1,482 matches
-
fost, de asemenea, din fericire, un moment foarte scurt. Ne aflam deja la capătul aleii și ne apropiam de luminile străzii Hanovra. Pe lîngă noi a trecut un camion, iar pasiunea mea subită, oricît de puternică a fost, s-a evaporat ca fumul la auzul huruitului ca de tunet al acestuia. Nu se Întîmplase nimic. Și nu avea să se Întîmple nimic, dat fiind că, În acel moment, ne aflam la doar cîțiva metri și cîteva minute de punctul de cotitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de vedere economic. Familiile și comunitățile, ca și siguranța pe care o asigurau odinioară, se dezmembrează. Mediul natural de care depindem pentru satisfacerea nevoilor noastre materiale se află sub o presiune tot mai puternică. Încrederea în instituțiile noastre majore se evaporă și descoperim că oamenii conștienți din întreaga lume au o bănuială profundă și crescândă că pe undeva s-a săvârșit o mare eroare. Aceste condiții devin tot mai preponderente în aproape fiecare localitate a lumii și indică un eșec la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat „Asta-i... grea!“. În gură, omul ținea o țigară. Stătea în ghișeul de bilete, unde pusese și radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate din cauza geamului care nu se închidea bine sau din cauză că încăperea era mult prea mare. Stătea deci în ghișeu, totuși îi era frig. Aruncă o privire nămeților de zăpadă de pe peron, apoi alta ceasului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
frânte. N-a găsit, însă, nici un semn al vreunui animal care să-l fi luat pe băiat. Mma Ramotswe îi întinse batista să-și tamponeze ochii. — Și ce credeți că i s-a-ntâmplat, Mma? Cum poate cineva să se evaporeze în felul ăsta? Mma Potsane trase aer în piept, apoi își suflă nasul în batista lui Mma Ramotswe. — Cred că a fost absorbit, își dădu ea cu părerea. În anotimpul pe aici se iscă uneori câte o volbură. Vin dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bine. - Am venit să-ți vând un tablou, mă anunță Ilie când deschid ușa să văd cine-i. Și-mi arată un pachet legat cu sfoară. Credeam că dispăruse cu totul din oraș. Mai bine spus, speram că s-a evaporat pe undeva. - Am dus-o tare rău, mai rău ca oricând... soarbe din cafea. N-ai și vreo tărie? - Acum nu... - Bine și-așa... Trebuie să cumperi tabloul, am nevoie de bani. Altfel n-am cu ce să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu o oră înainte de răsăritul soarelui și să scuture în interiorul unui vas milioanele de picături de roua pe care frigul nopții le făcea să se depună pe frunzele arbuștilor, înainte că primele raze de soare să aibă timp să le evapore. Dacă totuși n-ar fi fost de ajuns, a doua opțiune era să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mii trei sute de grade Celsius. În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot. Lătrau tot mai mulți câini, se strigau leneș pe deasupra grămezilor de gunoaie care umpleau străzile. Aerul era răcoros și umed, dar În câteva ore avea să fie iarăși cald și prăfos, iar amintirea ploii de peste noapte avea să se evaporeze Înspre cerul pământiu. — După câte s-ar părea, Karl e Încă aici, În Indonezia, a continuat ea. La Început l-au ținut Împreună cu agricultorii și pescarii comuniști din insule. știi cum sunt, niște bădărani. Intră În panică de cum văd un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
carne și oase ar fi fost precare și periculoase. Aerul era plin de mirosul dulce-zemos al eucalipților sau al semințelor de in sau al uleiului de camfor și atât de încins și de viu, că-ți intra în gură și evapora umezeala cu o tandră și intimă grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scârboasă, știi asta? — Mda, cum zici tu, încuiatule. Am zâmbit a încuviințare, uitându-mă în foc, lăsându-l să mă tragă înăuntrul lui și nerăspunzând în nici un fel. Secundele se scurseră, adunându-se aproape într-un minut, comicul, nemișcarea, toate evaporându-se în sus și dispărând prin sticla spartă de deasupra noastră. Podeaua de ciment era tare și rece sub picioarele mele încrucișate, iar spațiul enorm și întunecat și pustiu. Am coborât privirea spre degetele mele, degetele, mâinile și încheieturile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte și ar fi putut fi oricât timp, secunde sau ore întregi după ce