492 matches
-
concentrare asupra operei, cultivarea exclusivă a acesteia, care se asocia cu ignorarea contextului politic-social, cu o postură de pasivitate față de multiplele note ale anormalității celui din urmă. Să admitem, mai bine mai puțin decît nimic. Chiar dacă, așa cum preciza Monica Lovinescu, "Estetismul n-a fost o formă de rezistență suficientă", era preferabilă o disociere, fie și relativă, de aberanta putere unei prestații propagandistice scabroase la care s-au pretat nu puțini indivizi ai scrisului. A veșteji rezistența prin cultură n-ar fi
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
materialitatea, frecvent adusă în discuție, a poeziei argheziene, la nivelul viziunilor desfășurate și al lexicului utilizat. Cuvântul popular, suculent este ales mai mult ca element de contrast, ,vulgaritatea" vocabularului nefiind căutată pentru sine, ci pentru a face corp comun cu estetismul atitudinii. Tehnica poate fi urmărită în poezie, ca și în pamflete (atât în cele cu adresă precisă, cât și în textele ce-și uită practic obiectul, în incandescența injuriei). Mai mult decât atât, propensiunea spre pitorescul ori prozaismul existenței, patinarea
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
vrea să amestece în fel și chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
sine însuși. El fugea de sine însuși din oroarea de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e tot ce-i poate fi mai străin lui Arghezi. Proteu e zeul care îl întruchipează, dar, dacă
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
l-au citit bine pe Kenneth Rexroth și cîți și-ar mai pune un poem sub tutela unui vers din Eminescu („La ce?... Oare totul nu e nebunie?”). Necazul e că nici talentul, nici sensibilitatea cultivată nu sunt suficiente, iar estetismul măștilor nu mai mai trădează nici un „adevăr poetic” valid; lipsesc din Cobalt și mișcările surprinzătoare ale inteligenței artistice care fac diferența la poeții manieriști. Avem în schimb multă poză studiată, gesticulații narcisice, simulări elegante ale suferinței, cu un deget dus
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria Rilke, Ștefan George și prerafaeliții englezi a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă din extrema tinerețe (lumea manuscriselor
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
se complace, își estetizează, teatral, misterioasa viață dublă. Hotel Universal e o narațiune fastuoasă și complexă, rafinată și enigmatică, vădind legături de sînge literar cu romanele fantast genealogice ale lui Alice Botez, cu proza lui Ștefan Agopian, dar și cu estetismul retro al congenerilor Filip Florian și Daniela Zeca- Buzura (cea din Demonii vîntului). „Vecinătatea” cea mai sesizantă îmi pare a fi totuși Pe Strada Mîntuleasa. Ca și în microromanul lui Mircea Eliade (și ca în Craii de Curtea- Veche), Simona
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
Cornel Ungureanu). Pentru volumele „Ursul“, de Călin Chincea, „Restituiri epistolare“, de Alexandru Jebeleanu și „Basme și povestiri feerice“, de Eugen Dorcescu primește subvenții Eubeea, iar Excelsior Art se bucură de același regim pentru publicarea lucrărilor „Mateiu I. Caragiale - inițiere și estetism“ de Dana Nicoleta Popescu, „Parte din întreg - vol. II“ de Alexandru Ruja, „Despre noosferă - O construcție a memoriei“ de Ileana Oancea și „Prietenul meu pârâul“, de Maria Póngracz. Cu patru titluri („Noi și maghiarii“, de Aurel Buteanu, „Literatura dialectală bănățeană
Agenda2005-44-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284351_a_285680]
-
