3,312 matches
-
de altădată... I.P.:Eu sînt ceea ce a făcut Lovinescu din mine. Îmi spunea: "Dumneata ești o citadină..." Apariția Vlașinilor l-ar fi intrigat, desigur, un roman patriarhal... în mine a învins fondul primordial... O.G.: Se pare că nu putem evada din propria noastră matrice... I.P.:Ajungem cu greu acolo... eu, cel puțin... la 54 de ani, pentru ca la 90 să închei ciclul Vlașinilor, destinul a vrut așa și nu altfel, și din nou nu-mi aduc aminte decît ușurința cu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
noastră de film"... Pline de semnificații sînt (atunci cînd sînt!) conexiunile "Istoriei" românești cu filmul mondial. Cînd La moara cu noroc a fost prezentat la Cannes, erau acolo: Canalul lui Wajda, A șaptea pecete - Bergman, Un condamnat la moarte a evadat - Bresson, Nopțile Cabiriei, al lui Fellini, și altele încă... Un film românesc de avangardă, al vremii, Viața nu iartă, de Iulian Mihu și Manole Marcus, a intrat în circuitul festivalier în '59, cu o întîrziere de doi ani față de producție
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
nevăzute de nimeni, nici măcar de Pierre, înfățișa un grup de femei închise în turnul unei cetăți în jurul căreia nu se află nimic, decît un imens vid. Pentru a scăpa din captivitate, dar și pentru a avea către ce, unde să evadeze, femeile țes o imensă pînză, care înfățișează lumea așa cum e ea, cu munți, dealuri și ape. Pînza se răsfrînge pe fereastra turnului, în afară, către lumea largă, și devine lumea largă. Dar cum să evadezi în propria-ți țesătură? Nu
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
avea către ce, unde să evadeze, femeile țes o imensă pînză, care înfățișează lumea așa cum e ea, cu munți, dealuri și ape. Pînza se răsfrînge pe fereastra turnului, în afară, către lumea largă, și devine lumea largă. Dar cum să evadezi în propria-ți țesătură? Nu sînt deloc tentată să interpretez această metaforă ca fiind semnul autoreferențialității sau a asumării ironice a ficțiunii în roman, deși știu că jargonul postmodernist mi-o permite. Mai curînd aș asocia-o cu alte două
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
de fapt cea care vede și supravegehează, iar temnicerii cei văzuți, descoperiți, prădați de identitatea lor, transformați în oglinzi ale chipului care îi privește. Hélène este categoric personajul cel mai important din român. Ea este făptura puternică, triumfătoare (de altfel evadează pînă la urmă), dar de existență ei depind toate celelalte personaje din român. Într-un român în care e vorba despre femei cărora le e furată frumusețea, protagonistul absolut, în sensul profund al termenului, ca principiu de structurare a narațiunii
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
și cîntăreața convertita la regie, profita mult de "pîrghia" deschisă de colegul ei Almodovar, în special cu faimosul Femei în pragul unei crize de nervi. Un posibil stindard sub care s-ar grupa și Gagicile lui Ildikó Szabó, dornice să evadeze din ambianța căminului, devenită stresanta fie prin ingratitudinea soților, fie prin suprasolicitarea atribuțiilor menajere. Doză infinită de răbdare și coeficientul sporit de resemnare sînt la femei adevărate arme albe care le asigura sau nu reușită, supraviețuirea. În Va ninge oare
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
posibil icnet de greață la ceea ce vede, capul copilașului crește, se rotunjește că un balon care se umflă de exasperare; balonul o să-l smulgă din scaun, ca o nacela, si o să-l ăndrepte, plutind, spre fereastră pe unde se poate evadă...) Am renunțat și la Quo vadis, o pilula de animație inteligență a lui Horațiu Mălăele (o idee-grafică: să-i spunem "lupta talentului cu sinele, pentru ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
din răspunsurile la spaimă de temporalitate materia absolută a poeziei că Nichita Stănescu. Meșteșugita din materialul rezistent al "necuvintelor", poezia să este o ultimă "arca a lui Noe" menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care, supuși vidului cosmic, ne pierdem substanță, sinele, eul. Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