în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră în gură și nas, evaporând umezeala. Am pus cartea jos, am cercetat apa de la mal și apoi mai din larg, în căutarea lui Clio, dar n-am văzut-o nicăieri. M-am întors spre locul unde s-ar fi aflat în mod normal șezlongul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca lumina zilei, clar ca o peliculă Tehnicolor de înaltă rezoluție. Până acum, visele Becului se evaporaseră mereu în senzații vagi atunci când reveneam la starea de trezie, dar acum, din cine știe ce pricină, acesta mi se fixase în minte. Înainte să mă pot concentra asupra lui, asupra motivului pentru care se întâmplase, asupra posibilei sale semnificații, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai suflat o vorbuliță? Minima moralia te obliga la o discuție pe cord deschis. Ai preferat să-mi întorci spatele. Era mai comod, nu? Eu am tras concluzia că, odată pe lista neagră a PCR-ului, prietenia ta s-a evaporat instantaneu. Altfel spus, decretez că ești curva curvelor, măi Fluturel. Tempora si fuerint nubila, solus eris, și-a scos Lucian jobenul cu același gest, de dirijor de Wagner. Păi da, necazurile îți cam surpă prieteniile, am tradus în felul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
perete vestic dar fără natură moartă, estul fără ferestre râdea, acum cu ferestre rămase în râsul de atunci, personaje din paginile cărților râd acum din când în când, amintindu-și râsul de atunci, apa din vasele de-atunci s-a evaporat de-atunci, se cutremurau geometric desenele de pe covorul de iută, camera râdea cubic și cu clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc, călătoresc continuu, această întâlnire mă călăuzește, mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știau cum să vă facă pe plac, dom’ Șef, îi taie vorba Gulie, să vă intre în grații, să nu vă supere, n-ați știut să aveți grijă de ele, ăsta e adevărul spus acuma la rece, după ce s-a evaporat totul. I-auzi, se trezește Roja, de unde și pînă unde faci tu comparații între mine și Petrică? — De cînd v-am cunoscut mă chinui să vă vîr în cap că amănuntele de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al lor, poreclit Sena, a trecut de partea noastră și ne-a spus despre ce era vorba de-a fir a păr, zice Gulie, vă dați seama cum le-au căzut fețele lui Monte Cristo și lui Petrică. S-au evaporat cît ai zice pește, am trimis cîțiva băieți pe urmele lor, dar n-am reușit să-i înhățăm. Ghinion, că ne-am fi distrat de minune, măscăricii naibii, au zbughit-o exact cînd trebuia ca să mai aibă timp să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceva împotrivă? Morți, răniți, schilodiți pe viață, asta contează mai puțin, dom’ Roja, își reia Gulie ideea, important e că ce am văzut cu ochii mei n-o să mai poată nimeni să-mi scoată din minte, uite așa s-au evaporat cu toții cînd și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Pe sfîrșite n-am mai rămas în dosul șandramalei decît noi și grupul lui Petrică, Monte Cristo, Bulgarul, Croitorașul și ceilalți. Băiatul ăsta, Sena, trecuse de partea noastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam să schimb istoria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ți se încâlcesc circumvoluțiunile. La fel de confuză este și chestia cu mugurii punților dureroase printre care ne regăsim născuți. Culmea era să ne regăsim nenăscuți! Punți dureroase... Muguri ai punților dureroase... Cuvinte frumoase fără nici o semnificație. După încheierea lecturii, ele se evaporă repede din memoria noastră. Ne rămâne, în schimb, pentru multă vreme în minte fotografia de pe ultima copertă. Stilul pret ´ ios in poezie Când vrea să-i spună unui bărbat că e ușuratic, Georgeta Iliescu nu-i spune pur și simplu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ideea lui de a păstra cu sfințenie textele unor cuvântări ocazionale - sau de a le transcrie de pe benzi magnetice - și de a compune din ele un volum este neinspirată. Discursurile de acest fel sunt destinate unui moment festiv și se evaporă odată cu el. Publicate într-o carte, ele își divulgă într-un mod dezamăgitor lipsa de spirit critic, grandilocvența, caracterul encomiastic. La Librăria Centrală din Călărași, în fața câtorva prieteni și cunoscuți cuceriți de gândul că după lansare vor fi tratați cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]