391 matches
-
în una dintre categoriile de mai jos și care a fost autorizat prin procedura centralizată: ... a) medicamentele obținute prin unul dintre următoarele procese biotehnologice: ... - tehnologia ADN recombinat; - expresia controlată a genelor care codifică proteine biologic active în celulele procariote și eucariote, inclusiv în celulele transformate de mamifere; - metodele cu hibridomi și anticorpi monoclonali; b) medicamentele obținute prin alte procese biotehnologice decât cele menționate la lit. a) și care constituie o inovație semnificativă; ... c) medicamentele administrate cu ajutorul unor sisteme de eliberare noi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191994_a_193323]
-
eficace, derivat de benzimidazol, cu efecte antiprotozoarice și antihelmintice împotriva paraziților cu localizare intestinală și tisulară. Prezintă activitate larvicidă, ovicidă și vermicidă. Se presupune că își exercită efectul antihelmintic prin inhibarea polimerizării tubulinei în microtubuli, constituenți esențiali ai citoscheletului celulelor eucariotelor. Aceasta determină întreruperea metabolismului helmintic, inclusiv depleția rezervelor energetice, ceea ce determină imobilizarea și apoi uciderea helminților sensibili la acțiunea sa. În doze mici și în tratament de scurtă durată, albendazolul este eficace în infecții întestinale și larva migrans cutanată. ul
Albendazol () [Corola-website/Science/328354_a_329683]
-
le (Unikonta) este un megagrup (sau subdomeniu după unii autori ) de eucariote, care include opistocontele ("Opisthokonta") și amibozoarele ("Amoebozoa") și se caracterizează prin prezența celulelor cu singur flagel (la unele grupuri, flagelul s-a redus în cursul evoluției). Majoritatea reprezentanților unicontelor au un singur corpuscul bazal; opistocontele flagelate au în mod caracteristic
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
a fost propus de Cavalier-Smith în 2002. Adl și coautorii (2012) a propus numele "Amorphea" pentru acest grup. În 2002, Cavalier-Smith a propus termenii "Unikonta" și "Bikonta", bazate pe un scenariu evolutiv al aparatului flagelar. Într-adevăr, la majoritatea celulelor eucariote aparatul flagelar (format din flageli care pornesc de la un corpuscul bazal) este baza structurii citoscheletului. Centrul acestei structurii este format din unul sau mai mulți corpusculi bazali, care pot forma sau nu flageli. Cavalier-Smith a emis ipoteza că LECA ("Last
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
de la un corpuscul bazal) este baza structurii citoscheletului. Centrul acestei structurii este format din unul sau mai mulți corpusculi bazali, care pot forma sau nu flageli. Cavalier-Smith a emis ipoteza că LECA ("Last Eukaryotic Common Ancestor" - ultimul strămoș comun al eucariotelor) avea un singur corpuscul bazal și un singur flagel. El a sugerat de asemenea, că unicontele (uniflagelatele), au conservat această organizare ancestrală, în timp ce bicontele (biflagelatele) descind de la un strămoș care a dobândit un al doilea flagel, unul fiind anterior, altul
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
bazal anterior, în timp ce corpuscul mai vechi (cel moștenit de la celula mamă) formează corpuscul bazal posterior. Astfel, aceste caractere derivate combinate cu fuziunea genei DHFR-TS (care codifică dihidrofolat reductaza - DHFR și timidilat sintetaza - TS) exclud posibilitatea ca rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor este situată în interiorul bicontelor. Cu toate acestea, una dintre problemele acestei ipoteze este că numeroase uniconte au în realitate mai mulți corpusculi bazali. Opistocontele flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. În plus, a fost
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
flagelate au în mod caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. În plus, a fost descoperită recent o amibă biflagelată ("Breviata") înrudită cu amibozoarele ("Amoebozoa"). Astfel, dacă ne-am raporta la numărul de corpusculilor bazali într-o filogenie a eucariotelor, atunci ideea că unicontele au fost ancestral uniflagelate nu mai pare să fie valabilă. Dacă poziția filogenetică a acestei amibe ("Breviata") este confirmată, atunci ipoteza cea mai ponderată este că strămoșul unicontelor a fost el însuși biflagelat, ca și strămoșul
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
ideea că unicontele au fost ancestral uniflagelate nu mai pare să fie valabilă. Dacă poziția filogenetică a acestei amibe ("Breviata") este confirmată, atunci ipoteza cea mai ponderată este că strămoșul unicontelor a fost el însuși biflagelat, ca și strămoșul tuturor eucariotelor și că unul dintre flageli a fost pierdut în cursul evoluției unor uniconte. O metodă alternativă în studiul strămoșului eucariotelor este utilizarea caracterelor genetice rare, cum ar fi fuziunile genelor, inserțiile / delețiile și prezența sau absența genelor specifice. Astfel, Philippe
