715 matches
-
de îndoială în butucul mașinăriei lumii. Drept urmare, aceasta își schimbă cursul. În sfârșit, e cum a vrut el, „vițăvercea”. După o vreme însă, iarăși nu e bine. Și simte că-i necesară ca aerul o nouă „revuluție”. Ceea ce numim scandalul euforic. La remușcări, se retrage demn și inabordabil în căință asupra greșelii. Care, odată recunoscută, este pe jumătate iertată. De aceea, românul nu e niciodată vinovat. E doar semiculpabil. Și mai mult victimă. Din când în când, fără nicio noimă, românul
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
intelighenția militantă pentru drepturile românilor transcarpatini aveau o justificată, cronică nemulțumire față de actualitatea lor, strîmbă, vexatoare în raport cu etnia pe care o reprezentau. Misia luptătoare pe care au adoptat-o le impunea o sobrietate, o disciplină incompatibilă cu tihna, cu destinderea euforică a momentului, așa cum o recomanda bardul latin: "Bucură-te de ziua de azi și încrede-te prea puțin în cea de mîine". Dimpotrivă, tensiunea lor morală se îndrepta spre viitor, concentrată într-un ideal pe tărîmul căruia trecuseră cu arme
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
arătat ca marijuana diminuează riscul de diabet zaharat ÎI datorită proprietăților sale antiinflamatorii. Deși drogul are destul de multe beneficii, canabisul nu trebuie văzut că o substanță inofensiva arată NORML. Compușii săi activi pot produce o varietate de efecte psihologice și euforice. Național Institute on Drugs Abuse din Statele Unite ale Americii arată că marijuana cauzează o creștere a ritmului cardiac, fapt care ar putea duce la un infarct, în cazul persoanelor consumatoare. Fumul marijuanei conține agenți cangerigeni similari cu cei prezenți într-
Beneficiile şi riscurile pe care le aduce consumul de marijuana () [Corola-journal/Journalistic/65557_a_66882]
-
Nietzsche, Schopenhauer e cu mult mai coerent și mai temeinic, știind o carte mai aplicată și mai amănunțită, dar amândoi avînd în comun spiritul de frondă față de contemporani. Atâta doar că autorului Lumii ca voință și reprezentare îi lipsesc accesele euforice de clarviziune profetică cu care Nietzsche obișnuia să-și presare paginile. Două sunt trăsăturile care sar în ochi la acest geniu mofluz și idealist. Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
să se întîlnească cu personajele lor, cu povestea lor, cu ce este normal sau nu în ea. Și, deloc în ultimul rînd, unul cu celălalt, ca actori, ca parteneri. Fac asta într-un gen de teatru intim, puțin spectaculos, ne-euforic, matematic, în linii drepte, exacte. Totuși, poetic. Fără demonstrații sau excese. Totul se petrece într-un apartament. Modest. O construcție cu două fețe, uluitor de simplă și de eficientă, o construcție în care scenograful Andu Dumitrescu amplasează ideal tot ce
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
dezbaterile parlamentare s-a evitat în genere „formula pleonastică «plante etnobotanice»" (cdep.ro, 17.03.2010). Presiunea uzului e totuși mare, astfel că pleonasmul intră și în Parlament: „în spiritul teribilismului care uneori îi caracterizează, tinerii sunt atrași de senzațiile euforice oferite de plantele etnobotanice, ignorând pericolele la care sunt supuși" (cdep.ro, 15.04.2009). În presă, se constată aceeași oscilație între evitarea pleonasmului („Guvernul a aprobat miercuri dimineață ordonanța de urgență care interzice comercializarea produselor etnobotanice", realitatea.net, 10
Etnobotanice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6327_a_7652]
-
monotone ale regimului, după deplina sa instalare: ocazii echivalente pentru repetarea acelorași lozinci; la o serbare de Crăciun în întreprindere, aflăm deja că „a luat cuvântul d. G.A., cerând mărirea producției”. Peste un an, tonul ziarului e mult mai euforic: în numărul din 29 decembrie 1945 se vorbește de Un Crăciun ca niciodată, ironizându- se nostalgiile burgheze după cozonac, porcul de Crăciun, mandarine, curmale, banane (p. 1). Un contrapunct dramatic e realizat prin relatarea sumbră despre „Un Crăciun la Paris