care îl are profesor de limbă română pe ardeleanul Ioan Georgescu, care făcuse studii de teologie la Budapesta și Viena și de litere și filozofie la Budapesta, Constantă cu peisajul ei care i-a dezvoltat tânărului P.M. dorul de a evadă a și la Brașov, anii studiilor universitare la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde audiază cursurile lui Ț. Vianu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Mircea Florian, N. Bagdasar, G. Oprescu, M. Dragomirescu. De pe acum se manifestă orientarea să spre
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
sunt un guru, nu conduc vreo sectă. N-am sfaturi de dat. Doar să respecte demnitatea celorlalți, să se bată pentru ea. Și să citească. Să citești înseamnă rezistență. Primul lucru pe care-l ard dictatorii sunt cărțile. Prin cărți evadezi, prin cărți lupți. Ca să poți scrie, trebuie să citești. Părinții mei nu aveau cărți, nu ascultau muzică. Așa că citeam în secret. Pentru ai mei, cărțile erau diavolul. Pentru mine, să citesc a însemnat și înseamnă în continuare să rezist. Vă
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
în care putem ieși de sub tirania timpului istoric în care suntem integrați, enumerând câteva situații „...precum starea de vis ori de reverie sau de melancolie și de detașare ori de încântare estetică sau de evadare...” (pag. 35). Am putut să evadez complet, preț de un ceas și ceva, din zgomotosul și sufocantul timp istoric pe care-l traversăm în prezent, datorită unor artiști minunați: un poet, Emil Botta, pe care-l știam mai mult ca actor, o coregrafă, Miriam Răducanu, pe
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
și bunăstării iluzorii. 715. Chiar dacă pe Terra va fi în viitor o singură națiune cu actuala Iluzie a Vieții, acea națiune va fi cea mai nefericită din întreaga istorie fiindcă nu va mai cunoaște o altă națiune unde să poată evada cerând azil politic. 716. Dacă ar dispare Iluzia Vieții ar dispărea cu ea atât moartea cât și viața, nefericirea cât și fericirea, fiind înlocuite de alte fenomene care ar putea fi sau nu asemănătoare. 717. Iscusința este arta de a
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
ca o furtună se abate deasupra orașului. Plouă și fulgeră. Tunetul însă nu răzbate din înălțimi. Atmosfera se umple de-o tăcere plină de sumbre presimțiri. Pentru el, cel mai greu lucru e să tragă ușa în urma sa și să evadeze din sine. Dimitrie și Falsul Dimitrie sunt ca doi frați siamezi legați de aceiași omoplați, care gândesc în același timp, dar cu noțiuni opuse. Ei se duc în cârcă unul pe altul, făcând gesturi neașteptate, ciudate, încercând să scape de
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Constantin Bebeșelea directorul Grădinii Zoologice susține că în cazul incidentului de ieri, când a evadat un tigru, a fost vorba clar de o neglijență umană. În urma disponibilizării bugetarilor de anul trecut Grădina Zoologică are lipsă de personal, iar oamenii care mai sunt sunt prost plătiți și nu au motivația necesară. "Ce să mai! Neglijență umană
Directorul Grădinii Zoo din Sibiu: Neglijenţă umană domle', asta a fost, neglijenţă umană! () [Corola-journal/Journalistic/24221_a_25546]
-
umană! Oamenii sunt prost plătiți și nuau nicio motivație. Au mai dat și din oameni afară și cei care sunt nu mai au tragere", a declarat directorul Grădinii Zoo pentru DeCe News. În cursul zilei de ier un tigru a evadat de la Grădin Zoologică din cauza negliejenței unui îngrijitor. Acesta a uitat poarta întredeschisă după ce a dat de mâncare la animale și a făcut curățenie. Citește și: Un tigru a scăpat de la grădina zoologică din Sibiu
Directorul Grădinii Zoo din Sibiu: Neglijenţă umană domle', asta a fost, neglijenţă umană! () [Corola-journal/Journalistic/24221_a_25546]
-
Kuki Bărbuceanu coordonator al Vier Pfoten susține că un caz precum cel de la Sibiu, unde a evadat un tigru, s-ar putea repeta oricând. Gardul care împrejmuiește Grăzina Zoologică din Sibiu are 1.8 metri iar un tigru sare un astfel de obstacol fără nicio ezitare. Legea care prevede organizarea unor astfel de grădini nu prevede parametrii
Vier Pfoten: gardul de la Sibiu are 1,8 metri, un tigru îl sare cu ochii închişi () [Corola-journal/Journalistic/24217_a_25542]
-
