165 matches
-
să ni se atingă fericite numai pe/ marile boabe iregulare și genuine, tăiate abrupt,/ rilkeean și celanean și irevocabil,/ întîmplări ale vieților noastre, ce și-au amestecat fluidele/ și-apoi au încremenit marile ore de taină și arșiță verii" (ibidem). Eufonia numelor italienești și elene e o muzică în sine, precum un ghid cîntător, precum un atlas simfonic: "Interzis îmi e și umbrosul Varese,/ calmul Capolago și chiar sacrul Urcuș/ unde Fecioara își are biserică săpata în piatră,/ nici vorbă s-
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
sau tempo corect, tempo rapid sau tempo lent, ci doar un tempo înțeles drept condiție de apariție a armonicelor. Cînd ele nu apar, tempoul nu e nici bun și nici rău, ci pur și simplu nu e. Tempoul e condiția eufoniei, și nu viteza derulării ei. „De cînd s-a năruit lumea din punct de vedere muzical? (Și asta chiar s-a întîmplat!) De cînd se fac înregistrări.” (p. 57) Înregistrarea modifică tempoul de execuție, alterînd sunetul. Mai mult, orice frazare
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
motiv, aceeași secvență, cîntată din nou, va da naștere altei frazări, ceea ce e totuna cu a spune că în muzică nu există repetiții. A cincea a lui Beethoven e de fiecare dată altă cascadă alcătuită din alte armonice însoțitoare. Exigența eufoniei nu pune accentul pe melodie - care e acel șir de note pe care îl surprinde oricine fredonează un refren -, ci pe nimbul armonic al refrenului, pe acea boltă de sunete concomitente care alcătuiesc un tunel sonor, un fel de „gaură
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul de baladă curtenească îți oferă imagini de poetese rele și infidele. Sentimentele se țes complicat, declarațiile sunt metafore abstracte și totuși poemele au patetism de cântec de lume, eufonie și umor. În acest bâlci cu neoane și deșertăciuni, iubirile sunt "accesate total, fișier după fișier, voal după voal", romantismul are alte noțiuni, femeile fac "muncă voluntară la societatea de contraceptive". Poemele de iubire au o "arie de acoperire" sentimentală
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
așa că, între ele, se poate strecura ușor un text precum cel de pe scroll-ul Antenei 3, din seara de 18 decembrie: "I-a lecții de la maestru". l Din perechea de sinonime rigoare-rigurozitate, mi se pare că principiul economiei și cel al eufoniei ar trebui să îndemne la alegerea primului termen. Există o oarecare specializare semantică - pe care dicționarele nu par s-o înregistreze - a celor două cuvinte, în măsura în care rigoarea e mai curînd circumstanțială (,acționează cu rigoare"), în vreme ce rigurozitatea ar putea fi o
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
accentul nu cade atît pe ,joc", cît, mai ales, pe această ,proprie civilizație". Tehnica (joculară) a fost remarcată cu asupra de măsură, versurile lui Șerban Foarță fiind, practic, exemplificări obligatorii în dicționarele de figuri de stil la rubricile despre gama eufoniilor, aliterație, omofonie și tautofonie. (Mai puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un contemplativ și un elegiac mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
mai expresive ale piesei, secvență compusă în registrul comicului macabru. În mod surprinzător pentru un cititor de azi, piesa este scrisă în versuri. Nu este vorba de o folosire mecanică a ritmului și a rimei, ci de un joc de eufonii și asonante, de o plimbare liberă a degetelor pe claviatură limbii române. Textul apare, de altfel, din punct de vedere tipografic, sub formă de proza. Cu atat mai mare este pentru cititor surpriză de a descoperi în această "proza" fraze
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
de moda poetică a momentului: acestea nu ne interesează, atît timp cît nu rămîn marcate de uzul lor în poezie. Cu firescul cu care atingea în treacăt subiectele complicate și controversate, Sextil Pușcariu ilustra, în Limba română, în capitolul despre eufonie, distincția stilistică: "între cuvintele unei limbi, unele sunt mai "poetice" decât altele. Astfel, dor, codru, cuib, plai... trec de cuvinte pline de farmec - și romanticii făceau des uz de ele - altele ca brânză, cârcă, târnăcop, șpriț... sunt "nepoetice"" (ediția a
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
de seducție a creațiilor acestora. Voicu Enăchescu ar fi putut să fie un iscusit om politic. A devenit însă un destoinic dirijor de cor. Unul dintre acei extrem de puțini șefi de ansamblu vocal în stare să-ți lungească urechile după eufonii dospite undeva în depărtare. Într-un fel tot politică face, îmbrățișând și servind o anume ideologie. Într-alt fel are chiar veleități de traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ al autorului. Exemple în acest sens sunt nenumărate întrucăt “muzicalitatea” narațiunii nu se oprește niciun moment : „ absurdă este deci nu numai succesiunea de întămplări teribile, apăsătoare, pe
