325 matches
-
dar mai secătuite de vlagă. Cunoaștem situația unificării Egiptului antic prin cucerirea Egiptului de Jos de către muntosul și mai puțin rafinatul Egipt de Sus, unificarea Peninsulei Italice de către rusticul popor latin care a avut de zdrobit mai întâi rezistența civilizațiilor etrusce cu care se învecinau, ca și începuturile modeste ale marilor puteri antice precum Asiria sau Persia, ale căror civilizații au datorat enorm Babilonului cucerit. Și exemplele ar putea continua. “Marea Fiară Qin”, cum era numit statul, datora o mare parte
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
cel Mare să o consulte. Zeus Amon a fost venerat și în Sparta. Zeus a fost identificat cu zeul roman Jupiter și asociat în imaginația clasică sincretică ( interpretatio graeca), cu diverse alte zeități, cum ar fi Amon egiptean și Tinia etruscă. Conducătorul seleucid Antioh IV Epifanes a ridicat o statuie a lui Zeus Olympios în Templul iudaic din Ierusalim. Unii mitologi moderni compara cu zeul hindus, Indra . În neoplatonism, Zeus este reprezentat ca fiind Demiurgul sau Mintea Divină.
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
circulația rapidă a bunurilor, informațiilor și trupelor. Vila romană, cu grădini, terase și coloane, ilustrează situația materială înfloritoare a romanilor. Fiind o expresie a puterii statului, arta Romei antice, era dominată de spiritul utilitar și practic al romanilor. De la arhitectura etruscă și greacă, romanii au preluat: Tipurile de construcții: Creșterea și expansiunea Imperiului Roman s-a reflectat în grandoarea arhitecturii. Intensificarea amenințărilor externe și popoarelor migratoare din secolul III, lipsa banilor, succesiunea împăraților incompetenți și prăbușirea lentă a imperiului au oprit
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
din Grecia), fenicienii (din Libanul, Siria și Israelul de astăzi) care au venit din spațiul mediteranean. Ulterior, latinii vin dinspre nord. Grecii au dominat în special litoralul adriatic și Sicilia. În jurul lui 800 î.Hr., în centrul peninsulei se dezvoltă civilizația etruscă și atinge apogeul între 650 și 450 î.Hr. Etruscii erau foarte avansați, și-au dezvoltat propriul alfabet, iar regii lor au ajuns să domine chiar și Roma. Conform legendei, Roma a fost înființată în 753 î.Hr. de către Romulus, care l-
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
militar cu orașele latine învecinate și are loc "Războiul Ligii Latine". După victoria Romei, în 496 î.Hr., se încheie alianța cu aceste cetăți latine. Începând cu secolul al IV-lea, Roma poartă războaie cu diverse alte grupuri etnice. Învinge cetatea etruscă Beii, apoi pe gali. Triburile latine se revoltă în cadrul războaielor samnite și din nou Roma iese învingătoare. De asemenea, marea cetate latină preia controlul asupra cetăților grecești în jurul anului 200 î.Hr.. Prin 260 î.Hr., romanii controlau deja aproape întreaga peninsulă
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
sau Scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată țară a Europei. este o țară foarte dezvoltată și are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta din lume după PIB nominal. Din vremurile antice, culturile etruscă, Magna Graecia și altele au înflorit pe teritoriul actual al Italiei, până când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care timp de secole a rămas centrul politic și religios al civilizației occidentale, capitala Imperiului Roman și apoi centrul
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Munari, Lucio Fontana, Enrico Castellani și Piero Manzoni. Bucătăria italiană modernă s-a dezvoltat prin secole de schimbări politice și sociale, datând din secolul al IV-lea î.e.n. Bucătăria italiană în sine a primit puternice influențe străine, începând cu cele etruscă, , continuând cu cea și . Schimbări importante au intervenit odată cu descoperirea Lumii Noi și introducerea unor ingrediente de acolo, cum ar fi cartoful, tomatele, ardeiul gras și porumbul, astăzi toate elemente centrale dar introduse în cantități importante abia în secolul al
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
