188 matches
-
fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism. Revizuirile anilor '90 nu au însemnat atît reașezarea ierarhiilor literare. în mare, taberele s-au păstrat. Nici scoaterea unor cazuri flagrante din joc (vezi Păunescu). Cît mai ales redescoperirea veleităților "comunicative" ale discursului critic. S-a
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Eugenia Vodă Cînd am citit că un regizor, fie el și Mel Gibson, își propune să facă un film despre "ultimele 12 ore din viața lui Iisus", privite crud, dur, realist, direct, "așa cum au fost", fără volute estetizante ideea mi s-a părut demnă de interes. Între austeritatea ardentă a unui Pasolini și dantelăria pastelată a unui Zeffirelli, e loc și pentru robustețea realistă. Cu atît mai mult cu cît "realismul" e, prin definiție, vocația primordială a cinematografului
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
explozii prin cap/ și atunci totul devine limpede/ atât de limpede încât ori de câte ori clipesc bucățele de sticlă țâșnesc dintre pleoapele mele/ și se înfig în pereți”. Faptul n-ar fi cu totul imputabil poetului, de vreme ce expresionismul nu exclude o dimensiune estetizantă - îndeajuns de vizibilă, de pildă, la noi, în poezia lui Ion Mureșan. Din păcate, însă, scrisul lui Dan Coman își pierde efectul prin pastișarea celorlalți, ba chiar a lui însuși. Obsesia pentru „galbenul” asociat trupului se trage din „carnea galbenă
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
limbajele se amestecă și își pierd orice urmă de rigiditate, formele tradiționale își revizuiesc structurile și însuși privitorul este invitat subtil să-și părăsească stereotipiile și crispările. Pictura, obiectul creat și obiectul recuperat, colajul, materialele tradiționale și cele alternative, formele estetizante și imaginile kitsch, texturile opace și diafragmele volatile, toate trăiesc simultan în același regim și încearcă împreună să proiecteze o nouă realitate. Eliberată de nenumăratele prejudecăți care ne împovărează involuntar acțiunea și privirea, Claudia Todor eliberează ea însăși, din captivitatea
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
întrebați ce aveam de gînd să facem cu ea. Nu era ceva practic. Pe de o parte, cei orientați către afaceri spuneau: nu veți cîștiga bani; pe de altă parte, profesorii politizați se plîngeau că literatura modernistă este elitistă, prea estetizantă, abstractă și așa mai departe. în anii șaizeci, am trăit o scurtă perioadă de reconciliere - criticii marxiști au încercat să demonstreze că poți folosi literatura pentru a face muncă culturală. Oricum, se vede acum că, oricît ai împinge literatura, nu
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
fost urmărit, difamat și marginalizat de șefii locali de opinie". Cum am putea să nu ni-l amintim, într-un asemenea context, pe Lucian Blaga? Mai aflăm că aceiași literatori comuniști care stigmatizau scrierile lui Régio pe motiv că sînt "estetizante", "mistice", "reacționare" (ce sinistru ecou au pentru noi astfel de epitete!) au încercat și discreditarea lui Fernando Pessoa, însă uriașul succes al operei sale peste hotare le-a zădărnicit tentativa. Cît privește viața politică a Portugaliei actuale de după 1975, cînd
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
premise, doar cu o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
motivat al evoluției mișcării, un concept clar definit, un discurs reflexiv, nu numai autoreflexiv și autosuficient. Și, mai mult decât atât, e suspendată necesitatea actului de a pune în mișcare un corp atât timp cât el rămâne la stadiul de pură demonstrație estetizantă. Corpul funcționează în sine fără un context de interes direct în ce privește implicarea spectatorului. Trupurile dansatoarelor propun o coregrafie de fotograme cizelate, o succesiune de contururi, de acrobații. Prezențele din scenă și prezentul celui care le privește sunt paralele dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a unei polifonii structurale, Gabriela Adameșteanu a rămas în fond fidelă marii tradiții a prozei „realiste“ dintotdeauna - în fapt, a Prozei. Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă), în balansul abil al discursului între oralitatea populară și distincția cultă, și mai ales în dramatizarea accentuată a narațiunii. Multe dintre scrierile acestei autoare sunt parcă scrise pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
profesării poeziei, ba chiar că, de fapt, nu trebuie văzută în poezie o profesiune, ci tocmai expresia și refugiul acestei incapacități." Iată ceva, în sfârșit, în măsură să-ți dea speranțe." Acum, firește, îmi vine să râd de maniera asta estetizantă pe care-o foloseam pe atunci în scris pentru orice fleac. Trăsăturile Ginei și ale mediului ei apar în această pagină de jurnal de două ori deformate: din cauza acestui manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soare, împrăștie razele sale indiferent de natura obiectelor sau de aspectul formelor. Teologii susțin că forma primordială de iubire este iubirea lui Dumnezeu. Toate celelalte manifestări n-ar fi decât reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii panteiști cu tendințe estetizante susțin că natura, iar unii esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut constitutivă omului, deoarece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-a mâncat holocaust pe