ea este un act moral prin chiar elaborarea ei. În anii când lirica din România era infestată de un proletcultism sufocant, în spatele
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
a bunului gust.” - MARIAN ODANGIU Găsim chiar pe copertă o minirecenzie critică a mai multor scriitori despre creația autorului George Schinteie, așa ca o oglindă expusă în prim plan, ceea ce nu mi s-a părut un gest semnificativ în întregul estetic al volumului, acesta fiind un tandem între pictură și lirism iar critica și laudele puteau fi distanțate de obiectul de artă în sine. Un volum axat pe starea bilanțieră a vieții, în pondere elegiac, dar cu o alură bărbătească, uneori
GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE – de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1459764544.html [Corola-blog/BlogPost/379115_a_380444]
-
este nepieritoare. Se citește acest adevăr în seninătatea neclintită a statuilor, în calmul neliniștit, și întors înspre sine, al creatorului lor. Ars longa... Dincolo de mesajul artistic, social și cultural al operei, decelăm, însă, mesajul ei filozofic (implicat, desigur, în cel estetic), mesaj orientat spre fundamente, spre starea și devenirea umanității profunde. Ne vom explica numaidecât. Dar, mai înainte, să ne amintim temerea, și profeția lui Albert Einstein, cu privire la reversul terifiant al “progresului”: “I fear the day technology will surpass our human
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
nepăsare, din uitare , din anonimat exemplare umane purtătoare de excelență, și le oferă prezentului și viitorimii. Acesta ni se pare a fi meritul de căpetenie al creației sale: încercarea de a salva persoana umană, prin artă, prin impuls și conștiință estetică, pe temeiul unui umanism de factură spirituală. Trecând în revistă și, apoi, stăruind asupra amplei suite a busturilor și portretelor, am constatat că pot fi identificate, în cazul tuturor, trei niveluri structurale, analiza înaintând dinspre sensibil spre intelectiv, de la elementele
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
că nu iubea soțiile prietenilor, dar tot iubea pe cineva deoarece nu era prietenă cu toată lumea, are în continuare prieteni și neprieteni, cu soții de iubit și de neiubit! Ca toate cărțile scrise de Oana Georgescu, și aceasta este aspectată estetic, apreciată pentru textul agreabil și interesant, ilustrațiile asemenea, înmănunchiate ca mărturii și evocări prețioase. Este o carte de valoare, sporită prin alăturarea de impresii din partea unor personalități, dar și prin calitatea editorială foarte izbutită, a Editurii Pro Universitaria sau prin
ALEXANDRU JULA, ULTIMUL ROMANTIC , O NOUĂ CARTE SCRISĂ DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_alexandru_jula_ultimul_roman_aurel_v_zgheran_1385397692.html [Corola-blog/BlogPost/347248_a_348577]
-
pe nesimțite, spre ansamblu, spre structura de adâncime, cu alte cuvinte, spre universul prozelor (lumea lor) și spre liniile de forță care îl susțin și îl pun în mișcare. Aici sunt de căutat și de găsit centrul de greutate, originalitatea estetică și reflexivă a cărții, forța ei. Suportul întregii vieți, și al întregii viețuiri (“...viața însă nu e o ecuație, ci e mai degrabă o funcție!”, p. 33), este reprezentat de stratul metafizic, genezic, sugerat de frecventele trimiteri la Scripturi: Ecclesiastul
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
profesia la rang de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta, ce faceți atunci cu Iisus Hristos? Nu vedeți în ‘religia’ dumneavoastră și harul Domnului?” (p. 39). Urmează, în alcătuirea cosmoidului estetic, stratul ancestral: satul. Reproducem un memorabil elogiu adresat acestuia, un elogiu deloc sămănătorist, deloc idilic și idilizant, ci lucid, rațional, echilibrat, menit să-i pună în lumină statutul de garant al stabilității și continuității (al unei “etici eterne”, p. 32
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
care trece , la un timp spiritual, cosmic „dimineți eterne„ , în cele trei trepte -„ne apropiem...„, „îmbrațișăm...„ , „prefacem...„ , verbe la persoana întâi plural, incluzând eului liric ideea de umanitate , ca întreg. Albastru - Infinit este un simbol pentru starea pură a emoției estetice în fața Întregului, a Marelui Tot, este starea de grație a identității cu o culoare a acestui Întreg, așa cum el se poate reflecta , pe rând, în sunet, gust, parfum sau mișcare, o multitudine de ipostaze, dintre care opțiunea Vivianei Milivoievici este
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
condiții pentru a te bucură de el cât mai mult și pentru a fi în cea mai bună stare de funcționare a tuturor funcțiilor pe care le are. În plus, te poți bucura de aceste accesorii și într-un scop estetic, întrucat majoritatea, pe lângă avantajul de a proteja dispozitivul, îlvor face să arate mai elegant și mai la modă. În plus, unele huse au și întrebuințări practice, precum genul de husa cu tastatură destinată tabletei, putând fi folosită și în poziție
Importanța huselor pentru gadget-urile tale, coby.ro by http://www.zilesinopti.ro/articole/5162/importanta-huselor-pentru-gadget-urile-tale-cobyro [Corola-blog/BlogPost/98214_a_99506]
-
dă exemplu pe Moise care mai întâi și-a exersat mintea cu învățăturile egiptenilor, apoi s-a întărit prin credință în învățătura dumnezeiască. Un alt exemplu dat este cel al profetului Daniel, familiarizat cu înțelepciunea haldeilor. Fără a neglija dimensiunea estetică a scrierilor, un criteriu determinant al Sfântul Vasile cel Mare în selectarea lucrărilor din cultura profană îl constituie căutarea adevărului, respectiv lauda virtuții și combaterea viciului. Nu se insistă atât asupra formei lucrării, cât a conținutului și a fidelității față de
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
de „Onirograme” cel puțin la fel de interesant ca și primul. Titlul cărții ne duce automat și firesc la excepționalul poet oniric Leonid Dimov, unul dintre reprezentanții de frunte ai acestui curent literar în care vise ipotetice sunt transformate într-o structură estetică rezultată prin fluxul spontan al conștiinței. Precizare de dicționar, tehnică, unilaterală. Fără nicio ezitare, printr-o întâmplare care, probabil, ține de destin, Laurențiu Belizan găsește torța stinsă a onirismului, o reaprinde și își face cărare sigură printr-un spațiu fabulos
CARTEA CU PRIETENI XXXXVII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxxiv_laurentiu_bel_ioana_voicila_dobre_1354822810.html [Corola-blog/BlogPost/365751_a_367080]
-
fără retuș” (p. 101) și ideea de „vizitez și învăț”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă și reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne comportăm ca niște călători: călători la infinit. Profesorul Florentin Smarandache este fondatorul curentului estetic paradoxist, primul curent cu accentuate fundamente logico-științifice. Totodată, paradoxismul este printre foarte, foarte puținele direcții estetice impuse în ultimii 20 de ani. Prin adepții săi, mișcarea de gândire paradoxistă aprinde lumini pe toate continentele. Florentin Smarandache nu este doar primul
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne comportăm ca niște călători: călători la infinit. Profesorul Florentin Smarandache este fondatorul curentului estetic paradoxist, primul curent cu accentuate fundamente logico-științifice. Totodată, paradoxismul este printre foarte, foarte puținele direcții estetice impuse în ultimii 20 de ani. Prin adepții săi, mișcarea de gândire paradoxistă aprinde lumini pe toate continentele. Florentin Smarandache nu este doar primul și cel mai important teoretician al curentului, ci și unul dintre cei care îl ilustrează cu
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]