Pool) și este, am putea considera, soră geamănă cu Nadja din "Summertime": aceeași nevoie de a fi luată în seamă ca femeie pe cale de devenire, aceeași dorință de a iubi și a fi iubită, aceeași încercare (aici concretizată) de a evada din universul familial, de "vivre sa vie" (excelentă raportarea la celebrul film al lui Godard). Dar, ceea ce în Summertime era doar un crochiu, aici, deja suntem în fața unui portret-pictat în tușe fine, dar ferme și întărit de multe elemente autobiografice
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
fereastra ce da/ spre curtea din spate cu găini cîrîind îndelung/ un leșin al luminii de după-amiază/ pervazul albastru era o intrare în lichide" (Să nimeresc). Textul e adăpostul firesc al lucrurilor, care, invers percepției comune, se nasc în Logos, evadînd din matricea lui într-o zonă fără apărare și aspirînd a se întoarce într-însul: " Începe ziua cu o trosnitură grozavă/ O să plouă și vrăbiilor le va veni o veste mediocră/ Laptele și mărarul vor reintra în texte? (Tumul). Ioan
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
irepetabil, un spațiu matriceal, un cap de serie și o formă clasică de acțiune artistică. Privită acum, după treizeci de ani, Măgura este definitivă ca natura însăși, impresionantă ca marile modificări ale scoarței și la fel de misterioasă ca acele repere megalitice, evadate din istorie și victorioase în timp, din ce în ce mai opace și mai puțin dispuse la mărturisiri, chiar și asupra acelor civilizații care le-au generat și cărora le-au supraviețuit. Integrate lumii elementare, prelungind în eter osatura tainică și capricioasă a pămîntului
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
anume în capacitatea autorului de a vedea irizația dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu anost. Ele și-au inventat un joc livresc, dar puteau să inventeze și altfel de joc. De exemplu, să numere stele. Important era să evadeze dintr-o realitate iremediabil prozaică. Scriind Marea amărăciune, Ioan Groșan nu s-a jucat de-a literatura, asemenea colegilor săi de generație. El s-a jucat de-a jucatul cu literatura, numai pentru a da satisfacție (cu o secretă ironie
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
în divizia Tudor Vladimirescu îi văd chiloții groși, albi, de bumbac cu zgîrci întins pe pulpe, în timp ce ea se dă jos din camionul sovietic de campanie neajutată de nimeni, - observație a lui Petru Dumitriu, într-una din cărțile sale după ce evadează. Ana Pauker (observație primită din partea unor apropiați din epoca ei de succes: Taieur negru, la trei nasturi, îmbrăcat în mod vizibil direct pe piele (și nu se știe dacă poartă, cumva, chiloți, avînd în vedere les jupons de la revolution) fălcile
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
indiferența nu este decît un act de lașitate". Versurile lui Paul Vinicius se întemeiază pe o întrepătrundere frenetică a fenomenelor, pe un neîncetat amestec între regnuri, într-o tonalitate precipitată, metaforele îmbulzindu-se în încercarea, s-ar zice, de-a evada din limitele textuale: "nici anormalitatea cu care își alăptează tristețea, nici desenul brațului ei drept atîrnînd vertical/ către locul unde i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de capodoperă. Spre satisfacția cititorului, el nu mai iese din densitatea această pană la sfarsitul poemului, după o cavalcada de 60 de versuri! Primele două sunt încă de o majestuoasă stângăcie, evadând din discursul blestemului: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura." Și, imediat după aceea, miracol: o vagă numire a Satanei, Naiba e în mod genial asociată unui "Setilă" demonic; pe loc, narațiunea capătă amploare, cu atat mai mult cu cât altor
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă aproape senini să moară împreună cu el. Cele mai interesante sînt personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
cernită, orgolioșii martori ai dispariției unui veac nobil". Precum un nou alai al Crailor nocturni, insomniaci, încununați de florile unei primăveri toxice, ca din alte sfere, aspirînd aromele echivoce, biblic-demoniace, personajele lui Val Gheorghiu întrupează reveria artistului care nu poate evada decît în straturile propriei arte: "Pe la două, ieșim de la Garofeni, sîntem în formație completă, Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, ne simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru nimic în lume la mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]