pâine/nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași/dar generația mea vrea să scrie frumos/vrea poezie și proză cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau opiu/vrea voluptăți estetizante trăiri autentice/n-a învățat umilința la școala de partid/nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau opiu/vrea voluptăți estetizante trăiri autentice/n-a învățat umilința la școala de partid/nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro/bate vântul“. Mizerabilismul, trăirea autentică ajung biete „voluptăți estetizante“ ale unei generații inconștiente, ținându-se departe de ideea vinei, refugiindu-se în propria ignoranță. Decuble își asumă deci acoperirea acestui teritoriu, inventariind holocausturile unul după altul în cotloanele încăpătoare ale unei conștiințe morale zguduite de imperativul lui Adorno, reluat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
impresiona, Andrew Dominik ezitând între Terrence Malick și The Proposition (regia John Hillcoat), și până la urmă rătăcindu-se pe drum. Un fel de supă psihologică Dar la o zi, două după ce vezi filmul, răstimp în care probabil se depune zgura estetizantă, începe să se limpezească un fel de supă psihologică. Și începi să te gândești - fără să te gândești propriu-zis - la decizia fanului Robert Ford de a-și ucide idolul pe care-l iubea încă de pe când îl știa din presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
normalitate înțelegi competiție reală. A.B.: Competiție reală și foarte dură. Exact. Deci pe unii îi liniștește că nu se poate, e foarte bine că nu se poate. Înjură, dar în esență sunt liniștiți. Alții se refugiază în cele mai estetizante teorii, dar pe care lumea le-a fumat de mult și care numai pentru unii sunt noi. E o adormire a spiritului foarte periculoasă. Mă întreb cum se vor trezi. Mă gândesc, de pildă, fără nici o legătură cu ceea ce discutam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
babă comunistă!? Într-adevăr, am spus asta, împingând raționamentul la extrem. În aceeași măsură, dacă suntem de acord că ai nevoie de un minim de experiență și cunoaștere socială pentru a scrie beletristică, putem spune că literatura este o psihosociologie estetizantă. Din nou, exagerând. Iar totul se topește într-un postmodernism în care granița dintre știință și artă e mai degrabă o convenție. Întorcându-mă la întrebare, aș zice că n-am simțit să se împiedice una de cealaltă, dimpotrivă. Ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
rochii strâmte alunecând prin ploaie, pe sub umbrele umflate de muzici vechi, spectatorul occidental s-a văzut din nou în fața unei povești de dragoste asiatice. Dar cele două filme sunt diferite. Ang Lee nu are aceeași apetență pentru cadre frichinite și estetizante, chiar dacă și de la el răzbate un soi de melancolie udă. Ang Lee vine cu un film de epocă elegant, care ar aminti de un policier clasic, dacă n-ar avea secvențele de erotism explicit. Mai ales însă - și aici e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
la baza extraordinarelor mutații ale acelor ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă deschise fenomenului modern. Revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune. (Și în plan politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
român“, și nr. 18 din 23 martie 1914: Aderca, „În marginea poeziei simboliste“), respingînd primatul specificului etno-național în artă și militînd pentru „noutate” și „internaționalizare” estetică, în răspăr cu acuzele de „iresponsabilitate morală” și „dezrădăcinare sterilă”. Paginile literare ale publicațiilor estetizante găzduiesc debuturile viitorilor avangardiști Jacques G. Costin (Seara, 1914) și F. Brunea (Versuri și proză, 1915). B. Fundoianu și I. Călugăru, ambii proveniți din medii hasidice bucovinene, frecventează în timpul războiului cercul lui Bogdan-Pitești. Revistele Fronda și Absolutio sînt scoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe“ conține, în prima parte, o estetică aproape „constructivistă”). Natură scindată - ca și colegul său Ion Vinea - „între două lumi”, între nostalgia estetizantă a clasicității patriarhale și revolta profetică a avangardei, „arghezianul”, „naturistul” Fundoianu din Herța, Priveliști sau Cîntece simple se află de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru simbolism etc. Publică în Literatorul, Revista orientală, Țara, Revista modernă, Vieața nouă, Ileana și La Roumanie poeme estetizante în limba franceză, finanțează și prefațează ditirambic, în 1897, volumul de versuri franțuzești Bronzes al lui Macedonski, organizează în 1896 prima expoziție internațională a artiștilor independenți, căreia îi scrie și manifestul, iar în 1898 - expoziția internațională a Societății de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
socială, nr. 1/1911, și republicată în... Absolutio (nr. 5-6/1914). Într-un articol cu valoare de program, „Curentul nou la noi“, I. Ludo face un istoric al estetismului european și al simbolismului decadent de la noi, recapitulează activitatea micilor publicații estetizante (Literatorul, Linia dreaptă, Vieața nouă, Revista celor l’alți, Versuri și proză, Farul, Simbolul, Insula, Grădina Hesperidelor și Fronda) și, desigur, face elogiul lui Arghezi... Orientare simbolistă „sintetică”, fără accente polemice, recenzii de I. Ludo și Geri Spina, traduceri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]