Scânteia sărbătorilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5021_a_6346]
-
Consiliul JAI din 22 septembrie pentru aderarea "în doi pași" la spațiul Schengen, arătând că România a lucrat cu "partenerii sceptici", iar Franța pare să fi înțeles. Șeful diplomației române se declară "prudent" și spune că nu vrea să fie "euforic" în privința aderării României la spațiul Schengen. Ministrul de externe speră însă într-un consens privind integrarea "în doi pași" - mai întâi cu spațiul aerian și apoi cu restul. "După ce s-a întâmplat în prima parte a anului sunt prudent, nu
Teodor Baconschi se declară de un "optimism moderat" în privinţa aderării României la Schengen () [Corola-journal/Journalistic/47726_a_49051]
-
la spațiul Schengen. Ministrul de externe speră însă într-un consens privind integrarea "în doi pași" - mai întâi cu spațiul aerian și apoi cu restul. "După ce s-a întâmplat în prima parte a anului sunt prudent, nu vreau să fiu euforic. Cu toată buna credință și responsabilitatea, am lucrat cu partenerii sceptici apropo de extinderea Schengen, zi de zi, atât la nivel bilateral, cât și la Bruxelles, pentru a contura acest scenariu al accesului în doi pași. Eu sper ca la
Teodor Baconschi se declară de un "optimism moderat" în privinţa aderării României la Schengen () [Corola-journal/Journalistic/47726_a_49051]
-
Traian Băsescu. “Se vor găsi destui care să mă ia și pe mine la întrebări. Dacă știi și crezi toate astea, de ce l-ai „sprijinit“? Primul meu răspuns ar fi că cer să mi se arate texte. Texte de sprijin euforic, pagini omagiale, ode îndrăgostite. Eu unul pot produce, dimpotrivă, destule publicații în care am formulat obiecții drastice (și pe care nimeni nu pare dispus să le contabilizeze). În al doilea rînd, mi s-a părut că e o problemă de
Andrei Pleşu despre Traian Băsescu: Chestia cu regele mi-a pus capac () [Corola-journal/Journalistic/48163_a_49488]
-
romanului miros de la o poștă a prefabricate. Când nu sunt cu totul reductibile la schemă, personajele lui Măceșaru se autocaracterizează prin platitudini uimitor de încâlcite: „Așa eram eu. Acum mă dădeam cu capul de pereți, peste doar un moment deveneam euforic. Treceam de la psihoză la vitalitate cu o ușurință de neimaginat. Uitam cu desăvârșire cauza nefericirii, oricât m-aș fi străduit să mi-o readuc în memorie. Era ca atunci când încercam să-mi amintesc momentul în care am alunecat în somn
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
opera urmuziană. Veșnicia, ca și existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă, așa cum, deseori în stare euforică, la masă își sfida convivii? Era și aceasta o mască a poetului, o formă de apărare în fața agresiunii celorlalți. Lui Mihai Ursachi nu-i plăcea să fie călcat pe bătătură, nici de bărbați, nici de femei. Era, de cele mai multe ori
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Vasile Morar are o mină curtenitoare de mic burghez pedant, al cărui ștaif se simte în vestimentație (costum și cravată) și în eleganța gesturilor. E un meticulos corect fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine un zîmbet perpetuu fără fluctuații faciale, genul de surîs ce pare dăltuit în faldurile fizionomiei, grație unui reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Darwin are un ton sec și riguros, de filatelist avid de ordinea fiecărei pagini de clasor. Are un ochi inflexibil de tenace scrutare interpretativă, pe Mircea Flonta fiindu-ți imposibil să ți-l închipui în transă patetică sau în postură euforică. Un exeget de mare onestitate al cărui principal merit stă în puterea de a nu lua partea nici unei tabere.
