327 matches
-
unei biblii existențiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relațională cu efectele și cauzele lor. *Sorin Cerin, (filosof, autor de aforisme, eseist, poet și romancier) *Citindu-l pe Teodor Dume mi-am reamintit de atingerea evanescentă a poeziei. Intim și melancolic, resemnat și robust, sensibil și lucid. O suită de expresii foarte izbutite și de o mare sugestivitate fac deliciul cititorului dezvăluind un univers liric ce se smulge simplului subiectivism și universalizează trăirea poetică a autorului
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
lor precum o pană smulsă din aripi de Arhanghel, precum o mătură de raze ruptă din surplusul harfelor cosmice ori farul unui automobil cosmic, raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră din zborul unor colibri dinamici care-ți feresc aurul evanescent al cozii de viforul tăcut al vântului solar. La urma urmei, tu nici n-ai fost vreodată altceva decât o coamă cosmică, ades spectaculoasă, o prizonieră cu dans eliptic jur-împrejur de Soare, menită a semnala spre Terra, când și când
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
expune de asemenea un set de studii plastice în care probează măiestria cerută odinioară pictorilor de a porni periplul creator de la capacitatea de a desena mai întâi, impecabil și expresiv, detaliile anatomice destinate a figura viitoarele compoziții de amploare. Un evanescent triptic ce asamblează nuanțele siderale ale albastrului aparține plasticienei Carmen Popovici Maxim, profesor emerit de arte, plasticiană care s-a format artistic atât la universitatea orădeană, cât și la cea ieșeană. Robert Cobuz, format în atmosfera artistică și universitară a
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
începu să citeze câte ceva din cele două cărți ce le avea cu el, despre marea de care recunoștea că este definitiv îndrăgostit și pe care o vedea ca pe un "spațiu enigmatic cu aura de taină, cu orizontul fugind către evanescente întinsuri de ape în care se oglindesc orașe bătrâne încât îți par eterne...". "Pescarii își trimit gândul și privirea către ușoara vibrație rămasă în urma unor aripi arătându-se o clipă și dispărând într-o coloratură de legendă, la picioarele lor
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
aproape ominiprezenta amintire a suferinței din dragoste, ceea ce determină priviri retrospective învăluite liric. O anumită atmosferă care frizează dramatismul însoțește prezentele reverberații. Sunt căutate noi sensuri, mereu bazate pe experiențele trecutului, printre multiple acorduri melancolice. Fluidele marine potențează unele accente evanescente prezente în volumul Doruri din alt timp. Misteriosul astru nocturn participă la prezentele scene rituale când, absolut expresionist, "albastra fericire/ plutește în negrul/ care curge și curge și curge în neștire". Într-un poem sunt amintiți "băutorii de absint", parcă
PARADIGMA NELINIȘTII CREATOARE DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378082_a_379411]
-
G. Liiceanu referindu-se la "rătăcirea" lui Ulise.19 Eroul lui Eminescu nu este un rătăcitor, nu este omul veloce care va fi "când aici când dincolo", sau: "nici aici nici dincolo, ci peste tot" agonizând "în registrul unei ubicuități evanescente".20 El a devenit deja un intermediar între divin și rostul neamului său pentru care este investit să tălmăcească, mai departe, semnele din "cartea vremii". Poporul său nu trebuie să bâjbâie prin lume, el trebuie să-și găsească și cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
omogen, este mereu legat de un corpuscul, ca discontinuum născut de o excluziune eterogenizantă... "11. În aceeași carte, Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupasco evidențiază importanța filosofică a principiului de excluziune al lui Pauli, veritabil principiu de individuație în lu-mea evanescentă a particulelor. O particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sau psihic, trebuie să căutăm să punem în evidență anti-sistemul său, sistemul său contradictoriu (iar știința e plină de tot felul de "anti-sisteme"). Dar e necesară o muncă mult mai delicată pentru punerea în evidență a acestui al treilea termen evanescent, care se află în starea T de echilibru riguros între contradictorii (de altfel, chiar în filosofia lui Lupasco, noțiunea de stare T nu a apărut decît tardiv, către 1950, în momentul elaborării formalismului său axiomatic). Fizica, biologia, sociologia sau psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
