657 matches
-
eroism. Ei sunt, cel puțin, individualități anonime apărute din masa de oameni obișnuiți. Astăzi, termenul de om obișnuit poate fi un termen contestabil - termenii corecți în sens strict politic sunt poporul de rând și masele anonime. Se observă, în contextual europenizării și al fenomenului globalizării, că acești oameni de rând, anonimi amenință să disloce nu numai indivizi universali ca Napoleon, să zicem, ci toate figurile elitiste, termen care în conotația sa actuală, include regi, președinți, aristocrați, cât și lideri ai clasei
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
la nivele inferioare, adică mai apropiate nouă. Adevărat că se poate întâmpla să ne poticnim și pe aici de oarece vicii: viciu de viscol, viciu de parazăpezi, viciu de defrișare anapoda, viciu de comunicare ori, pur și simplu, viciu de europenizare! Că, uite așa, au ajuns bieții oameni să se ascundă, să se izoleze, să se baricadeze, numai să scape de plata unor taxe de viciu la a căror naștere nu au contribuit nici cu gândul. Și, pentru că nu au avut
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
cunoască rezultatele. Despre o astfel de luptă Lucian Blaga spunea: „Lupta reușește mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decât succesul”, fapt ce i se potrivește ca o mânușe domnului Marga. Cartea Ligyei Diaconescu este bine venită. În condițiile europenizării țării noastre și a fenomenului globalizării, în care multe din tradițiile și experiențele poporului din toate domeniile se extompează sau dispar, această lucrare se constituie în „lada de zestre” a spiritualității românești, prin care ne cunoaște lumea, fiind un instrument
GENEROZITATEA UNEI ISTORII OBIECTIVE A SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI DE PRETUTINDENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345319_a_346648]
-
suzeranitatea otomană, suzeranitățile ungară și poloneză asupra Principatelor Țării Românești și Moldovei cu pretenția la o moștenire imperială, tradusă de exemplu, prin utilizarea titlului de "țar". Istoricii care au cercetat specificitatea dezvoltării Principatelor sau, mai bine, au înțeles să sublinieze europenizarea de tip occidental a spațiului moldo-valah în secolele XVI-XVII, au crezut că este periculos să supravalorizeze supraviețuirea, apoi revendicarea moștenirii bizantine. În sfîrșit, alți istorici au contestat caracterul militant al țărilor române angajate contra otomanilor, pentru că ei au refuzat ideea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu ramuri și flori a rochiei, ale cărei mîneci "à l'imbécile" anunțau la cea care o purta tendința de a imita în 1838 exagerările pariziene de la 1832."" Observatorii străini sînt amuzați sau cuceriți de însemnele Orientului. Evoluția stilurilor spre europenizare îi uimește. Ubicini vede în Galați, port liber după 1834, două orașe: "Vechiul oraș cu un aspect sumbru și respingător, construit în întregime din lemn și pavat cu stîlpi așezați de-a lungul drumului ca în aproape toate orașele rusești
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
chei, cu ajutorul pietrelor provenind de la demolări, vaste hambare destinate adăpostirii cerealelor. În consecință, Brăila declarată port liber a devenit punctul central al importurilor și al exporturilor pe cale maritimă pentru întreaga Țară Românească". Relativa prosperitate și dinamismul economic nu înseamnă obligatoriu europenizare. Thouvenel schițează bilanțul pozitiv al unei vizite la Craiova, arătînd că "principala stradă este ocupată de prăvăliile care nu sînt, în realitate, decît barăci solid construite. S-ar zice, un imens bazar". Capitala Moldovei, Iași, pare imobilă, cu cei 50
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
societale. Totodată, proiectul aderării la Uniunea Europeană oferea un cadru concret pentru modernizarea societății românești. Condiția era numai să se reformeze structural economia, instituțiile, legislația, sistemul politic, statul de drept etc. în concordanță cu menționatele criterii de la Copenhaga. Astfel că, procesul europenizării (internalizarea valorilor, legislației, procedurilor Uniunii Europene) reprezenta cea mai concretă și dezirabilă posibilitate de modernizare reală, sistematică și integrală a României. Iar proiectul aderării la Uniunea Europeană însemna, în primul rând, o angajare a societății pentru pregătirea internă, o certitudine a
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
fi lăsate indefinit în situația lor actuală".41 Această evoluție a celor două țări venea să demonstreze parcă atenționarea unui analist britanic care spunea că se impunea susținerea unor condiționalități clare, pentru acele state care se pretau doar la o "europenizare în stil estic".42 Și explică tonul sever al comisarului pentru extindere Günter Verheugen care, la București și Sofia, cerea "fapte nu vorbe". Începerea negocierilor de aderare (2000) Insistându-se asupra pregătirii interne a statelor care aspirau să devină membre