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
nimic altceva - explică Sf. Ioan Damaschinul, pe urmele Fericitului Augustin - decât lipsa binelui, după cum și întunericul este lipsa luminii” (Sfântul Ioan Damaschinul: Dogmatica, trad. Dumitru Fecioru, Ed.IBMBOR, București 2001, pag.57 ), iar cacofonia sonoră, am adăuga noi, este absența eufoniei. Muzica, se știe, este, deopotrivă cea auzită, dar și cea ne auzită, unitate în diversitate (ca și lumea văzută, dar și cea nevăzută). Ea ne apare bună prin unitatea ei și frumoasă prin diversitate ei, mărturisind, într-un anume fel
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
Ionescu sesiza inspirat felul în care tăietura versurilor reușește să instituie o ordine paralelă a sensurilor. Secvența reprodusă mai sus e o dovadă. Plasarea câte unei negații la capăt de rând (subliniez: în versuri succesive) dă, dincolo de efectul paradoxal de eufonie, o forță contestatară aparte dialogului acestuia destul de chinuit. Nimeni n-a făcut până acum pe poezia lui Liviu Ioan Stoiciu exerciții de close reading. Textele lui au fost citite așa-zicând în bloc. Iar blocurile, exploatate tendențios. Așa s-a
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
la construcția geometrică și la scriitura muzicală. Cortázar se declară "paznic al propriului limbaj", a învățat de la Borges "uscăciunea", adică refuzul oricăror zorzoane, fie ele adjective sau enumerări. Construcția povestirii fantastice are o formă platonică - sfera,iar muzicalitatea scriiturii implică eufonia ca desen sintactic de o mare puritate, eliminând variațiile. În cea de-a treia serie de confesiuni se află detalii extrem de interesante despre cele mai cunoscute povestiri, care au inovat proza fantastică (Obsesia, Noaptea cu fața spre cer) și mai
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
incompatibilitatea lor constituie pentru foiletonist o preocupare constantă, accentele tari, puse pe viziunea poetică, pe căutarea iluminărilor, pe "pathos"-ul ce stă în temeiul poeticii", pe hieratism, dar și pe "condiția senzuală a creației", pe sintaxa expresivă capabilă să emane eufonii și epifanii, să delecteze prin caligrafii delicate și vii în același timp, explică de ce la Al. Cistelecan nu se vede, chiar dacă există, pledoaria pentru congeneri. Abilitatea de a detecta poezia acolo unde se află, indiferent de estetici mai vechi sau
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
nori are o tentă postmodernă pronunțată, amintind de stilul mozaic folosit de Ihab Hassan, dar și de structură palimpsest a lui Imre Toth. Jocul de oglinzi între corpurile lui Kafka (cel real și cel scris), inventarul de osteni literări, analiza eufoniei "Gilberte - Albertine" sunt doar câteva din subiectele cu care Adriana Babeți jonglează cu o grație remarcabilă în Lentile de contact. În concluzie, un volum de eseuri care reușește să surprindă constant, fără a dezamăgi.
Eseul cu ochelarii by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14764_a_16089]
-
ale limbii române literare. Cultivatorii limbii n-au dat multă importanță sintaxei, în domeniul căreia întîlnim puține normări explicite (recomandarea unor construcții, interzicerea altora). În evitarea unor îmbinări sintactice par să acționeze mai mult simțul individual al limbii și principiul eufoniei decît presiunea unor prescripții. Un caz semnificativ, care ne poate permite să verificăm tradițiile normative și eventualele lor efecte actuale, este cel al succesiunii mai multor substantive în genitiv - necoordonate, ierarhizate prin relația specifică pe care fiecare substantiv determinant o
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
care aparent nu au în comun decît... compania de distribuție deosebit de harnică: New Films International - România. Cum de s-a înecat Mona? (S.U.A., 2000) trimite cu gîndul la Cum s-o arunci pe mama din tren și nu doar datorită "eufoniei" din titlu, ci în primul rînd datorită ingredientului de bază al rețetei: Danny De Vito. De astă dată matur șef de poliție într-o minusculă localitate unde are de anchetat un accident de mașină în care a dispărut o cetățeană
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
a regulariza flexiunea" (p. 244). Într-adevăr, formele cu sufix au avantajul unui tipar de conjugare regulat, lipsit de alternanțe, clar marcat. Simplitatea și raționalitatea nu sînt însă reguli absolute ale evoluției unei limbi: adesea intervin și alte cauze - analogia, eufonia, asocierile semantice - care produc tendințe contrarii. În limba actuală constatăm că tiparul cu infinitivul în -a și sufixul -ez este într-adevăr foarte productiv și aproape obligatoriu pentru adaptarea împrumuturilor (downloadez, updatez). Verbele cu infinitivul în -i (-ui, -ăi etc.