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
este confirmată, atunci ipoteza cea mai ponderată este că strămoșul unicontelor a fost el însuși biflagelat, ca și strămoșul tuturor eucariotelor și că unul dintre flageli a fost pierdut în cursul evoluției unor uniconte. O metodă alternativă în studiul strămoșului eucariotelor este utilizarea caracterelor genetice rare, cum ar fi fuziunile genelor, inserțiile / delețiile și prezența sau absența genelor specifice. Astfel, Philippe și colab. în 2000 au constatat că fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS) este absentă
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
și prezența sau absența genelor specifice. Astfel, Philippe și colab. în 2000 au constatat că fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS) este absentă la opistoconte, amibozoare și procariote și prezentă la toate celelalte grupuri de eucariote. Cavalier-Smith și colab. au sugerat că această fuziune constituie un caracter derivat, și prin urmare rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor nu poate fi plasată în interiorul grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS) este absentă la opistoconte, amibozoare și procariote și prezentă la toate celelalte grupuri de eucariote. Cavalier-Smith și colab. au sugerat că această fuziune constituie un caracter derivat, și prin urmare rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor nu poate fi plasată în interiorul grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
grupului care prezintă această fuziune. În paralel, la opistoconte și amibozoare există o fuziune a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor se plasează prin urmare între aceste două megagrupuri de eucariote (adică opistocontele și amibozoarele pe de
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
pirimidinice: carbamoil fosfat sintaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (Cavalier-Smith, 2002). Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor se plasează prin urmare între aceste două megagrupuri de eucariote (adică opistocontele și amibozoarele pe de o parte și toate celelalte grupuri importante pe de altă parte).
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
Această fuziune este absentă la alte eucariote și procariote și Stechmann și Cavalier-Smith au considerat acest eveniment de fuziune dublă, de asemenea, ca un caracter derivat. Rădăcina arborelui evolutiv al eucariotelor se plasează prin urmare între aceste două megagrupuri de eucariote (adică opistocontele și amibozoarele pe de o parte și toate celelalte grupuri importante pe de altă parte).
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]
-
fiecare că șablon pentru pentru sinteză unei noi catene noi. Genele sunt aranjate linear de-a lungul lanțurilor lungi de secvențe de baze-perechi ale ADN-ului. La bacterii, fiecare celulă conține în mod normal un singur genofor circular, în timp ce organismele eucariote (care includ plantele și animalele) au ADN-ul aranjat în cromozomi multipli lineari. Aceste catene ale ADN-ului sunt adesea foarte lungi; cel mai lung cromozom uman, de exemplu, are aproximativ 247 de milioane de baze azotate în lungime. ADN
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
cel mai lung cromozom uman, de exemplu, are aproximativ 247 de milioane de baze azotate în lungime. ADN-ul cromozomului este asociat cu proteinele structurale care organizează, compactează și controlează accesul la materialul genetic, formând un material denumit cromatina; la eucariote, cromatina este de obicei compusă din nucleozomi, segmente de ADN care lezează nucleele proteinelor histone. Setul întreg de material genetic dintr-un organism (de obicei secvențele de ADN combinate ale tuturor cromozomilor) este denumit genom. În timp ce organismele haploide au doar
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
baza pentru reproducerea asexuata. Reproducerea asexuata poate de asemenea să apară la organismele pluricelulare, născându-se urmași care moștenesc genomul de la un singur părinte. Urmașii care sunt identic din punct de vedere genetic cu părinții lor se numesc clone. Organismele eucariote folosesc adesea reproducerea sexuata pentru a da naștere urmașilor care conțin un amestec de material genetic moștenic de la ambii părinți diferiți. Procesul de reproducere sexuata alternează între forme care conțin copii unice ale genomului (haploide) și copii duble (diploide). Celulele
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
fibre intermediare, alcătuite din molecule proteice specializate. Acesta conferă celulei formă proprie și susținere. De-asemenea, citoscheletul are rol în locomoția celulară, în transportul intracelular și în schimbul de substanțe cu mediul extern si cu alte celule. Este comun tuturor celulelor eucariote (celule cu nucleu), ca de exemplu neuronul. Structuri citoscheletale au fost descrise și pentru organismele procariote.
