188 matches
-
o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela lor mișcătoare acea vale a iubirii. o descriere ornamentală, reziduală, cu conotații estetizante: (87) Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ilustrul doctor în arta iubirii) nu schimbă deloc miezul moral al reflecțiilor. Transformarea e nesemnificativă. Merită să reținem numai că interpretarea naratorului (Veneția, cetate a morții) își arogă pretenția de a spulbera, de pe poziția unei gândiri realiste, "sănătoase", înșelătoarea percepție estetizantă. Contrastul dintre viață și moarte e surprins apoi, cu mijloacele anecdotei, în Hoțul de Zenon!, un text adaptat după memorialul călătoriei în Grecia 140 pentru a scoate în evidență ideea că iubirea e mai puternică decât sentimentul compasiunii față de aproapele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un ecou, dorul de moarte, cu precizarea că moartea nu mai e percepută ca o modalitate firească de reintegrare în "marele tot", după tiparul folcloric. Mânat de instinct în mijlocul codrului verde, personajul lovinescian vădește, asemeni unui citadin sadea, bizare înclinații estetizante, ce-l determină să-și reprime cu dezgust tentația suicidară, la gândul descompunerii iminente ("îl vor scoate umflat, îngrozitor la vedere"). De aceea, în undele apei Andrei nu-și caută un mormânt, cum s-ar putea crede ("Să se arunce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
termen de referință simbolic, abstract și inconsistent, făcând inutilă identificarea surselor "de inspirație" ale literaturii înseși. Tot un roman "de dragoste" este și Lulù, cu deosebirea că afacerea amoroasă se consumă de data aceasta într-un spațiu imaginar, al preliminariilor estetizante, fără a mai angaja un conflict "real" între protagoniștii cuplului erotic. După traumatizanta aventură cu Mab, franțuzoaica sinucigașă, nefericitul Andrei se întoarce acasă, într-un orășel de provincie din nordul Moldovei, pentru a-și căuta liniștea de care sufletul său
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Alecu Russo a încercat o explicație de moment, invocînd glasul păsărilor, privighetoarea în speță, modestă ca înfățișare, dar al cărei „pare rupt din rai”. Oricum, laudele la adresa colecției lui Vasile Alecsandri au cuprins cel puțin secolul al nouăsprezecelea: în privința oportunităților estetizante. Intrase în obiceiul multora s-o citeze în împrejurări culturale de seamă. S. Fl. Marian, de pildă, făcea referințe la ea în Precuvîntare la Ornitologia populară română: „A mai vorbi despre însemnătatea literaturei populare cred că nu este de trebuință
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu se poate explica, totul trebuie interpretat. Sociologii și istoricii, la rândul lor, privesc efuziunile adesea verbioase ale inefabilului ca pe simptome al lucrului pe care ei îl denunță. Opera de artă, zic ei, este un artefact social, iar negarea estetizantă a acestei condiționări sociale este ea însăși un fapt social. În spatele acestui dispreț încrucișat, al acestor acuzații reciproce de terorism, stă poate o antinomie a Rațiunii estetice, o problemă fără soluție, analogă cu dilema etnologului prins între dorința de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și gramatică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aproape infamantă. Însemna să întorci spatele Revelației și Adevărului. Peisajul este o Creație care și-a pierdut majuscula, retrasă în sine, reînvestită de o privire nevizionară, sobră și modestă, eliberată pe cât posibil de moștenirile platoniciene ale Ideii, creștine ale grației, estetizante ale Ideii. Acest gen nou, specific Europei septentrionale, individualistă și nenobilă să nu uităm asta -, era foarte prost văzut de elitele care dădeau tonul în Europa: vulgar, ilegitim și în secret profanator. În paysage era paysan [țăran], care este josnic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
miraculos, magic ele sunt orchestrate excelent prevalînd un ludic ironic care invită însă la meditație. Nae Caranfil a evoluat în paralel cu noul val minimalist, alături de un Radu Gabrea către un altfel de a face film evitînd totodată stridențele, manierismele estetizante, notele isterice sau neaoșismele abrupte ale colegilor mai vîrstnici (Dan Pița, Mircea Daneliuc etc.) fără dorința expresă de a zgîria retina cu scene contondente și expresii măs-că-roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
literaturi din perioada post-proletcultistă, căci nevoia de evazionism s-a compensat la modul estetic, cum a observat și Monica Lovinescu. Tocmai fiindcă nu a avut o disidență de amploare, zice doamna Lovinescu, literatura română a dezvoltat, în schimb, cea mai estetizantă literatură din Estul Europei. Nu e puțin lucru. După formula lui Richard Rorty, postmoderniștii români s-au refugiat ascetic în limbajul poetic, precum Don Quijote în lumea cărților. Performanțele au putut fi, uneori, extraordinare, ca în capodopera de invenție verbală parodică
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se face auzită odată cu Boheme, volum remarcat de N. Iorga. Disciplinat, echilibrat, versul pare că umple cu ușurință forma fixă, cultivată în epocă de simboliști, de care pe autor îl apropie tematica obsesiv-sentimentală. Accente de menuet susțin stângaci atmosfera simbolistă, estetizantă: „Aud la streașină aceeași/Melancolie, pic, pic, pic.../ Și mai rămân uitat de-aseară/ În farmecul unui nimic.// Îmi prinde luna prin fereastră/O acuarelă pe perete./ Din depărtări s-aud crâmpeie/De hăuriri întârziete.// Cu capul rezemat de-o
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
singurătății capodoperei. El poate fi surprins, difuz, În cercul viu și complex al Întregii dinamici sociale și culturale. Astfel privite lucrurile, arheologia literară, concentrată asupra lucrărilor „de raftul doi”, departe Însă de caracterul vetust pe care i-l atribuie prejudecățile estetizante, poate rămâne un demers actual și plin de prospețime. Cioburile literare, odată spălate de zgura anilor și modelor, Îți dezvăluie străluciri nebănuite și vechea amforă prinde din nou contur. Iar lectura operei, făcută azi cu ochii și sufletul celui care