of Luvah, patient în afflictions, Reasoning from the loins în the unreal forms of Ulro's night. And when Luvah, age after age, was quite melted with woe, The fires of Vala faded like a shadow cold & pale, 115 An evanescent shadow; last she fell, a heap of Ashes Beneath the furnaces, a woful heap în living death. Then were the furnaces unseal'd with spades, & pickaxes Roaring let ouț the fluid: the molten metal ran în channels Cut by the
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest exercițiu oarecum „demiurgic”? Reverența acordată maestrului nu este una personală, asumată, concretă, ce este inspirată de tradiție, de conveniențe, de un model de respect Încetățenit. Ne raportăm la dascăli cu respect, că așa se cade. Respectul e firav și evanescent, ca de altfel și ceea ce Îl Înalță. În fapt, ne prefacem că ne respectăm maeștrii, dar ne ridicăm nouă, celor care am trecut prin mâna lor, socluri sau statui (vorba ceea, am fost elevii lor!). Sub statura maestrului ne ascundem
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
că cineva simte ca și mine, chiar dacă nu-l am În preajmă (mai ales atunci!), dorința de comunicare crește. Chiar dacă această nouă structură nu este palpabilă, concretă, „comunitatea” nou constituită reprezintă fermentul unui gen de atracție interindividuală deosebită. Nevăzutul, neapropiatul, evanescentul aprind și Întrețin, mai tot timpul, focul speranței. În acest orizont evolutiv se impun tot mai mult comunitățile specializate ale educaților (elevi, studenți), configurându-se structuri asociative pe criterii atât cu caracter școlar/universitar, cât și extrașcolar/extrauniversitar, cu incidență
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
patronezi. Această complementaritate de validare poate asigura, până una alta, o trecere către o rafinare a tehnicilor de explicitare a calității prin parametri „exacți”, instituiți de alții. Căci nu atât exactitatea contează, cât calitatea În sine - care, evident, este destul de evanescentă, greu de distins și de atins! 5.5. Dileme ale Învățământului universitar Restructurarea actuală a Învățământului superior, pe linia principiilor de la Bologna, aduce câteva dileme suplimentare și nu rezolvă mai vechile probleme acumulate În ultimul timp. Ne referim, de bună
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
politică educațională integrală și vizionară pe termen lung trebuie să fie atentă la astfel de evoluții. „Profitul” educațional nu este numaidecât material, vizibil, detectabil imediat prin „prețul” la care este recompensată o competență sau alta. „Plusvaloarea” educațională este foarte difuză, evanescentă, de profunzime și de lungă durată la scara evoluției individului sau comunității. Un astfel de „profit” apare cu siguranță mai târziu. Vocația de om nu se măsoară În banii cu care se recompensează o activitate. O astfel de vocație este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nemanifeste, ascunse, de transmitere și reproducere culturală. Se structurează de la sine anumite ocazii de perpetuare a ceea ce se dovedește a fi valoros. Acestea reprezintă anumite ipostaze culturale ingenue și sunt congruente cu seturile de valori pe care le reprezintă (sunt evanescente, slab formalizate, puternic contextualizate, cum ar fi obiceiurile, cutumele, mentalitățile etc.) și se caracterizează prin faptul că sunt imediate și cu efecte de durată. Sunt flexibile și dau seama de o realitate vie, ce vine În Întâmpinarea unor cerințe hic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
jertfirii pentru celălalt. „Iubirea aproapelui” nu mai rămâne un Îndemn frumos și abstract, ci devine un adevărat șantier - nu lipsit de dificultăți - al unor stări cât se poate de concrete și reale. Principiile sunt supuse probei materializării; coborâm abrupt dinspre evanescentul preceptelor către greutatea faptelor. Exercițiul profamilial presupune timp, chibzuință și răbdare. El antrenează rupturi existențiale, schimbări comportamentale neobișnuințe, dar și continuități pe anumite linii, o anumită coerență internă și stabilitate. Calibrarea a două experiențe de viață, a două istorii „paralele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