și dna Jay, Richard Twining și George Road. Ne adunaserăm numai scriitori. Era o zi frumoasă de la începutul primăverii și toți eram plini de bună dispoziție. Am flecărit despre o sută de lucruri. Dra Waterford, sfâșiată, între tendințele contradictorii ale estetismului din prima ei tinerețe când mergea la petreceri îmbrăcată în rochii verzi ca salcia și ținând în mână o narcisă și, pe de altă parte, frivolitatea anilor ei mai maturi care tindeau către tocurile înalte și rochiile de la Paris, purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sigur, un autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril estetism: de "frumosul incontingent". Vladimir STREINU Privit în întregul operei sale, Ion Barbu apare ca un poet de mări-mea întîi, cu o contribuție capitală în procesul de evoluție a liricii noastre dintre cele două războaie mondiale, întru nimic mai prejos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar există o legătură între ele ce nu ne permite a le separa. Astfel resping separația excesivă care sacrifică exigența totalității, dar și contopirea ce anulează specificul.A existat perioade când a degenarat ideea romantică a filosofiei ca poezie în estetism. Din păcate raporturile poeziei cu filosofia au fost deteriorate de “poezia filosofică “practicată de autori mediocri. Înrudirea profundă între formele spiritului, face ca spiritul științific și tehnic să nu disimuleze înrudirea acestora, operând acel scepticism de proastă calitate care anulează
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În arta lui George Goldhammer (Gyuri, cum îi spun prietenii), timpul nu vorbește, ci tace sau, mai bine zis, este prins într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
acasă ) Un poem cu semnificații simbolice multiple, menit să răscolească în fibrele sufletului. Existența este înainte de orice temporalitate, problemă niciodată rezolvată în favoarea insului - acesta făcând doar un „popas pe marginea vremii” și a timpului. Îndărătul fiecărui cuvânt bine șlefuit, îndărătul estetismului poetic care conferă scrierii durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
doar de tine/ mă ajuți/ să buchisesc/ frunza care cere ajutor// îmbracă-mă/ cu primele cuvinte june/ timid le așez pe frunză/ în plutirea-i de vals/ le duce-n patru zări/ numai/ Eu și Tu/ însetați/ la marginea lumii.” Estetismul suav este impregnat cu aerul tare al munților, cu parfumul dimineților de primăvară. Poeta își dorește o viață sacră, atemporală, nesupusă schimbărilor. Volumul de poezie „Îngerii urcă la cer”, semnat de poeta Maria Ileana Belean, în care „privirea se strecoară
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
dar există o legătură între ele ce nu ne permite a le separa. Astfel resping separația excesivă care sacrifică exigența totalității, dar și contopirea ce anulează specificul.A existat perioade când a degenarat ideea romantică a filosofiei ca poezie în estetism. Din păcate raporturile poeziei cu filosofia au fost deteriorate de “poezia filosofică “practicată de autori mediocri. Înrudirea profundă între formele spiritului, face ca spiritul științific și tehnic să nu disimuleze înrudirea acestora, operând acel scepticism de proastă calitate care anulează
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
ce tânjește cu toate aripile deschise spre o „reîntoarcere”. Teama de singurătate, de livezi lipsite de rod, de întinderi albastre fără păsări în zbor... toate aceste neliniști sunt sugerate într-o manieră elegantă, rafinată, folosind mijloace stilistice care poartă amprenta estetismului. Vibrația lirică a trăirilor este evidențiată în versuri semnificative, de mare frumusețe a rostirii: „Ce mult te-am dorit, // departe de tunetul // sugrumat între mări, // să-mi redai foșnetul de brazi // în amurg...” ... Ce mult te-am dorit, // pentru ziua
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
actului predării altă elevanță, mai fluidă, spre spirit, fac să se descopere în ei, drumuri necunoscute spre frumusețe. Nu cu toții cultivă expresia profundă a adevărului, în istoria care se predă azi. Profesoara Daniela Mnătăsaru, da! Ea urmărește, descoperă și redă estetismul din acest adevăr. Predarea la clasă a istoriei, de către profesoara Daniela Mătăsaru urmează puncte, străluciri prețioase, direcții rare, viziuni subtile și sublimate, corelații pe bază de exactitate, orientări substanțiale, cu răspunderea sensurilor și deducțiilor. (Aurel V. ZGHERAN - aurel.vzgheran@yahoo