Citoschelet () [Corola-website/Science/304448_a_305777]
-
este o moleculă de ARN ce are rolul de a copia informația genetică a unei catene de ADN, proces numit transcripție. La procariote (bacterii) copiază informația genetică a mai multor gene situate alăturat. La eucariote ARN mesager copiază informația genetică a unei singure gene. Poartă mesajul genetic înscris în secvența sa de ribonucleotide. ARN mesager este monocatenar și are o lungime variabilă, în funcție de lungimea genei (ADN) pe care a transcris-o, de mărimea mesajului genetic
ARN mesager () [Corola-website/Science/310448_a_311777]
-
Palade generați de nucleoli sunt constituiți din ARN. Ei se găsesc liberi în citoplasma celulară sau atașați reticulului endoplasmatic, formând cu acestă reticulul endoplasmatic rugos. îi sunt sediul biosintezei proteinelor specifice. Ribozomii celulelor procariote au dimensiuni mai mici decât la eucariote. Nu prezintă membrana la periferie și sunt alcătuiți din 2 subunități (una mică și una mare). În timpul procesului de sinteză, ribozomii acționează ca punct de legătură între toate moleculele implicate, precis poziționate unele față de celelalte. Diametrul ribozomilor este de aproximativ
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
ce se găsesc în relație cu membrana fosfo-lipidică, subcomponenete din care ei nu fac parte sau nu sunt atașați. De aceea de multe ori se face referire la ribozomi ca fiind componente „non-membranare”. Subunitățile ribozomale sunt relativ identice în celula eucariota și cea procariotă. Ribozomii eucariotelor au dimensiuni de 80S, și fiecare conține o subunitate mică (40S) și o subunitate mare (60S). Subunitatea mare este alcătuită din ARNS 5S (120 de nucleotide), ARN 28S (4700 de nucleotide), o subunitate de 5
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
cu membrana fosfo-lipidică, subcomponenete din care ei nu fac parte sau nu sunt atașați. De aceea de multe ori se face referire la ribozomi ca fiind componente „non-membranare”. Subunitățile ribozomale sunt relativ identice în celula eucariota și cea procariotă. Ribozomii eucariotelor au dimensiuni de 80S, și fiecare conține o subunitate mică (40S) și o subunitate mare (60S). Subunitatea mare este alcătuită din ARNS 5S (120 de nucleotide), ARN 28S (4700 de nucleotide), o subunitate de 5,8S (160 de nucleotide) și
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
nucleotide), ARN 28S (4700 de nucleotide), o subunitate de 5,8S (160 de nucleotide) și aproximativ 49 de proteine. Subunitatea mică 40S conține ARN 18S (1900 de nucleotide) și aproximativ 33 de proteine. Ribozomii găsiți în cloroplastele și mitocondriile celulelor eucariote au subunitatea mare și mică conectate prin intermediul proteinelor la nivelul particulei 70S. Aceste organite sunt considerate a fi o remineșcență de la bacterii, a căror ribozomi sunt similari inclusiv celor de la procariote. Diferitele tipuri de ribozomi au însă o structură comună
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
Eveniment de Oxigenare ("catastrofa oxigenului"), acum circa 2, 4 miliarde de ani. Totuși, respirația celulară folosind permite organismelor aerobe să producă mai mult ATP decât cele anaerobe, facilitându-le să domine biosfera terestră. Respirația celulară a e prezentă în toate eucariotele, incluzând toate organismele multicelulare complexe ca plantele și animalele. De la începutul perioadei cambriene acum 540 de milioane de ani, nivelele de au fluctuat în volum între 15% și 30%. Către sfârșitul perioadei carbonifere (în urmă cu aproximativ 300 de milioane
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
Drojdia a fost folosită în coacere și fermentare, de mii de ani. Este folosită ca organism model în biologia modernă a celulei și este printre cele mai cercetate organisme eucariote. În ultima vreme s-a constatat că drojdia poate fi folosită pentru a genera energie electrică și că poate produce etanol. Au fost cercetate până în prezent peste 1.500 de specii de drojdie, fiecare având diferite mărimi, variind între 3
Drojdie () [Corola-website/Science/307763_a_309092]