școală. Sunt conduite și valori ce pot fi Însușite prin contagiune directă, prin coîmpărtășire și bucuroasă dăruire. O comunitate și membrii săi Își perpetuează spiritualitatea prin diferite mecanisme de Învățare prezente, evident, la nivelul școlii, dar și prin forme complementare, evanescente, conviviale, despre care se vorbește mai puțin, dar care uneori fac mai mult În direcția menționată decât instituțiile consacrate. Printre numeroasele mecanisme formative, de Îndrumare și consiliere pe care comunitatea și le-a structurat de-a lungul timpului, sunt și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nimeni nu Încearcă să afle asta de la mine, știu [ce este timpul - n.n.]; dacă eu aș vrea să explic noțiunea cuiva care mă Întreabă, nu mai știu”. Să deslușim Încă de la Început dificultatea perceperii, trăirii și explicării duratei. Timpul este evanescent, nu are un contur precis, nu are materialitate ca un obiect oarecare. Suntem „Înfășurați” În timp, dar nu ne dăm seama prea ușor de acest lucru. Chiar dacă are o determinare obiectivă, dincolo de ființa noastră, el nu capătă contur decât printr-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de experiențe, de cărți, de cadouri, magazine, ceva turism... Și revenim În cameră la ceas de seară. Mâncăm ceva, bem ceva și discutăm. Ce anume? Greu de redat Într-un mod foarte precis. Voi caracteriza doar atmosfera creată: sinceră, transparentă, evanescentă și metafizică. Despre oameni buni și oameni răi, fapte Împlinite și sperate, bucurii și necazuri, viață și moarte. E o plăcere să-l ai alături. Simți că trăiești experiențe de viață autentică, cu toate fețele ei. E un bun companion
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal e/ albu-acelor vremi în spulber de petale”. A tradus din Hugo von Hofmannsthal și Henrik Ibsen; este coautor al volumelor Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi (1974-1976) și Simbolismul european (1983). SCRIERI: Figuri
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
o figură a demonstrației, o reprezentare a propriului corp, o relație Între un eu care se joacă și ceilalți, transformați instantaneu În spectatori, un proces de identificare, o idee pusă În scenă, o provocare a imaginației, o iluzie, o secvență evanescentă? Deși vom reveni asupra acestui aspect, să adăugăm aici Încă una dintre posibilele cauze ale refugiului dandystic În artificialul spectacolului, În substitutul stilizat al vieții: repulsia (dacă nu spaima) dandy-ului față de tot ceea ce ține de imperiul naturii și al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversație, un joc, o plimbare, un bal are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere. Nici o Încrâncenare, nici o ambiție, nici o lăcomie. În acest spectacol evanescent, dandy-ul e dramaturg, regizor, scenograf și, mai presus de orice, actor. Iar Într-o primă fază, cea În care se contemplă În oglindă sau privește decorul din jur, Își devine și public. Să Încercăm, cu aceeași pedanterie voit didactică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiția evanescentă a lumii satului și fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
efect al puterii, al modei, după cum bate vîntul și cere actualitatea. Sociologia s-a născut din spațiile albe și din eșecurile istoriei evenimențiale, iar spiritele înalte i-au catalogat răutăcios pe sociologi ca fiind istorici ratați sau filosofi inhibați. Socius evanescent, medium improbabil. Mediologia, știință de interval și de promiscuități suspecte, este promisă aceluiași destin ca și sora ei mai vîrstnică: succes universitar, debandadă epistemologică? Am fi preferat formula inversă: oprobriu și fecunditate dar deocamdată nu putem garanta decît pentru primul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ă) (de mare), dar există prea multe cărți (mici). Un fapt îl explică pe celălalt. Plus tipul de scriitură. Construcția livrescă s-a lichefiat odată cu apariția cristalelor lichide pe ecranele noastre. Cade din nou într-o ploaie luminoasă, în săgeți evanescente. Scrierile informatice sînt euforizante, labile, volatile, îndepărtate de dura dorință de a dura, dovada unei munci apăsătoare de inscripționare. Dematerializarea suporturilor a ucis simbolica arhitectură a Cărții ca templu de adevăr, cu frontispicii, coloane verticale și fațadă-acoperămînt proprii. Revine deci
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dintre toți factorii, impactul războiului asupra dezvoltării activității creative a stârnit probabil, interesul majorității cercetătorilor (Cerulo, 1984; Price, 1978; Simonton, 1976b, 1976e, 1976g, 1980a, 1986a, 1986e, 1987a). O astfel de formă de violență sistematică nu are doar o influență deprimantă evanescentă asupra dimensiunii și naturii produselor creative ale vremii, ci poate avea consecințe și asupra creativității în deceniile ulterioare. Literatura istoriometrică despre teoria ciclurilor creativității culturale se conturează în joncțiune cu cele patru categorii (Gray, 1958, 1961, 1966; Klingemann, Mohler și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]