492 matches
-
partid, dar va fi exclus în 1954 în urma unei ședințe dureroase, pentru a fi reabilitat în 1963. Dacă în momentul în care se apropie de mișcarea socialistă (mânat, așa cum mărturisește, de idealurile pe care le urmează), pare decis "să lase estetismul" la o parte, mai târziu revine la opinia afirmată în tinerețe, și anume primatul esteticului. Dorința de a face din cel considerat liderul generației sale unul exemplar, de a-l prezenta într-o aură eroică este ridiculizată chiar de Geo
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
țărmuri streine de periculoasă robie”, strecura în suflete „seducțiile unor civilizații prea înaintate ca să-și fi putut păstra frăgezimea inițială”. Prin însemnătatea acordată originii și rolului social al artei, N. Iorga menținea s. - sub aspectul orientării estetice - la polul opus estetismului junimist și oricărui estetism, opus chiar preocupării față de artă. Directorul „Sămănătorului” acorda, obișnuit, puțină atenție calității artistice a literaturii pe care o promova. El voia nu atât să determine producerea unor opere care să rămână, cât să antreneze scriitorii, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
robie”, strecura în suflete „seducțiile unor civilizații prea înaintate ca să-și fi putut păstra frăgezimea inițială”. Prin însemnătatea acordată originii și rolului social al artei, N. Iorga menținea s. - sub aspectul orientării estetice - la polul opus estetismului junimist și oricărui estetism, opus chiar preocupării față de artă. Directorul „Sămănătorului” acorda, obișnuit, puțină atenție calității artistice a literaturii pe care o promova. El voia nu atât să determine producerea unor opere care să rămână, cât să antreneze scriitorii, fie aceștia de mare talent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Caton Theodorian ș.a.). În aceeași rubrică apar cu titlu excepțional și note sau replici polemice, fie imprecându-i pe literații filogermani, fie demontând șicanele publicațiilor care, așa cum proceda revista „Însemnări ieșene”, „puneau în contradicție” exigența lovinesciană de „intelectualizare” a literaturii și estetismul antitezist, cu militantismul programatic al L. pentru t., care însă „nu e o revistă, ci un «magazin» literar. Teoriile mele literare n-au deci ce căuta în paginile ei.[...] Să nu ni se ceară ceea ce nu voim să dăm deocamdată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
la un poem de Leonid Dimov, APF, 1991, 10-11; Ruxandra Călin, Leonid Dimov, „Carte de vise”, JL, 1992, 9-12; Fevronia Novac, Dimov postmodernul, RL, 1993, 17; [Leonid Dimov], CC, 1992, 3-4 (număr special); Simion, Mercuțio, 213-215; Iulian Boldea, Leonid Dimov. Estetism, oniric și baroc, F, 1993, 9; Negoițescu, Scriitori contemporani, 148-151; Dan Cristea, Mărturia lui Dimov, LCF, 1996, 13; Dicț. analitic, I, 139-141, IV, 124-126, 187-189, 365-367, 375-377; Cărtărescu, Postmodernismul, 311-314; Dicț. esențial, 251-253; Viorel Mureșan, Traian Ștef, Leonid Dimov, Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
directă a vechilor condiții ale vietii literare, aceștia ar fi incapabili să scrie o «autentică» istorie a literaturii române. Înscriindu-se Împotriva «cinismului», tot mai răspândit În modul de a scrie despre literatura română «de sub comunism», dar și contra «ridicolului estetismului pur», Luminița Marcu pledează pentru o privire În același timp analitică și comprehensiva, indispensabilă pentru abordarea unei «epoci complexe și complicate», singura soluție pentru a ajunge la o nouă clasificare a valorilor (Luminița Marcu, 2004). Istoriile literaturii române publicate până În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un vânt de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri sonore. Cântă lucrurile, oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej pentru versificare și muzicalizare. Ne-a citit versuri. Am glumit. Ne-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
s-au identificat cu "cauza" dintru început. Există, apoi, cazurile intelectualilor care s-au convertit, oferindu-și serviciile simbolic-discursive, unii din bună-credință, alții din naivitate, mulți din oportunism, unii pur și simplu pentru a supraviețui. Nefiind, neapărat, un adept al "estetismului", afirm că, și în cazul românesc, valoarea operelor unora dintre aceștia rămâne indiscutabilă. Nu pot regăsi, însă, aici, o scuză pentru modul în care, poate diferit de la un caz la altul, astfel de intelectuali au slujit altarului puterii totalitare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sfârșitul lumii capitaliste și democratice (idee propovăduită, dinspre stânga, sub eticheta de "critică socială") și naționalismul trivial al intelectualilor mediatici, în fapt revigorarea unei tradiții antidemocratice (venită, de-astă dată, dinspre dreapta) pe care obișnuim s-o ocultăm în virtutea unui "estetism" total neproductiv din perspectiva asumării trecutului. Dat fiind deficitul nostru democratic și povestea remanentă a Salvatorului ce va să vină, spațiul public al României contemporane este, în continuare, unul expus riscului monologic, în spirit maniheist. Căci, chiar fiind "oameni ai