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
caracteristici economice de piață liberă. Au fost, însă, ignorate probleme ale raporturilor economice românești cu străinătatea și, îndeosebi, ale reașezării structurale și de consolidare a economiei României noi, reîntregite cu Transilvania, Bucovina și Dobrogea (România Mare); astfel, problemele tranziției spre europenizare și dezvoltare modernă, inițiate în noul secol care începuse, al XX-lea, nu au fost puse de acord cu cerințele noi, impuse de o noua structură a complexului social-productiv național de la începutul secolului XX. Promovând o politică a interesului național
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Îngloba aceste descrieri, prin comparație și prin abstractizarea trăsăturilor comune, Într-o clasă mai largă. Chiar dacă aceste sinteze pot fi acuzate de aplicarea, generalizatoare și reductivistă, a unor categorii făurite de antropologi fie după modelul unor manifestări europene, fie prin „europenizarea” unor fenomene locale (vezi discuțiile nesfârșite despre animism, mana, totemism sau despre ansambluri ceremoniale precum șamanismul, vrăjitoria, inițierea, carnavalul ori charivari), utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aici lucrările lui B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor, vol. I, București, 1875, A. D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană, Iași, 1884, D. Onciul, Originile Principatelor Române, București, 1895. În această etapă se produce "europenizarea" dezbaterii, lumea savantă împărțindu-se între partizanii și adversarii tezei continuității, în funcție de mijloacele și spiritul critic al cercetătorului. După primul război mondial (1918), dezbaterea savantă continuă firesc, prin susținerea unor puncte de vedere diferite în cercetarea istorică și filologică românească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
național, tradițional și ortodox. Pentru C., tradiționalism înseamnă în cele din urmă „disciplina lăuntrică ce călăuzește creșterea unui neam”, „tehnica vieții lui sufletești”, care, în cazul românilor, nu poate fi decât ortodoxia. Ca urmare, el va combate vehement îndrumările de „europenizare”, ce postulau absența unei „tradiții” naționale, precum și o funciară ireligiozitate a poporului român. Pe de altă parte, sunt prezentate cu patos rar exemplele pozitive (N. Bălcescu, G. Coșbuc - „poetul rasei noastre”, N. C. Paulescu ș.a.) Eseistul se distanțează totuși de
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
aderență comportamentală atât de scăzută la valorile, instituțiile și practicile democrației liberale, la respectul pentru autonomia individului și pentru demnitatea personală și la etica pentru viața publică. Toate acestea se presupun, desigur, una pe cealaltă. Suntem acum În prag de europenizare așa cum În secolul al XIX-lea eram În pragul creării statului național. La acea vreme, râvna generală, inclusiv cea a intelectualilor publici, mergea, În cel mai bun caz, În direcția cetățeniei republicane: indivizii devin astfel cetățeni devotați unei entități transcendente
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic prin care sunt falsificate finalitățile instituțiilor; acestea devin „mijloace pentru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic prin care sunt falsificate finalitățile instituțiilor; acestea devin „mijloace pentru realizarea intereselor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Opera de raționalizare a producției, a schimbului de mărfuri, a consumului populației a fost zădărnicită de decalajul dintre pretențiile sau hainele instituționale împrumutate și comportamentele efective ale indivizilor, dând naștere la pseudoraționalizarea vieții sociale în locul unei raționalizări autentice. Procesul de europenizare a României nu este un lucru rău, considera autorul, ci falsificarea acestui proces este periculoasă, întrucât identifică capriciul individualist cu spiritul individualist apusean; în România, după 1848, inițiativa individului era lăsată la voia temperamentului” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 146). Atât politicianismul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Principalele asumpții ale teoriei modernizării sunt: 1. Modernizarea este un proces realizat în trepte/stadii succesive (a se vedea teoria lui Rostow); 2. Modernizarea este un proces de omogenizare (a se vedea teoria convergenței); 3. Modernizarea este un proces de europenizare și americanizare (aceste societăți au avut o creștere economică constantă și o stabilitate a democrațiilor, fiind luate ca model sau impunându-se drept model); 4. Modernizarea este un proces ireversibil și „contagios” - odată pornit el nu mai poate fi oprit
