197 matches
-
auspiciile frumosului, precum și transpunerea realității doar în esența sa ideală sunt principii familiare ce țin de clasicism. În aceeași linie este formulată și datoria criticii superioare care, în viziunea lui Radu Ionescu este de a descoperi mecanismele perfecțiunii și ale eternizării actului artistic, prin stabilirea unor reguli pe baza operelor ce-au rezistat timpului "La vederea acestor nepieritoare creațiuni ale geniului omenesc nu suntem, oare, datori a ne întreba pentru ce au ele acest caracter de viață și majestate? Prin ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Fără îndoială, semnalul video se conservă prost. În patruzeci de ani, un film de șaisprezece milimetri nu se mișcă; în patru ani, un suport magnetic este de nerecunoscut. Dar transferul pe suporturi numerice, compacte și fiabile, ar permite în principiu eternizarea efemerității și efemeridelor noastre. Iată-ne așadar, din punct de vedere tehnic, eliberați de ireversibilitatea timpului care curge. De acum, ziua de ieri poate fi azi și mâine. Toate acestea sunt adevărate, dar și contrariul lor. Căci trecerea fără întoarcere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întinderea transhumanței pe tot teritoriul nu numai al Balcanilor a populației autohtone care aveau să se numească români. Însăși construcția numelor localităților pe care le-au întemeiat, lăcașul lor de cult dar și istoria celor care îi găzduiesc astăzi, înseamnă eternizarea numelor românești, până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Despre prezența ori întâietatea acestor oameni acolo, departe de România, chiar dacă și-au pierdut limba lor strămoșească, cine și când, ne vor vorbi deschis, pe bază de document de arhivă, oamenii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și sculptura” (din al cărei comitet de redacție face parte), „Tribuna” (Ploiești). Cu o memorie încărcată de întâmplări obișnuite sau mai dramatice și chiar tragice din viața boierimii moldovene, sedus de farmecul povestirilor sadoveniene, M. vrea să încerce și el eternizarea unor realități sociale pe cale de dispariție. Dacă în Mazuru sunt scurte narațiuni (precum cele din Hanu Ancuței), având ca punct culminant o crimă sau un alt moment de mare tensiune, următoarele două cărți intenționează o ilustrare a declinului clasei boierești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
viermele din iarbă,/ iarba din resturile omului,/ nașterea omului din moartea ierbii,/ moartea pietrei din nașterea ierbii,/ nașterea pietrei din moartea apei...". Funcția simultană a cuvântului de exprimare și receptare a organismului ce-l emană conduc la un cerc de eternizare a transmisiei sinaptice. "Imaginația este un fenomen de conștiință, deci interior. Atât staticul pur, cât și mișcarea pură (din punct de vedere estetic) sunt fenomene interioare". Inițierea are loc întotdeauna în acea imago mundi descrisă și de Mircea Eliade, ducând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din iarbă,/ iarba din resturile omului,/ nașterea omului din moartea ierbii,/ moartea pietrei din nașterea ierbii,/ nașterea pietrei din moartea apei...723. Funcția simultană a cuvântului de exprimare și receptare a organismului ce-l emană conduc la un cerc de eternizare a transmisiei sinaptice. Imaginația este un fenomen de conștiință, deci interior. Atât staticul pur, cât și mișcarea pură (din punct de vedere estetic) sunt fenomene interioare. Inițierea are loc întotdeauna în acea "imago mundi" descrisă și de Mircea Eliade, ducând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stâncă zvârlită La întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt numeroase afiliații între limba poetică și religie, nu numai la nivel teoretic, ci și citind psalmii, imnurile, poesia spirituală ca revelații în biografiile multor poeți. Strânsa legătură dintre acestea participă la eternizarea absolutului sau absolutizarea eternității. Dezvoltarea artei nu a fost o reprezentare a divinității și nici o copiere a naturii. Tranziția între credința în suflet, primul conțtientizat de om și credința în Dumnezeu a fost posibilă doar prin inteermediul artei dătătoare de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dumnezeului bolșevic.” Ce se poate replica unei asemenea descrieri resemnate care, confruntată cu realitatea de pe teren, pare să închidă orice perspectivă? Mai întâi de toate că ea ascunde un mare neadevăr, o minciună ce trebuie divulgată pentru a-i refuza eternizarea. Statul Republica Moldova, apărut pe ruinele fetide ale imperiului sovietic, n-a vrut niciodată - în anii de când și-a declarat independența - să se integreze cu adevărat în Europa și să se despartă de Rusia. Nu a existat o voință politică în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe de altă parte, conștiința poetului (ochiul lunar) contemplă viața oamenilor, care ocupă diferite poziții sociale, dar sunt egali în fața morții: " Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții/ Deopotrivă-i stăpânește raza ta și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