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
aduce cu sine trufandale ce stârnesc apetitul melomanilor. Și acum port în memorie sonoritățile Capriciului enescian împrăștiate cu generozitate în urmă cu câțiva ani, în primă audiție absolută sub cupola Ateneului bucureștean. În aceeași instanță au răsunat, joi 13 decembrie, eufoniile Concertului pentru vioară și orchestră de Alban Berg, cu același protagonist, Sherban Lupu, alături de un dirijor, Urs Schneider, specializat în romantismul și expresionismul german. Subintitulat " În memoria unui înger" opusul bergian mărturisește un lirism profund, dar nu în exces, un
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la filme, în locul subti trării, scopi rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215 Mi-am întrebat profesorii congeneri de când n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în liniște, din eufoniile eminesciene, familiarizându-i cu melifluența (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoițescu dixit) a diftongilor cuplați cu aliterațiile pe catifeaua gerunziilor, a jocului fonic dintre departe și aproape (categoriile subtil împletite de Edgar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Humboldt în opera sa nemuritoare: Asupra varietăței structurei limbei umane și influința acestei structuri asupra genului uman, p. 67. Humboldt într-alt loc zice: "Dispărțenia sunetului de orce consonanțe cari-l spurcă e nea[pă]rată pentru claritate și posibilitatea eufoniei consonunătoare". (Despre) Înspre partea acestor consonanțe, precum suflarea, țîștîire, ton nazal ș. a. m. d., amenință pericol pentru marginea esactă și curată a sunetelor. De-aceea observă Humboldt cumcă e dovadă puternică de domnirea unui simț limbistic corect daca un alfabet
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a perioadei pretinde a le vedea împlinite. Prin ondulațiunea ritmică, cu care ajung periodele de lovesc auzul nostru, intră elementul muzical în declamațiunea prozei. Un artist care în cugetare, ce peste tot domnește în proză, poate să aducă încă și eufonia la dreptul ei, care îmblînzește asprimele întîmplătoare din coliziunile vorbirei și dimprotivă elevează muzicalul din structura diferitelor elemente, acela transmite prin asta auditorului o gingașă adiere de simțământ, căci el lasă ca prin viața gîndirei să transpară încă și ceva
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie în esență unul și-același, fără privire la dispozițiunile sufletești cu totul varii din cîtetrei caracterele. Cîteștrei sânt chipuri ideale din lumea elină, din care să ni se arate deplina frumusețe a tonului, toată mărimea celei mai nobile eufonii de care e capabilă vocea umană; ca o copie a acelei vieți ideale căreia aparțin aceste chipuri. Dar, înăuntrul acestui ton fundamental comun, totuși tonurile fundamentale al Phadrei și al [lui] Sappho vor prezinta o înrudire mai de-aproape între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în tonul fundamental antiteza caracterului Cordeliei, cu iubirea și adevărul ei cel mai ofensator, abstrăgând cu totul de la sensul cuvintelor ei, o asemenea reprezentare ar rămânea în urma așteptărilor și pretențiunilor noastre. Nu în zădar poetul îi dă Cordeliei acea blândă eufonie a tonului care să fie o imagine frumoasă a sufletului ei. ESECUTAREA CARACTERULUI Masca, costumul, ținuta și tonul fundamental pun înainte-ne o icoană (precisă) solidă a caracterului. Însă această icoană schițată de cătră actor, ea trebuie să se și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
repar o nedreptate, că elimin un abuz comis de autoritățile sovietice, care, chiar în primii ani de după ocupație, ne-au "ajustat" (deformat, schilodit) numele de familie românești, denumirile localităților etc., conform bunului lor plac și în concordanță cu "stilistica", cu "eufonia" politică a timpului. Chit că, mai târziu, studiind arhivele și documentele din perioada austriacă, am descoperit că cei mai mulți consăteni ai mei poartă în acte numele Sucevan. Doar pe câțiva i-am identificat, în actele din perioada următoare, românească, a Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]