4,474 matches
-
Lyme își amintesc că au fost muscați( datorită secreției anestezice și dimensiunilor mici). Căpușa adultă poate fi văzută cu ochiul liber și trebuie scoasă imediat iar nimfele arată că un punct negru cât un vârf de ac. . Nu trebuie folosit eter sau alt produs anestezic care o poate determina să regurgiteze sângele din abdomen în întepătură.Capușa este scoasă prin intervenție chirurgicală cât mai urgent. Dacă ați încercat să scoateți căpușa cu o penseta și capul ei s-a rupt și
România atacată de căpușe. Vezi ce boală poți contacta și cum te poți proteja () [Corola-journal/Journalistic/69215_a_70540]
-
ochii întredeschiși, lucrul devine evident: "A cincea țară nu e fiica geografiei/ nici a istoriei/ o dimensiune mult mai febrilă o cuprinde// ea nefiind suma locurilor/ ce au trecut cu succes testul furtunilor de nisip/ este descrisă de undele de eter/ care unesc punctele fertile ale deșertului// ca pe harta cu beculețe aprinse/ de o mână grăbită/ din anii cincizeci/ a metroului parizian// undele de eter sunt fragmente de timp/ tremurând ezitând cristaline și capricioase/ ca și înainte de evenimentele înscrise/ pentru
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
locurilor/ ce au trecut cu succes testul furtunilor de nisip/ este descrisă de undele de eter/ care unesc punctele fertile ale deșertului// ca pe harta cu beculețe aprinse/ de o mână grăbită/ din anii cincizeci/ a metroului parizian// undele de eter sunt fragmente de timp/ tremurând ezitând cristaline și capricioase/ ca și înainte de evenimentele înscrise/ pentru eternitate/ în faldurile inflamabile ale creierului/ unui copil/ ai cărui părinți sunt elefantul și broasca țestoasă." Ceea ce se neagă, aici, e tocmai inerenta rețea de
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
poezii aici copiate am pus atâta din gândirea și simțirea mea încât a mai spune una și alta îmi pare, dacă nu inutil, măcar abuziv. Este și cazul unui imn al insomniei ca Geneză a lumilor, Cosmogonie: Iată, oprită în eter, insomnia ca o oglindă pustie suind din infern; insomnia - cheag de timp adunat în drum către spasmele inimii. Oricare zi are o clipă a ei când viața și-aduce aminte, cu insomnie, de frica nașterii mele. Zeul cel singur umblă
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
sirenă electronică din vestul țării. Noua instalație de alarmare publică este amplasată pe clădirea Hotelului Timișoara“. (Agenda din 9 iunie 2001). „Aniversări. La TEN. La 1 mai 1994 se «năștea» Televiziunea Europa Nova, iar în 28 iulie 1995 intra în eter cea dintâi emisiune a postului Radio Europa Nova“. (Agenda din 9 iunie 2001). MARIA POPESCU
Agenda2006-22-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284999_a_286328]
-
din strada Brediceanu nr 2, ap. 10 - și cu nume nou, West City Radio, își întâmpină cea de-a unsprezecea aniversare primul post de radio comercial local al Timișoarei, care a câștigat de-a lungul anilor, încă de la intrarea în eter petrecută în 24 ianuarie 1995, un mare capital de popularitate sub brandul Radio Vest. Rămas la ora actuală, în urma schimbărilor extrem de dinamice petrecute în peisajul radiodifuziunii FM din partea noastră de țară, singurul post local de radio timișorean, West City Radio
Agenda2006-03-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284634_a_285963]
-
sub pragul unei empatii care să meargă pînă la evocarea temperaturii perioadei. De aceea cartea nu evocă o epocă, ci doar o descrie lapidar prin enumerarea unor însușiri ce țin de paideuma timpului, adică de suflul ideilor ce treceau prin eter. Restul e comentariu critic în marginea operei celor trei curiați bucovineni. Mircea Diaconu nu e stilist, ci comentator, fiind totodată prea versat ca să-și îngăduie reticențe sau patetisme exegetice. De aici impresia generală că ai de-a face cu un
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
mai exista și ei în România. Nu e suficient, totuși. Cand coboară printre noi, intelectualul român ratează, vai, lamentabil și ridicol, de cele mai multe ori, iar când se retrage, îngretoșat (nu-i de mirare), emite judecați ce plutesc undeva într-un eter rupt de realități la care, desi stridente, el, intelectualul, devine, în mod inexplicabil, miop. Iar cand intelighenția română se lasă și sedusa în partizanate ale vremii, riști, contempland-o, să te abandonezi, la randu-ti, unei “melancolii” vecine cu cea
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
operei care sînt deschise la rîndu-le interpretărilor la nesfîrșit. Mai impenitente, desigur, decît interpretările aplicate istoriei celei atît de sensibile în implicațiile ei. Înzestrat nu doar cu jovialitatea ci și cu istețimea rurală, Creangă, ne închipuim, continuă a surîde din eteruri. Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării, Ed. David Press Print, 2012, 218 p.