el este înclinat s-o accepte) mi se pare și prea puțin, și nedrept. La urma urmei (ca să ne întoarcem la sumarul antologiei "5000 ani de umor evreesc") tabletele lui Art Buchwald sunt umoristice și-atât? Am îndoieli. * O propunere: eternizarea memoriei cărților topite! După scurgerea a două secole, literații români ar avea șansa redescoperirii unei teme predilecte pe la 1800: poezia ruinelor. "O, ziduri întristate! O, monument slăvit!/ In ce mărime-naltă și voi ați strălucit / pe când un soare dulce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
refuz Sala Mare a Palatului. Sub aceste auspicii, membrii unor organizații ale iubitorilor de muzică ieșeni și-au amintit că celebrării marelui nostru compozitor George Enescu, geniu al muzicii naționale și internaționale, i s-ar cuveni organizarea unor acțiuni pentru eternizarea memoriei și prețuirea artei sale pe plan național. Este fără îndoială un mare merit că, indiferent de resentimentele de ordin politic, s-au născut și s-au menținut cu mari eforturi edițiile anterioare ale festivalului, chiar și în perioade mai
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
aci dorința veșnic deșteaptă de a nu fi uitați. Și atunci când simt că fugaciul timp a întors pagina pe care era înscris numele lor și că nimenea nu mai vorbește despre ei, se grăbesc să amintească că trăiesc încă. Dorul eternizării, care este un atribut al materiei veșnic în transformare și veșnic nemuritoare și care a născut religia vieții viitoare, este acela care a pus la modă intensa publicitate a Memoriilor. Cartea însă, pe care o public astăzi, nu are nimic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
devine constantă și se constituie în statu-quo, iar însăși noțiunea de progres se învechește. „Obsolescența progresului” - noțiune oximoronică - își pierde caracterul contradictoriu. Dar „agonia progresului” nu înseamnă „abandonarea progresului” - cum au interpretat greșit unii nostalgici ai „antimodernismului” -, ci „permanentizarea schimbării”, „eternizarea progresului”. Postmodernismul nu este contra cuiva sau anticeva. Termenul nu se aplică la anticineva sau anticeva care provine din gândirea umană. Postmodernismul este o ideologie care nu poate fi categorisită. S-ar putea spune că postmodernismul este o noțiune mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1974 în curtea casei i se dezvelise un bust realizat de sculptorul Oscar Han, ca și placa comemorativă pusă pe casa din strada Dr. Staicovici 34 în care a locuit V. Voiculescu, sunt fapte care merită a fi menționate pentru eternizarea scriitorului și omului care a pătimit pentru vina de a fi român. Atribuirea numelui de V. Voiculescu Bibliotecii județene Buzău, amplasarea și dezvelirea unei plăci și a unui medalion al poetului pe zidul acesteia, înființarea cu ani în urmă a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
irizările lui copacii își tremură ușor frunzele nespus de verzi. Azi se întâmplă ceva. Timpul pare suspendat precum natura transfigurată din pictura impresionistă. Și spațiul meu vital e altul. O încremenire cu rost, o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai repede decât închipuirea și chiar decât urma de abur fantomatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al cuvintelor eroului. Sunt repetate, în scris, ,, vorbe, fraze, pe care altădată le-am auzit de la Antipa și despre care memoria mea conștientă nu avusese știre”. Este consemnat chinul începutului, literatura neavând o finalitate clară, de unde obscuritatea scopului și chiar eternizarea în derizoriu. Declanșarea imaginației presupune jocul realitate/ficțiune, prima fiind o transfigurare a celei de-a doua. Relațiile erotice Silvia/Antipa sunt imaginare, dar puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