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
comitet, de la numărul 2 are ca redactor pe Gr. Veja, președintele Cercului. Cuvântul înainte cere sprijin din partea tinerimii și promite „sacrificii multe” pentru a promova „o literatură cuminte și mai ales sinceră”. Angajamentele sunt modestia, idealismul și atitudinea combativă față de estetism și față de „vârtejul nebun de vorbe” de pe piața literară, calificată ca „un pustiu de întuneric”. Sunt tipărite cu precădere producțiile Cercului, ale cărui întruniri, consacrate omagial lui Al. Vlahuță sau lui I. Popovici-Bănățeanul, sunt relatate pe larg. Un spirit tutelar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
Preda critica mai apăsat ceea ce criticase și Ceaușescu. Mulți cititori au fost atunci impresionați. Astăzi, romanul se citește cu un sentiment de jenă; el nu spune tocmai ceea ce ar fi trebuit să spună. Alți scriitori s-au refugiat În purul estetism. Ar fi fost un păcat de moarte În anii ’50, dar acum regimul le-a permis-o: mai bine așa decât să exprime, pe Înțelesul tuturor, lucruri neplăcute. Românii și-au perfecționat tehnica „cititului printre rânduri“. Căutau „cheia“, vorbele nespuse
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să epureze, să deporteze și să ucidă. (Să „lichideze”, este teribilul termen modern.) Formularea lui Platon reprezintă într-adevăr o descriere fidelă a atitudinii intransigente a tuturor formelor de radicalism extrem, de refuz esteticist al oricărui compromis”. Din nou, de dragul estetismului și perfecționismului, Platon cade înspre utopie și totalitarism. Chiar dacă criteriul nu mai e unul exterior, genealogic, conducătorul preia puterea absolută, legile sunt doar un substitut al deciziei autoritare, ca în exemplul în care medicul lasă prescripții în perioada cât lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
au și știința, și funcția politică. O astfel de arhitectură centralizată se dovedește a fi autosuficientă. Prin urmare, nici nu mai este nevoie de legi, pentru că ele sunt doar un intermediar al puterii, dar puterea este totdeauna centrală. Echilibrul și estetismul unei astfel de reprezentări sunt impecabile. Varianta de diagramă pe care o propunem poate fi considerată și ea utopică pe alocuri, dar include toate posibilitățile de raporturi, renunțând la frumusețea reprezentării. Dintre acestea, unele care nu aparțin modelului platonician centralizat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
istoria, Editura Meridiane, București, 1999; Hayden White, Metahistory, John Hopkins University Press, Baltimore, 1973. Daniel Barbu XE "Barbu" , Scrisoare pe nisip. Timpul și privirea În civilizația românească a secolului al XVIII-lea, Editura Antet, București, 1996, p. 16. Alexandru Vári, „Estetism sau angajare? Conflictul Între generații În cultura vieneză (1867-1914)”, În Sorin Mitu, Florin Gogâltan (coord.), Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional și deschidere europeană, Asociația Istoricilor din Transilvania și Banat, Cluj-Napoca, 1994, p. 223. Ibidem. Pascal Bruckner XE "Bruckner
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
e discutabil că - așa cum afirmă eseistul pe urmele lui Perpessicius - erotica lui Ion Minulescu ar fi „cea mai personală de la aceea a lui Eminescu încoace” sau că Remember de Mateiu I. Caragiale ar fi „cea mai pură expresie din întreg estetismul european” a confesiunii prin intermediul măștii. Efectele acestei receptări hiperempatice persistă și în eseul monografic Radu Stanca. Poezie și teatru (1978), cu toate că și aici ele sunt parțial compensate de finețea interpretării și de aria largă a contextualizărilor. V. identifică specificul operei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
argumentativi, sau mărci ale concluziei: deci, atunci, în consecință etc. Desigur, este vorba de ERGO-DECI din "Cuget DECI exist" și de ATUNCI al apodozei ipoteticelor: T59 Dacă credeți că pentru a vă cățăra mai bine, suplețea, greutatea mică, rezistența și estetismul corzilor și centurilor contează... ATUNCI oferiți-vă toate atuurile plăcerii cățăratului cu RIVORY-JOANNY. • Conectori contra-argumentativi, mărci ale unui argument tare: dar, totuși, însă, cu toate acestea etc. T5 Ajutoarele au sosit acolo foarte repede și doctorul a încercat să reanimeze
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