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
despart aproape trei sute de metri. E frumoasă, constat, cu părul lung și șaten, minionă, un corp zvelt de dansatoare, deși știu bine că nu e dansatoare. Mi-aș putea petrece tot restul vieții cu o astfel de femeie. Poate în eter nitate, cine știe, și din mers deschid cutia, aleg cuțitul cu lama cea mai mică și arunc apoi cutia în primul coș de gunoi. Nu va suferi, lama va intra de jos în sus în inimă și o va despica
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să rămână acasă pentru că bunicul este la serviciu; și bunica G. - translator, „om bun la toate”. Cu „Doamne ajută!” - în dimineața zilei de 19 iunie 2007 se pleacă la drum. Drum lung, frumos, dar și cu multe întrebări atârnate în eter. Fiecare știe ce are de făcut, fiecare vrea să facă totul cât mai bine până la capăt. Cum va fi acel capăt, numai bunul Dumnezeu știe. Prima zi de drum decurge armonios. Doar după lăsarea serii începe o ploaie cu bulbuci
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
între abstracție și febra senzorială cu care Hortensia Papadag-Bengescu își înzestrează primele eroine. Într-o alăturare imposibilă, avem de-a face cu o metafizică a simțurilor a cărei protagonistă ideală și idealizată arde din toată ființa sa pentru “amantul din eter”. După cum bine aprecia Al. Protopopescu: “Tipul de “fecioară tare” viitoarele “fecioare despletite”este osândit alături de masculinitatea agresivă.”¹ În felul lor, Bianca, Myriam, Alisia, Adriana, Manuela sunt niște apostoli ai iubirii ideale, și nu niște femei în înțelesul veridic pe care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în locul de unde au fost dislocate și a întronării definitive a tihnei familiale. Acceptul profilului nedorit vine cu obișnuința, cu supunerea la realități și erodarea speranțelor. Liniștea părinților se separă de fericire: prima rămâne pe pământ, a doua se topește în eter... Maniheismul cărții, pentru care existența poate fi înțeleasă mai ușor dacă e privită ca un câmp de bătălie între bine și rău, conferă o autoritate de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
Hölderlin, în Iluminările lui Rimbaud... Această "ruptură inefabilă" această "sfâșiere luminoasă" (Valéry), are loc în momentul când tensiunea trăirii poetice atinge punctul critic al purificării și ec-stazei, astfel încât, prin descărcările energetice ale transei poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu pierzi conștiința că exiști", scrie Eminescu. Devii o imaterie indefinisabilă iradiind dincolo, în iminența virginală. În "anticipația" pură. Desigur, această stare culminativă spirituală este atinsă în plenitudinea ei în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din alăuta-i scânteind Cândva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aflăm rezumat în lirica lui Pindar: "Muritorilor le sunt date zile nemuritoare", deoarece "există o vecie a vremii"; acest lucru are loc când poetul "însămânțează strălucire", când suflul său poetic viețuiește în "curăția picăturilor de rouă și se înalță către Eter". Ca atare, trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează spiritual catharsis. Într-o lume disontologică și disaxiologică, precum cea actuală, binele, adevărul. frumosul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin magia orfică: Cuvântul Prim, când a sosit momentul Să zămislească ce va fi să fie: Un univers fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a rosti adevărul uman, de a însămânța strălucire, și astfel "bucuria și slava dau în flăcări". Sensul suprem al omului: Crește asemenea pomului tânăr, liberă, virtutea,/ În curăția picăturilor de rouă, prin dreapta/ Înțelepciune și se ridică / Spre umedul Eter"; " În preajma încercării trudnice se dovedesc cele înalte". Scopul oricărui înțeles trebuie "să dea în floare pe înălțimile înțelepciunii". Și acest extraordinar adevăr ce se impune poetului: "O, de-ar găsi luntrea gândurilor un avânt mai puternic decât harul vorbelor"; deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în simbol. Dacă Ea (subliniat, deci nu un nume, ci yin pur) ar fi venit, poemul cu încărcătura filozofică actuală nu s-ar fi născut. Aici poetul se plasează în momentul unui început: apa constituie element genezic primordial are culoarea eterului, este logodită cu cerul, și este plină de nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht, Aufzubrechen. So komm ! dass wir das Offene schauen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ist. "Focul divin însuși, zi și noapte năzuiește să izbucnească! Vino, deci, să ne îndreptăm către Deschis, pentru a căuta acolo un bun care dorim să fie al nostru, oricât de departe ar fi el." Iar deschiderea are loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene... Deschide-te către Totul... către Eter". Și este deosebit de semnificativă afirmația lui Karl Jaspers, potrivit căreia "nebunia" lui Hölderlin deschidea fereastra către absolut, acolo unde, în acea perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne îndreptăm către Deschis, pentru a căuta acolo un bun care dorim să fie al nostru, oricât de departe ar fi el." Iar deschiderea are loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene... Deschide-te către Totul... către Eter". Și este deosebit de semnificativă afirmația lui Karl Jaspers, potrivit căreia "nebunia" lui Hölderlin deschidea fereastra către absolut, acolo unde, în acea perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că nici un temerar nu-l putea vedea față în față, pentru că "s-ar prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]