474 matches
-
falsitatea domină în toate ! ”- Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate. Indiferența vă marchează crunt, Chiar existența voastră efemeră. În timp ce visul meu de-acum cărunt, Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră. - În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă. În timp ce viitorul tău abstract, Încearcă să-mi găsească și mireasă. - Prostia la români este domnie ! Citește mai mult - Oamenii umblă-n lume fără bani ! Stângând din dinți și
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
falsitatea domină în toate !” - Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate.Indiferența vă marchează crunt,Chiar existența voastră efemeră.În timp ce visul meu de-acum cărunt,Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră.- În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă.În timp ce viitorul tău abstract,Încearcă să-mi găsească și mireasă.- Prostia la români este domnie !... VIII. AMURGUL SERII SPALĂ OCHII TĂI..., de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
în suflet. Mai tarziu, când eram deja școlărite, verișoară mea și cu mine, treceam pe sub el și ne făceam jocuri, încropeam căsuțe pentru noi și pentru păpuși, făceam corturi din presurile mătușii și bunicii, așezăm lemnișoare găsite în curte, construind etajere, dulapuri cu mintea noastră de fetițe ingenioase. Cred că gutuiul meu era fericit. N- am stat de vorbă cu el, poate l- am atins, nu i- am rupt frunzele, nici florile, era doar locul pe sub care treceam în joacă noastră
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
din ce în ce mai rece, până când simt că nu mai pot ține mâinile în ea. Mă uit în oglindă: am obrajii roșii, ca și cum tocmai aș fi venit de la o bătaie cu bulgări de zăpadă. În fundal, oglinda reflectă cele câteva scoici ce împodobesc etajera din baie. Brusc, revăd marea și impresia de rece se repetă. Era, la fel ca și acum, sfârșitul lui septembrie... Aveam nouă ani. Venirea toamnei m-a prins la mare, la Mamaia, împreună cu părinții și cu sora mea. Îmi luasem
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
doar închipuirea ... Oare dorința aceea de a-ți auzi glasul blând se transformase în realitate pentru mine? Ascult cu inima, ascult cu sufletul, ascult cu trupul mesajul nerostit la atingerea noastră. O melodie duioasă tocmai se auzea din magnetofonul de pe etajeră. Îmi duc mâinile la ochi punându-le peste ale tale, dorind să le dau la o parte, să văd oare cine este șugubățul care se află în spatele meu? Mirosul parfumului bărbătesc șoptea inimii că numai tu poți fi, dar mintea
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul. Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... Citește mai mult Ai vrea...Răsare astrul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
pe-o margine de clipă,Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă.Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald,Sculptat cu dalta fină pe cioburi de smarald.Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere,Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântulCare, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul.Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... XVIII. EU - TU..., de Corina Negrea , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
scăpai eu fără întrebări ajutătoare nici azi. „În cămăruță !„ Mă duc în cămăruță, văd sarea, oțetul, zahărul... Doamne ! ce-o fi vrând ? „Nu sunt !„ zic eu hotărât. Vine în viteză către mine, mă dau la o parte, se oprește în fața etajerei, ia de acolo o farfurie, apoi o crăticioară, de jos, din dulăpior și aflu și eu că facem cozonaci. Adică „struț !„ Florica Patan, STRUȚUL Vingard, octombrie, 2008 Vingard, imagine internet Referință Bibliografică: STRUȚUL / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STRUȚUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376794_a_378123]
-
pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu daltă fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regăsești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul. Tandrețea își ascute în taină penița, ca să scrie Cuvintele rămase nerostite, pe o eșarfă
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
de fontă masivă. Alături de aceasta, un dulăpior, un alt taburet, un reșou, două ibrice și câteva oale emailate așezate una peste alta. Mai târziu, la baie, aveam să descopăr aceeași atmosferă austeră. Câteva prosoape, câteva sticluțe și flacoane pe o etajeră, lângă câteva suluri de hârtie fină (cum nu prea am văzut prin magazine) și un dulăpior suspendat. O oglindă veche, atârnată deasupra chiuvetei, nu avea altceva ce să înfățișeze ochiului celui care o privea cercetând încăperea... Ea și-a dat
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
venind mai ales dinspre contemporaneitate, a acestor poetici. Echivalentul "cărților vechi" iubite de Eminescu cu biblioteca lui Borges este detectat exact. Biblioteca tatălui în care se cufundase micul Jorge Luis, va fi însăși persoana acestuia, destinul lui marcat de "profundele etajere ale trecutului". Nu altfel studentul de la Viena, care răscolea pe uliți vechiturile fantastice la câte un "anticvar", va fi fascinat pe viață de labirintul lecturilor. George Vulturescu abordează tematica centrală "cartea, labirint", exemplificând cu magul eminescian, cu Dionis, cu regele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu păgîn monahală greu de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei!), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urme, iată ceva (nu Îndrăznesc să-i spun carte) care te va Întâmpina În prag. E statueta unui om ce nu merită câtuși de puțin a fi Înfățișat ca atare: o ciudățenie a moravurilor și istoriei, bună de așezat pe etajera cabinetului tău de lucru. Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei. E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă, mai generală și mai greu de scris - istoria moravurilor englezești