voi Înțelege alfabetul secret al muririi În doi și amânarul de iasca ai iubirii pierdute... Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc Într-o frunză de dud, În cochilia melcului tandru, În tine sfiire cu ochi de peruzea... În rest, etrusce sfiiri și abanosul Împreunării sub lacrimi... SCRISOARE CĂTRE APOLLINAIRE „Et tu observes au lieu d'écrire ton conte en prose La cétoine qui dort dans le coeur de la rose...” („Zone” G. Apollinaire) Neștiut Păstor al cerului sângeriu, azi, turma mioarelor
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la care latina a suferit influență culturală. În zilele noastre limbile italice sunt reprezentate de limbile romanice, izvorâte din latină: italiana, româna (cu cele patru dialecte ale sale: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân), franceza, occitana, francoprovensala, catalana, spaniola
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
La Tène, ultima denumită după situl arheologic din La Tène, în partea de nord a Lacului Neuchâtel. Cultura La Tène s-a dezvoltat și a înflorit spre sfârșitul Epocii Fierului după anul 450 î.e.n., posibil sub influența civilizațiilor greacă și etruscă. Unul dintre cele mai importante grupuri tribale din regiunea Elveției au fost helvetii. În 58 î.e.n., la bătălia de la Bibracte, armatele lui Iulius Cezar i-au învins pe helvetii. În anul 15 î.e.n., Tiberius, care urma să devină al doilea
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
88, 147-148, 203, 248 și 262.) denumite și "Ludi Terentini" ("ludi Terentini" au fost instituite, conform tradiției, după alungarea regilor Tarquini, respectiv în anul 504 i. H., celebrarea lor revenind ginții de origine sabina Valeria, dar ele erau de origine etrusca. Se desfășurau la un "saeculum" (100 sau 110 ani), marcând sfârșitul unui ciclu istoric și debutul altuia), dar nu a fost atașat în mod regulat unui festival religios special . Participarea era un privilegiu pentru băieții din nobilime ("nobiles"). Era o
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
timpul în atelierul tatălui, în special naturi moarte, ieșind din când în când și la peisaj. Studiază după maeștri, face cópii în creion și ulei după El Greco, Vermeer, Degas, Velasquez, Tizian, Giotto, Fra Angelico, ..., sculptură antică egipteană și greacă..., pictură etrusca..., și după pictori moderni, preocupare care-l urmărește toată viața. În 1976 termină liceul și se căsătorește cu Florica Minea. Urmează cursurile la secția de artă monumentala a Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” din București (sfătuit de tatăl său, pentru
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
și consul de Caligula, fiind scos din obscuritate. Mama să îl caracteriza că fiind un monstru de om și nu-l iubea. Claudius se consola cu băutură, jocurile de noroc și femeile. Studia istoria și a scris cărți despre istoria etruscă și cartagineză, cât și o autobiografie. S-a ocupat de asasinii lui Caligula, răzbunând-se pe Cassius Chaerea, instigatorul, și pe Iulius Lupus, ucigașul lui Caesonia. Sabinus a fost eliberat, dar s-a sinucis imediat, din loialitate față de tovarășii săi
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
mai conține trei pagini din "Shahnameh", o carte de poeme epice persane ale lui Ferdowsi și o lucrare metalică din Siria numită "Vaza Barberini". Departamentul de sculptură este compus din lucrări dinainte de 1850, care nu aparțin de departamentele de artă etruscă, greacă sau romană. Luvrul a găzduit sculpturi încă din vremea când era utilizat ca palat regal, însă până în 1824 nu fuseseră expuse decât lucrări antice și două statui de Michelangelo. Inițial colecția însuma numai 100 de piese, restul colecției regale
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, italica veche, iberică). Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în articolele științifice și arheologie mult mai mare decât majoritatea artefactelor arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate scrierile sumeriană, linear
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
de nord) și în părți din Lombardia, Veneto și Emilia-Romagna (unde etruscii au fost înlocuiți de gali). a influențat limba latină, dar a fost până la urmă complet înlocuită de aceasta. Până acum s-au găsit aproximativ 10 000 de inscripții etrusce, din care doar câteva sunt de o lungime considerabilă, unele inscripții bilingve cu texte latine, grecești sau feniciene, și câteva cuvinte de împrumut, inclusiv numele Roma, din cuvântul etrusc "Ruma", dar influența etruscă a fost semnificativă. Limba etruscă a fost