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
așteaptă să fie smuls din chietudine de ceva rău ce i se întâmplă omului de lângă el, iar el însuși poate fi oricând lovit. Dacă are o fire nefericită, se lasă doborât. Altfel, prezentul lui, încă bun, e mai dens, mai euforic decât al oricui. Iar dansul pe marginea prăpastiei este, orice s-ar zice... Îi spun lui T cât de fericită e înțelepciunea, sau cum să-i zic, de a trăi ca și cum viața n-ar trebui să se termine, știind totodată
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]
-
vorba de o gamă întreagă de senzații. Mi se întâmplă să fiu tristă, adică să am senzația că înot prin tristețe ca printr-o apă mare (iartă-mi lipsa de gust a stilului). Asta e o stare amară, dar oarecum euforică și mai ales generatoare de poezie. Acum însă e altceva. Păstrând aceeași comparație de mâna a doua, acum mi-e parcă în locul apei mari ar fi doar o baltă mică și mâloasă și totuși trebuie să mă bălăcesc în ea
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
evidente de apreciere) imaginea unui Creangă scriitor satiric, un „geniu satiric”, ceea ce va produce o polemică pe această temă cu Vladimir Streinu, autorul unei monografii apărute postum 5, în care este demontată cu eleganță atare idee, în favoarea ironiei și umorului euforic, subsumate comicului 6. Portretul lui Creangă realizat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga pe seama operei și a mărturiilor contemporanilor, are ca nucleu de emergență conceptul de popor, cuvânt cu intonație mistică în epocă: fiu de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
e de univers plat, meschin și fără orizont spiritual. Ce uimește nu e că bizareria exemplelor trezește interesul sociologic al autorului, lucru cît se poate de firesc dată fiindu-i specialitatea, ci că aceste exemple sînt întîmpinate cu o mină euforică de carnaval zilnic. Autorul se prăpădește de haz contemplînd malformațiile vieții citadine, precum un chirurg care intră în salonul cu estropiați, spre a-și lua porția de veselie profesională. Rare sînt articolele în care simți că tonul discuției prinde o
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
că arta e diavolească poate fi o ispită a diavolului însuși. Cred că adevărul e cu totul altul și că l-a rostit (Alexei) von Jawlensky: «Arta e nostalgia lui Dumnezeu». Doar prin rugăciune și prin artă restabilim uneori legătura euforică cu divinul. Arta (când e artă, firește) este mai presupus de orice des-vrăjire, exorcisare. Nu uita și pe Kafka; și el a scris că poezia e rugăciune. Și pentru Proust (care știa ce-i păcatul) arta era regăsirea absolutului. Iar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
moarte dictatorilor, jos comunismul, am intrat în compartiment, i-am întrebat dacă pot să-i însoțesc până la Brașov; firește, mi-au răspuns ei, plecaseră la Brașov ca să lupte, nici măcar nu-și anunțaseră părinții, dar nu le păsa, erau atât de euforici, atât de încrezători în schimbare, într-un altfel de viitor, încât viața lor părea să nu mai aibă sens dacă-și refuzau acea experiență, astfel încât și-o asumaseră fără să stea o clipă pe gânduri.... Pe parcurs, trenul nostru se
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
trimis un avion de 89 de călători - artiști și cărturari foarte diferiți -, serbarea noastră în saloanele Adunării Naționale s-a deschis tumultului contemporan și fragranțelor populare, pînă în miezul Maramureșului. Însă, în catalogul editat atunci, am propus o alegere straniu euforică - un Colind de bătrîni, sub o ploaie de flori, asemenea unui rondel inefabil din anii tîrzii ai lui Macedonski. Se știe, o casă încuiată, în noaptea de Ajun, refuzîndu-se vestirilor rituale, nu scapă de oprobriu în mentalitatea sătească. Oare ce
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care l-ar putea smulge din marasmul sărăciei. Dar sărăcia boemului nu e mizerie, ci penurie suportabilă
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
reproduce numai în parte. Și e zadarnic orice studiu care l-ar căuta printre ei; abia toți la un loc îl realizează." Criticul conchide că prototipul este și prin oralitate, Creangă însuși, "cu viziunea lui fabuloasă, cu neîntreruptul joc vocal, euforic, mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută postum. Antibiografistul de altădată se apropie încă o dată acum de modul
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
cu o lună pe cea făcută publică de romancier, 13 iulie 1940 - și până în ultimele luni de viață, E. Lovinescu a lucrat la ceea ce considera a fi opera lui capitală de prozator: romanul-frescă, de peste 4000 de pagini, Mălurenii. O exclamație euforică, înregistrată de agendă în 20 august 1940: �Sunt romancier!", e legată de �descoperirea unui mare filon" pentru subiectul Mălurenilor. Din puțina materie publicată se vede clar că Mălurenii e un roman cu cheie, în care autorul și-a retopit mare
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
la Frumoasa senzația că făceam parte și eu, ca și oamenii, ca și tot ce mă înconjura, din natură, din lumină, din pământul morților, către care mă voi întoarce. (p. 92) Călătorul nostru e emoționat și transpus într-o stare euforică și când se întâlnește cu un basarabean de viță veche. Cum s-a vădit a fi cel cunoscut la Iași, în timpul războiului, în persoana tânărului și mândrului Simeon Mustafa, pentru care orice carte cu slovă românească era ca un grăunte
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]