132 matches
-
a plecat. Securitatea face legea în România actuală. Noi luăm de bune dosarele ei ca și când este autoritatea absolută în livrarea „adevărului”. Ea ne programează obsesiile și agendele politice și mediatice. Ea ne ține în nocturnă, lipiți de ecrane, într-un evazionism al lipsei de proiecte proprii în favoarea dezvăluirilor care învăluie. Confuzia este și totală și deliberată. Nu are nici o importanță de ce ai avut dosar la securitate, ce conține acesta. Important este că ai avut unul. Cazul Alin Teodorescu este halucinant. Omul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
termină la Piața Unirii. Am afirmat mereu că nu avem o mișcare liberală de masă. Nu avem nici una socialistă. Avem un partid uneori liberal, adesea conservator de dreapta și în opoziție unul social-democrat, adesea populist, model latino-american, bine asortat cu evazionismul prin telenovele de aceeași sorginte. Tot ce este important este la televizor: „Totul a devenit imagine”. O jubilație postmodernă care pentru unii, iată, devine postmortem. Politicile se fac mai ales pentru imagine și imaginea mai ales pentru interese politice. Mogulii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a jucat același rol pe care l-a avut cea din celelalte țări est europene. Așa a început liberalizarea - tardiv - în România. Printr-o literatură de evaziune, respectând tabuurile esențiale: procesele, închisoarea, colectivizarea, canalul. Răul devenea alegorie și simbol, însă evazionismul a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat”. Analizând liberalizarea în ansamblul ei, Monica Lovinescu apreciază că s-a înregistrat un progres întrucât o nouă critică literară discută despre „literatura noastră dintre cele două războaie, cum și literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Poantă o dezvoltă dintr-o formulare a lui Laurențiu Ulici e aceea conform căreia "promoția "70" ar fi un efect al Echinoxului. Dacă ar fi să extragem cîteva din acele elemente care definesc spiritul echinoxist, am începe cu valorizarea esteticului ("evazionismul") și, corolar ei, nostalgia arhetipului cultural (Biblioteca - Universitatea - Cultura ca spații formatoare, înțelese elitar). Apoi constatăm un anume conservatorism și inapetența pentru teribilism sau avangarde: "nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
perioada cea mai fastă a literaturii a fost deceniul 1965-1975. În cazul literaturii pentru copii este câte ceva de reținut și din deceniul 1954-1964 (e de părere Maria Șleahtițchi, p. 174), dar cultura se emancipează vădit în anii '60-'80, prin evazionismul ideologic și perfecționarea expresivității. Pentru dramaturgie, Valentina Tăzlăuanu consideră că nu are nimic de luat în considerare înainte de 1960 (p. 95). În acest fel, o sută de ani de literatură basarabeană se reduc la patru decenii, dacă nu chiar la
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
dominantă, cu ideile la modă, chiar și cu biografia autorului, și de a o examina în splendoarea sau în mizeria ei fictivă, în arta și în artificiile ei, în stilistica și în tehnica ei. Nu era tocmai ușor. Dar acest evazionism critic, comparabil cu al poeziei aceleiași generații, abstractă și sofisticată, s-a dovedit norocos: cenzura l-a tolerat. Nu din prostie, aș zice. Cenzorii anilor '60 nu erau stupizi. Ei știau la fel de bine ca și noi că se eluda exact
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice precum „Spre Styx, 1916”, „Enigma vieții, 1919”, Himera, sau lucrarea din 1922 intitulată „A fi sau a nu fi !” ș.a. O altă expresie a evazionismului simbolist este lumea senzațiilor rafinate, a „corespondențelor” În opera lui Bednarik întâlnim destul de frecvent tema muzicii, ca de pildă în lucrările: „Fetiță cu vioară” - 1915, „La pian” - 1922. Lumea florilor este evocata prin tehnica de acuarelă atât de adecvată a
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]