PROFESOARA DANIELA MĂTĂSARU. ÎMPLINIRI DIDACTICE ŞI UMANE CONTOPITE ÎN TOT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365087_a_366416]
-
și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își interzic să mai joace comedia artei, a esteticii și a culturii. În domeniul gândirii, acestea sunt cele care își interzic să mai joace comedia ideilor, a
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]
-
și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își interzic să mai joace comedia artei, a esteticii și a culturii. În domeniul gândirii, acestea sunt cele care își interzic să mai joace comedia ideilor, a
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350577_a_351906]
-
prim plan pe cei care proveneau din clasa muncitoare: Neculuță, Păun-Pincio, etc. a încercat să caute germeni la marii clasici („Influența clasei muncitoare în opera lui Eminescu și Caragiale”), a găsit unele începuturi marxiste prin Dobrogeanu-Gherea, Nădejde, A.Toma distrugând „estetismul” lui Maiorescu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, („Critica criticii”) ba și al lui Călinescu retras pentru a i se face lui loc, dintre asistenții căruia Piru și Marino sunt marginalizați, fiind admis doar cel mai poltron și fără operă: George Ivașcu
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
opri // la margine de prag // și timp să am din mine să Te-adun // lumina s-o zăresc sub pleoapele căzute // priviri captive nopților șirag // în lacrimi neîncepute să le risipesc” ( mai dă-mi...). Transparența limbajului, forța creativă, imaginativă și estetismul ideilor conferă o notă nobiliară întregului volum. Vă recomand volumul de poezie “Rănită, umbra mea”, semnat de poetul George Ioniță, care afirmă: “fiecare bătaie a inimii mele // e doar pentru tine”....cititorule! Valentina BECART Referință Bibliografică: Cronică realizată ( de Valentina
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
celui ce dorește să exploreze, să facă un popas - în acest spațiu încărcat de farmec și mister. Iată un fragment din volum ( plin de poezie și sensibilitate, înnobilând scrierea cu finețea spiritului creator al autorului) care încântă prin rafinamentul și estetismul descrierii unei zile de vară în Arizona: „Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
e prea devreme”. În cartea Adrianei Butoi, ori de câte ori recitesc o poezie, găsesc noi interpretări și definiri, este inepuizabilă în a direcționa cititorul, în a-i da de gândit, este o lirică de context și abreviere a gândirii sub aura unui estetism actual. De aceea, această carte este încă o lumină în lirica prezentului. Cristina Ștefan, nov, 2015 Referință Bibliografică: Adriana Butoi- Prescurtarea literei mari / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
prenumele și s-a semnat, cu același stilou, mai jos, cu scrisul său inconfundabil, optimist, orientat ascendent spre colțul din dreapta, sus, al paginii de titlu: Nicolaețic (scris împreună), 27 aprilie 1958. Să se fi topit volumul din cauza unui exces de estetism tipografic, din cauza acelui „i“ aflat ca surplus în Nicolae - Nicolaie?» (p. 13). În fața / mâna lui Dumitru Radu Popescu s-a aflat un exemplar („din cele trei-patru, trase-ntâi-și-ntâi, la rotativă“) cu corectura făcută de Nicolae Țic (evident, după discuțiile cu „cenzorul-prim
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
de carte: E. Mătasă / Tehnoredactor: I. Gheorghiu / Corector: E. Găvănescu / Dat la cules 21. 12. ’57. Bun de tipar 18. 02. ’58. Tiraj 10.500 ex. [...]» (ibid.); așadar, la interogația retorică - «Să se fi topit volumul din cauza unui exces de estetism tipografic...?» - se poate ivi răspunsul foarte exact-negativ: cartea „Doi oameni răi“, de Nicolae Țic, nu a apucat să vadă lumina tiparului în tirajul planificat, de 10.500 de exemplare, în anul 1958, nicidecum din cauza vreunui «exces de estetism tipografic, din cauza
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]