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
au găsit aproximativ 10 000 de inscripții etrusce, din care doar câteva sunt de o lungime considerabilă, unele inscripții bilingve cu texte latine, grecești sau feniciene, și câteva cuvinte de împrumut, inclusiv numele Roma, din cuvântul etrusc "Ruma", dar influența etruscă a fost semnificativă. Limba etruscă a fost atestată din anul 700 î.Hr. până în anul 50 d.Hr. și nu este înrudită cu altă limbă în viață. Mai demult era considerată o limbă izolată, dar acum se consideră că făcea parte
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
de inscripții etrusce, din care doar câteva sunt de o lungime considerabilă, unele inscripții bilingve cu texte latine, grecești sau feniciene, și câteva cuvinte de împrumut, inclusiv numele Roma, din cuvântul etrusc "Ruma", dar influența etruscă a fost semnificativă. Limba etruscă a fost atestată din anul 700 î.Hr. până în anul 50 d.Hr. și nu este înrudită cu altă limbă în viață. Mai demult era considerată o limbă izolată, dar acum se consideră că făcea parte din familia tirseniană, împreună cu limba
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
coloniile grecești din Italia sau în Grecia, mai precis în Asia Mică. Pare verosimilă ideea că ar fi vorba de colonia grecească din actuala Ischia, pe atunci "Pithekuses". Originea literei C pare să fie aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor aflate în morminte: Primele zece cifre, dintre care primele șase înscrise pe "zaruri" (celelalte cifre au fost deduse prin adunări explicite): Un articol destul de recent al lui S. A. Iatsemirsky contrazice interpretarea
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
să fie, într-o oarecare măsură interschimbabile.) Această ipoteză este, evident, criticabilă, ea sprijinindu-se, fără îndoială, pe aceeași apropiere care există în germanică (veche și recentă) între , limba nordică veche "tveir" / "tólf". Latinii au împrumutat un număr de cuvinte etrusce ca "haruspix": „ghicitor” și "lanista": „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele sunt au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, și sunt încă folosite, ca "histrion" (comediant, apoi devenit peiorativ), "mecena", numele unui ministru roman de origine etruscă, devenit substantiv
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
de cuvinte etrusce ca "haruspix": „ghicitor” și "lanista": „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele sunt au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, și sunt încă folosite, ca "histrion" (comediant, apoi devenit peiorativ), "mecena", numele unui ministru roman de origine etruscă, devenit substantiv comun în mai multe limbi, între care și în limba română și "persoană"; acesta ar proveni de la denumirea lui Phersu, personaj mascat și bărbos, în același timp amenințător și comic, care apărea în spectacolele funerare. În latină, "persona
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
pot observa de-a lungul insulei, diverse semne provenite foarte probabil, de la oameni ajunși aici din partea orientală a Europei, cu siguranță din insulele Creta și Ciclade. Limba vorbită în Sardinia este sarda, o limbă romanică cu origini obscure în feniciană, etruscă și în alte limbi din orientul apropriat. În timp ce a fost destul înlocuită de către italiană în scopurile oficiale, și în timp ce este puțin cunoscută de către tineretul din Sardinia, în special în Cagliari. Moneda Sardiniei (ca și o parte a Italiei) este acum
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
drapajele figurilor au devenit mult mai dinamice în perioada elenistică, între secolele IV-I î.e.n. Formele statice au cedat locul unor lucrări însuflețite dramatic. romane se divide în două mari perioade: La început, arta romană a fost dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca, apoi, să devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare (Renașterea, neoclasicismul). Având un caracter statal
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]