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la adresa materialismului dialectic și istoric. Scenariul, verificat de cenzura de partid, este baza de neclintit a filmului. Orice intervenție personală a regizorului și a operatorului, planuri, cadre, unghiuri, lumini, decoruri deosebite, nu poate însemna altceva decât formalism, alterare individualistă și estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
motivat al evoluției mișcării, un concept clar definit, un discurs reflexiv, nu numai autoreflexiv și autosuficient. Și, mai mult decât atât, e suspendată necesitatea actului de a pune în mișcare un corp atât timp cât el rămâne la stadiul de pură demonstrație estetizantă. Corpul funcționează în sine fără un context de interes direct în ce privește implicarea spectatorului. Trupurile dansatoarelor propun o coregrafie de fotograme cizelate, o succesiune de contururi, de acrobații. Prezențele din scenă și prezentul celui care le privește sunt paralele dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
radiografierea fenomenului socio-cultural, surprins în derulare, așa cum, sincronic, faptelor au fost cuprinse în notațiile "cronicarului". De la simpla însemnare jurnalistică despre o situație diurnă (flash-ul), la interpretarea unui fenomen social, proză poematică, reflecție, eseu, fragmente analitice etc. se simte viziunea estetizantă a formației de critic și istoric literar a autorului. În Predoslovie (I, 2008), însuși autorul menționează caracteristici ale însemnărilor ca fiind discontinui, fragmentariste, antisistemice, lămurind totodată că nu atât scopul propulsator e demn de atenție, cât rezultatul însemnărilor: "Acest op
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cumințenia. Dacă acest furor al neconformității e un mod de a trăi „autentic“, un mod de a demola rutina și ideile gata-făcute, el are o reală - și subtilă - legitimitate. Dar dacă e simplă zvăpăială, sentiment al unei infinite îndreptățiri, gesticulație estetizantă - avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o notă de politețe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lor și privesc condescendent spre semenii lor mai puțin norocoși. Evident, credința care nu devine și un mod de a fi, care nu-și practică premisele, care nu participă la viața comunitară nu depășește nivelul speculației intelectuale și al „gratuității“ estetizante. Dar credința care se epuizează în ritualism bigot și superstiție coregrafică nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
primii eminescieni, Poeți obiectivi, clasici și exotici, Teatrul la Junimea, Teoreticienii, Marii creatori - Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, I. Slavici-Ambianța epocii: adversari și aliațiă. 79 Vladimir Streinu, istoricul literar, consacră un întreg capitol estetismului românesc (Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizantă, Alexandru Al. Macedonski, Reviste conmilitone până la 1900, Primii poeți moderni: Nevroticiiă. În Sensuri lirice acoperite intenția lui Vladimir Streinu nu este, în principal, de a face un act critic reparator în antiteză cu gestul mentorului junimist. Titu Maiorescu sancționase prin
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista „Literatorul” și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista „deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei.” 7 Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Vladimir Streinu și Tudor Vianu, favorabilă, caldă și comprehensivă, în stilul protocolar-deferent al autorului Mențiunilor critice, cu foarte puține obiecții: „Studiul d-lui Vladimir Streinu se intitulează Estetismul și fixează în una din cele mai sensibile planșe toată acea galaxie estetizantă din a doua jumătate a veacului trecut, cu pârâul ei de aur nespălat din care avea totuși să se aleagă și să cristalizeze constelația poeziei lui Alexandru Macedonski.” 5 Vladimir Streinu a găsit modalitatea adecvată de comentare a unor scriitori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
normalitate înțelegi competiție reală. A.B.: Competiție reală și foarte dură. Exact. Deci pe unii îi liniștește că nu se poate, e foarte bine că nu se poate. Înjură, dar în esență sunt liniștiți. Alții se refugiază în cele mai estetizante teorii, dar pe care lumea le-a fumat de mult și care numai pentru unii sunt noi. E o adormire a spiritului foarte periculoasă. Mă întreb cum se vor trezi. Mă gândesc, de pildă, fără nici o legătură cu ceea ce discutam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
revistei sunt concediați prin nota de încheiere a numărului dublu din august-septembrie 1941: "Începând cu numărul acesta, primul alcătuit conform indicațiilor date de noua direcție, se suspendă, timp de șase luni, colaborarea de la Revista Fundațiilor Regale, a criticilor de formațiune estetizantă, fie liberalizantă până la simpatii față de ideologia și literatura semită. Aceasta până ce directivele noi, care au început să fie date din aprilie 1941, vor fi suficient cunoscute prin revistă. De la acestă dată, revista (...) va primi colaborările vechilor critici numai în măsura în care se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mahomed, singur În cortul sau, este preocupat să reformeze Imperiul și să dea curții sale o culoare renascentistă, așa că ziua scrie textele legilor, iar noaptea, „dându-i ghes inspirația”, scrie ode și gazeluri. Însă, Într-un imperiu de războinici, preocupările estetizante ale sultanului provoacă nemulțumirea generalilor, În special a căpeteniei lor, Beșleagă; acesta nu-și mai văzuse comandantul „de la căderea Bizanțului”, iar asupra armatei turcești s-au Îngrămădit „o groaza de probleme”. Tragicul și comicul se Îmbină În aceste pagini În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]