făptui o monografie picturala a Hușilor, tentativă care-l singularizează printre confrați” (Theodor Codreanu, 1997). Dar cine cunoaște urbea Hușilor așezată că într-un căuș de palmă unde tumultul molcom al orașului se pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere”, cum ar spune poetul. „Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
proces de deformare pe care jocul de cuvinte îl face vizibil. Ceea ce stătea sub semnul efemerului și al eboșei, „momentul”, decupaj din cotidian, schiță de moravuri, centrată în jurul unui nucleu anecdotic, era proiectat la scara capodoperei literare și cea a eternizării pe care o presupune canonul literar. Știm că sensul etimologic al cuvântului „monument” provenit din latină este acela de mormânt. Unele morminte, cele ale notabilităților, ale eroilor sunt adesea concepute la o scară „monumentală”, în măsură să reflecte simbolic grandoarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
interesați să mai tergiverseze câțiva ani ruperea dialogului cu veșnicia, adică tocmai până ies ei la pensie. Ce s-a întâmplat de fapt? Când fostul ministr Miclea a dat ordonanța cu privire la calitate, adică a declanșat evaluarea după rezultate, a zgâlțâit eternizările pe post, respectiv când a dat drumul la revoluție, poporul universitar și sindical prin reprezentanții săi aleși a strigat în presă și la poarta MEC, „Mircea Miclea și ai lui să se ducă dracului! și a acționat strâns unit cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
alunecările naratorului Israel Hands și de replicile lui Blackbeard, ultimul privit ca un lider uman, deloc violent gratuit, generos cu cei loiali, dar autoritar și obsedat de posteritate. Cititor de istorie, e fascinat de fixarea lucrurilor prin scris și de eternizarea lor prin poveste (Doar prin istorie existăm cu adevărat !, spune, la un moment dat). Unul dintre camarazi trebuie, de aceea, după moartea sa, să scape cu viață și să joace rolul testimonial. Acesta e Israel Hands, iertat de guvernator în schimbul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ale poetului, care, „în tăcerea de bronz”, încearcă sentimentul golirii de propria existență și călătorește, fără amintiri și regrete, spre depărtările lumii de vis. O oarecare preferință pentru rostirea transparentă, simplă se observă în Arhipelag (1989), în tentativa de poetizare / eternizare a cotidianului. Dar psihologia senectuții este tot mai des acaparată de reprezentări ale morții. Din 1994, editează revista „Insula”, în care își publică versurile noi, tipărind apoi, în colecția care însoțește acest periodic, plachetele Horoscop (1995), Sculptorul cu disc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
doar pentru „naționalismul” său ori pentru autocrația dinastiară pe care încerca să o omologheze, tot așa, în mișcarea de idei și de curente de la vârful partidului, cei care s-au opus lui Ceaușescu când acesta a schițat primele gesturi de eternizare a sa în postul de secretar-general nu i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia unui interviu la postul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Orizontul regăsirilor (1976), „volum submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții Apuseni, străbunii, Horea, eroii, lupta pentru patrie etc.), surprinzând însă violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul său augur de monument / care ucide spre eternizare” (Vârstă de răscruce). Placheta Râul târziu (1981), dincolo de un ciclu întru totul comunist, poate prezenta un oarecare interes pentru poemele de dragoste, elegiace, influențate de Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe cele două plăci din dreapta intrării în biserica Mănăstirii Argeș, Neagoe Basarab (el sau vreun urmaș?), ctitorul glorios și „continuator” el însuși, îl are în vedere pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu te blestem, că dacă vei gândi vei ceva, de la preacurata Maică a lui Dumnezeu, iei. Iar dacă vei adăuga și de la tine, după puterea ta, în acest hram [...]”, Neagoe Basarab scria un testament și o „propunere de asociere” la eternizare, lipsite de amenințările și afuriseniile medievale, compuse din cuvinte pline de responsabilitate - vorbe ale unui mare stăpânitor, conștient de valoarea faptei sale și de autoritatea cu care persoana sa o păstrează -, ce îndeamnă, la rându-le, la responsabilitate. Mesaj înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]