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
teoria globalizării și cea a modernizării în încercarea amândurora de a explica dezvoltarea socială. Cea mai importantă trăsătură regăsită în ambele teorii accentuează un anume tip de „etnocentrism” - faptul că direcția ce trebuie imprimată este cea specifică proceselor de „americanizare”/„europenizare” (în termeni de dezvoltare tehnologică și economică, dar mai ales în termeni de promovare a valorilor specifice democrațiilor occidentale). Pe această coordonată, există însă și o diferență semnificativă: teoria modernizării este mult mai normativă, subliniind foarte clar cum trebuie rezolvată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
spirituale și estetice”, în defavoarea celor „pragmatice, de oportun naționalism, culturalism și politicianism”, de pe poziții declarat antitradiționaliste: „Atitudinea aceasta nu se caracterizează prin arbitrar; un întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-o mistică paseistă, la faza ei de posomorâtă copilărie - neliniștește și incită la reacțiune.” „Formula intelectualismului” este constant promovată de K. prin ancheta deschisă încă din numărul inaugural asupra unor fenomene precum
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
decor și costum care-i impresionează pe călătorii veniți din Apus. Eventual, s-ar mai putea adăuga anumite proteste din partea românilor față de civilizația occidentală, percepută de ei cu neîncredere sau chiar cu ostilitate. În realitate, procesul de modernizare și de europenizare a societății românești începuse dinainte de pragul convențional stabilit la inaugurarea regimului fanariot și nu pornea de la zero. O demonstrație care s-ar strădui să dovedească tocmai contrariul, că Țara Românească și Moldova, state satelite sau chiar provincii ale Imperiului otoman
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aduse de românii care lucrează în străinătate. • România are un nou loc și un nou rol. Într-o nouă Europă, la care aspiră Ucraina, țările din Caucaz și Turcia, România este considerată o țară din centrul Europei, cu rol în „europenizarea Orientului“. Ca urmare, formula „între Orient și Occident“ trebuie înlocuită cu cea „între Occident și Orient“. Specificul poporului român (latini ortodocși) ne conferă o mai mare deschidere spre est și sud-est (decât Poloniei, spre exemplu), mai multe afinități și punți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chiar „moartea” culturii; anatemizează Occidentul și simbolul acestuia, „orașul mondial”, care ar fi un tărâm al degradării umane, al totalei dezumanizări, prin „materialismul desfrânat și toate «ismele» eticii și esteticii, până la internaționalismul incolor”, „un nou Turn al lui Babel”; deplânge „europenizarea” Rusiei de către Petru cel Mare (precursor prin aceasta al lui Lenin) și a Principatelor Române prin acțiunea luministă a lui Dinicu Golescu, dar mai ales prin aceea a revoluționarilor din secolul al XIX-lea, datorită căreia „raportul nostru față de Europa
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Totuși, după dezvoltarea studiilor coloniale și a celor despre imaginar este dificil ca „victimei” culturale să i se restituie integral inocența, iar „agresorului” cultural european să i se citească actul de acuzare al civilizării ca joc al ierarhiilor de putere. „Europenizarea” secolului al XIX-lea este continuată azi de o „orientalizare” a Europei. Pe un alt plan, „americanizarea” semnalată la sfârșitul secolului al XIX-lea de către europeni a dizolvat liniile de forță ale modelului cultural european prevalent al primei părți a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991; Recitind literatura română veche, I-III, București, 1994-2000; Literatura română barocă în context european, București, 1996; Cronicari moldoveni, București, 1996; Petru Movilă. Un reper românesc pentru europenizarea Estului, București, 1996; Introducere în opera lui Dosoftei, București, 1997; Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie, Iași, 1999; Introducere în opera lui Antim Ivireanul, București, 1999; O istorie a blestemului, Iași, 2001; Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
sunt lucrările de sinteză consacrate istoriei literare din epocile precedente, cum sunt cele semnate de D. Vatamaniuc (Eminescu și Bucovina), Lora Bostan și Brândușa Grigorco (Proza bucovineană din secolul XIX - începutul secolului XX), Dan Horia Mazilu (Petru Movilă sau Adevărata europenizare a Estului) ș.a. Diverse aspecte ale vieții cultural-literare din Bucovina sunt ilustrate și în alte rubrici: „Personalități istorice și culturale bucovinene” (în special, suita de articole despre ierarhii Bucovinei, semnată de Mircea Lutic), „Arhiva Bucovinei”, „Restituiri”, „Aniversări bucovinene”, „Dialoguri cu
GLASUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287291_a_288620]