frustrante. În Iluzia risipei de sine, R. disociază în mod deliberat registrele stilistice: poezia de notație contrastează cu structurile de tip clasic care vor să fie variațiuni pe o temă de Rilke, meditația și fiorul naturist coexistă sub semnul unui estetism asumat. Dualitatea iubire / moarte este obsesia modulată în diversele secțiuni ale cărții. Renunțând la dramatismul sfâșietor, poeta acceptă acum legea „risipei de a înflori în țărână”, pentru ca discursul ei să declanșeze jocul dificil al îmblânzirii și armonizării lumii înconjurătoare. Își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
epoci, în cadrul acestora scriitorilor consacrându-li-se articole analitice concentrate. Un mic scandal a stârnit, datorită mai cu seamă asumării deschise a opțiunilor homoerotice, Straja dragonilor (1994), gândită ca o primă piesă dintr-un amplu proiect autobiografic. Deformat prin lupa estetismului, destinul autorului apare scăldat acum într-o altă lumină, pigmentată cu asociații livrești, dar și cu introspecții pătrunzătoare, care sintetizează senzualitatea stridentă și confesiunea nudă. Ca o oglindă autoreflexivă, cartea revelează fața „plutonică” a lui N. Personalitatea lui Ion Negoițescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian. Spre deosebire de personajul lui Diderot, personajul dostoievskian se transformă într‑o instanță hibridă, care înglobează și calitatea de martor, și pe aceea de judecător. Din această punere judiciară în scenă lipsesc mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
mi-ați trimis, din care am folosit multe cunoștințe noi. Îmi pare rău că n-am avut posibilitatea ca să mă 378 abonez la Anuarul Muzeului, unde puteam cunoaște mulți poeți pe care, cu câteva excepții, istoricii noștri literari, bolnavi de estetism și semitism, îi ignorează, pentru naționalismul lor, firesc într-o regiune înstrăinată. Admir curajul cu care sucevenii au relevat meritele celor doi persecutați de soartă: Torouțiu și Leca Morariu. Deși lingvist notoriu e ignorat de toți lingviștii. Având cărțile lui
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
două variante succesive ale unui text (sau tapuscrisul cu varianta finală), caută automat operațiile de rescriere (suprimare, inserare și înlocuire) și le estimează rezultatul. Acest program și-a propus să evidențieze opoziția perspectivei dinamice și procesuale a criticii genetice la estetismul comparatist al filologiei 2. În cazul nostru, psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie de semne din adâncimea (inter)textului au ispitit analiza. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în ele. Și totuși, prefăcându-se că nu știu nimic, ele continuă să spună ce este drept, să proclame ce ar trebui să fie. Să fie limpede, a pune în practică această pars destruens nu este o simplă postură, un estetism decadent. Dimpotrivă, nu se justifică decât pentru că aceasta ne permite să participăm la această pars construens care este acțiunea: să reflectăm la creativitatea omului fără calități, la vitalitatea vieții cotidiene, la etica în gestație. Să facem curățenie pentru a permite
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
scriitorilor. C. analizează realismul antic, istoriografia medievală, gândirea istorică renascentistă, anistorismul clasicismului francez, detronarea universalismului clasic de către iluminism, pentru a marca în sfârșit rolul conștiinței istorice a autorilor în romantism și în realismul critic al secolului al XIX-lea. Condamnarea estetismului englez (Oscar Wilde) și a modernismului (Joyce, Proust), cât și evidențierea „caracterului progresist” al operelor de „autentică evocare istorică” ce ar apărea din belșug în literatura realist-socialistă decurg din teza pe care autoarea insistă să o ilustreze, deși demonstrația se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
Mihail Dragomirescu îi aparține studiul în șase părți Curente mai noi în literatura română (1-2/1930), privitor la cele mai importante paradigme literare cu impact asupra scrisului românesc al veacului: sămănătorismul, poporanismul, naționalismul etic (Simion Mehedinți și „Convorbirile literare”) și estetismul (Al. Macedonski, continuat de Ovid Densusianu și „Vieața nouă”). Constantin Micu și C. Maican sunt autorii articolului De la dada la suprarealism, iar George Ciorănescu realizează studii monografice despre St. O. Iosif și Duiliu Zamfirescu. Publică traduceri Horia Roman (din Albert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
a vremurilor”. Afirmând: „Concepem un stat nou etnic românesc clădit pe tradiție”, el lasă să se întrevadă de pe acum tradiționalismul radical și chiar extremist care va fi adoptat de mișcarea legionară. Dar, în ciuda acestei poziții ideologice, care, între altele, respingea estetismul și cosmopolitismul în artă, la început revista păstrează totuși un anumit echilibru. Așa se face că, cel puțin în numerele din 1932, printre colaboratori se află câțiva dintre scriitorii moderniști de seamă. Anton Holban publică aici o scurtă povestire intitulată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]