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui magazin alimentar din anii ’70: pe tejghea, un cîntar vechi și o cas... de marcat desuet...; În lungă vitrin... frigorific..., abia dac... se v...d un litru sau doi de lapte, buc...ți firave de brînz......; În spate, pe etajere, cîteva sticle de limonad... sau de suc. Evident, aceast... reconstituire vrea s...-l plaseze pe vizitator În atmosferă de penurie din acea epoc... a Poloniei. Ins... partea esențial... a expoziției nu are În vedere Polonia comunist..., ci nașterea, dezvoltarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri. Pitit într-un colț al bucătăriei ticsite, cu umărul sprijinit de etajera pe care trona televizorul, îi ascultam avid încercând să mă fac nevăzut. Știam că, în curând, chipul unui adult va apărea în ceața albastră și că voi auzi un strigăt de indignare șăgalnică: - Ah, ia uitați-l pe micul somnambul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întârzierea diviziilor mareșalului Grouchy, cele câteva ore în plus, fatale pentru Napoleon la Waterloo... Desigur, biblioteca, prizonieră a ideologiei, era foarte inegal înzestrată: n-am găsit acolo decât o singură carte despre epoca lui Ludovic al XIV-lea, în schimb, etajera vecină oferea vreo douăzeci de volume consacrate Comunei din Paris și vreo duzină despre înființarea partidului comunist francez. Dar, avid de cunoaștere, am știut să dejoc această manipulare istorică. M-am întors spre literatură. Marii clasici francezi erau acolo și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
libertate cu care o vedeam câteodată răsturnând ordinea lucrurilor, ea, altfel femeie ordonată și meticuloasă, a transformat noaptea într-o lungă veghe. Teancuri de cărți se îngrămădeau pe dușumea. Ne cățăram pe masă pentru a explora rafturile de sus ale etajerelor. Cartea era de negăsit. Către ora două dimineața, ridicându-se în picioare în mijlocul unei pitorești dezordini de cărți și de mobile, Charlotte a exclamat: - Ce proastă sunt! Doar poemul ăsta am început să vi-l citesc, ție și surorii tale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se, încurcându-se: o mașină veche de scris, un reșou electric, scaune, etajeră, duș, masă, sperietori din haine agățate pe pereți. Și, pretutindeni, foi de hârtie, fragmente de manuscris, cărți care conferă acestui interior ticsit un fel de nebunie foarte logică. Dincolo de geam, începutul unei nopți de iarnă ploioase și, curgând din labirintul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înfățișarea prea obișnuită. În prăvălia unui anticar, am găsit o lampă de masă. A aprins-o ca să-mi facă o demonstrație, eu mi-am imaginat chipul Charlottei la lumina acelui abajur. Nu mai puteam să plec fără lampă. Am umplut etajera cu volume vechi, cu cotor de piele, cu reviste ilustrate de la începutul secolului. În fiecare seară, pe masa rotundă ce trona în mijlocul încăperii decorate, îmi etalam trofeele: o jumătate de duzină de pahare, un burduf vechi, un teanc de cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aranjament ad-hoc prin care să se evite căderea telefoanelor mobile acolo unde nu sunt bine venite... Te poți spăla pe mâini fără teama că-ți vei uda dosarele pe care le-ai putea avea cu tine, pentru că există aici o etajeră În acest scop. Înainte de intrarea În mica sală de mese pentru invitații de marcă ai muzeului, o oglindă plasată la ieșirea din bucătărie le permite ospătarilor să-și verifice ținuta Înainte de a intra În câmpul vizual al invitaților... Lumina are
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
porțelan se face cu apă și nisip; substanțele grase, vaselina, etc. pot fi îndepărtate din mojare, frecându-le cu strujitură de lemn uscat. Sticlăria spălată și bine clătită cu apă curată nu se șterge ci se usucă așezând-o în etajere pentru uscat. -Curățarea și ștergerea tuburilor de sticlă se face servindu-ne de un fir, cam de două ori mai lung decât tubul, la mijlocul căruia se leagă o bucățică de vată; cu ajutorul firului trecut prin tubul de sticlă, vata este
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
te trezească la patru și jumătate. Sweet dreams. Mi-a telefonat la ora nouă și mi-a propus să ne întâlnim peste două zile, la biroul lui din Saint-Petersburg. În holul hotelului, am luat la întâmplare trei-patru volume de pe o etajeră așezată între două plante cu frunze mari, lucioase, ca să am cu ce să-mi ocup cele două zile ploioase, ca să nu mă mai gândesc la Vinner. Încercam să mă atașez de personajele romanelor americane, să cred în viața unui crescător
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a gesturilor închipuite, a frânturilor de lecturi, și convingerea tot mai limpede din mintea mea: orice s-ar întâmpla, am să plec fără să fi înțeles ce anume avea Vinner pe suflet, pentru a vorbi ca în romanele care mobilau etajera de la hotel. M-a întâmpinat în fața intrării în clădire. Un al treilea Vinner, m-am gândit, amintindu-mi de primul, impozantul ghid din paradisul balnear, apoi de al doilea, un bărbat în sandale, deranjat din pașnica lui seară în familie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o să-l pună la punct. Bineînțeles că nu cunoșteam pe nimeni dar îmi trecuse prin cap că puteam împușca doi iepuri dintr-un foc. în camera de la cămin, Stelică, un coleg mai mereu somnoros, își instalase deasupra patului o mică etajeră pe care își așezase cu grijă un ceas deșteptător primit de curând de acasă. Neam mirat pentru că avea și ceas de mână, întrebându-ne la ce i-o mai fi folosind, dar Vasilescu o făcu cu glas tare: - Bă, la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]