181 matches
-
în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă"28. În perioada postbelică, ideea de generație s-a dezvoltat și prin tratarea separată a patru tipuri de literaturi: oportunistă, subversivă, disidentă, evazionistă. Literatura oportunistă este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, reprezentată prin M. Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Monica Lovinescu nu sunt mai puțin admirabili scriitori, definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Eminescu, cu nuvela Sărmanul Dionis (18721873), sub înrâurirea celor întâmplate mai înainte în Occident, mai cu seamă în literatura germană și în cea franceză"69, așa cum sesizează critica internațională, prin vocea aceluiași Marco Cugno. Eliminând însă orice impresie de Literatură evazionistă, indiferentă la problemele politice, fraza fantastică se amestecă, în permanență, cu fraza subversivă, fâcând din paginile de proză ale acesteia "cele mai zguduitoare pagini despre degradarea vieții satului și a vieții, în general, sub influența grețos malefică a comunismului"70
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura subversivă, literatura disidentă și literatura evazionistă. 1. Prima dintre ele, literatura oportunistă, este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, cu evoluții ca M.Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu. Evantaiul de posibilități este larg, deși e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
puțin admirabili scriitori, definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate"234. 4. A patra dintre ele, literatura evazionistă, tatonează căile estetismului. Este indiferentă la problemele politice și abstrasă din localitate. Doi din marii noștri scriitori interbelici Lucian Blaga și Vasile Voiculescu adoptă, după 1946, această postură a lipsei oricărei atitudini transparente, ceea ce îi făcea suspecți în epocă și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton critic, caracteristic unui revizionism ideologizant care exclude sau minimalizează orice estetică sustrasă temelor sociale, Petre Oprea evidențiază cea de-a doua dimensiune evazionistă, estetizantă, simbolistă, prin contribuția picturii lui Kimon Loghi cu peisajele din Macedonia, a peisajelor venețiene ale Ceciliei Cuțescu-Storck, ale celor franceze ale lui Samuel Mützner și Alexandru Poitevin-Scheletti, a peisajelor bulgare ale lui Artachino, engleze ale Alexandrei Popini, spaniole ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al templului artei, cuprins în sfera intimității. Pentru Gottfried Fliedl, care analizează pictura lui Gustav Klimt în cadrul atmosferei Vienei fin de siècle, totul concură la construirea "atmosferei" spațiului privat, adecvată psiho-estetic locatarului. Această relație aproape simbiotică are și o tentă evazionistă, rol pe care-l joacă artele, constituindu-se o proiecție narcisică a eului, într-o dimensiune estetică. "Designul interior și aspectul artistic general al spațiului de locuit erau de o importanță centrală pentru artă în jurul anului 1900. Spațiul de locuit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
venitul, sexul, nivelul de educație, percepția despre probabilitatea de a fi prins, teama de sancțiune, satisfacția față de serviciile guvernamentale în schimbul impozitelor plătite etc. și s-a constatat, de pildă, că "teama de sancțiuni" nu joacă rol important în determinarea comportamentului evazionist, în schimb, "probabilitatea mare de a fi prins" poate diminua evaziunea. Dacă anumiți membri ai societății plătesc mai puține impozite decât ar trebui, dacă povara fiscală nu este suportată decât de o mică parte a populației, întreaga societate are de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
reducându-se astfel profitul impozabil din Franța, unde taxele erau mai mari decât în Nassau. Deși vechi (1976), cazul este real, fiind un exemplu clasic al folosirii prețului de transfer în sectorul bancar. Prețurile de transfer reprezintă așadar o practică evazionistă deosebit de eficientă a corporațiilor, care poate fi aplicată tocmai datorită existenței unui sistem intern și integrat de relații, în cadrul corporației. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Structura competiției între corporațiile transnaționaletc "Structura competi]iei între corpora]iile transna]ionale" Modelul clasic al
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ambiția totalității, în obsesia originilor, în modul de a dispune lumini și umbre în vaste tablouri, ca și în subiectivismul său spectaculos și provocator, Hasdeu a încercat să-și îngrădească, totuși efuziunile romantice, compensând prin rigoare și analiză critică ispita evazionistă. A pus, astfel, un mare accent pe critică, noțiune prezentă la el cu ostentație, atât în revuistică și în demersurile publicistice curente, cât și în memorabila sa sinteză. Conștient de panșantul său romantic, încerca el însuși un retuș, opunându-i
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
ambiția totalității, în obsesia originilor, în modul de a dispune lumini și umbre în vaste tablouri, ca și în subiectivismul său spectaculos și provocator, Hasdeu a încercat să-și îngrădească, totuși efuziunile romantice, compensând prin rigoare și analiză critică ispita evazionistă. A pus, astfel, un mare accent pe critică, noțiune prezentă la el cu ostentație, atât în revuistică și în demersurile publicistice curente, cât și în memorabila sa sinteză. Conștient de panșantul său romantic, încerca el însuși un retuș, opunându i
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
la abordarea celor mai grave sau/ și mai frecvente acte de devianță școlară; acestea sunt: fuga de acasă, absenteismul, abandonul școlar, vandalismul, conduitele violente și toxicomania, copiatul și suicidul. Fuga de la școală, absenteismul, abandonul școlar, toxicomania și suicidul sunt conduite evazioniste apărări deghizate -, în timp ce vandalismul și conduitele violente sunt apărări deschise. Copiatul este o formă specifică de înșelăciune, prin care un anumit elev sau student prezintă drept rezultatul propriului efort de învățare o serie de cunoștințe pe care nu le-a
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
copiază și scapă neprins are o probabilitate mai mare de a repeta conduita în viitor și o motivație mai redusă de conformare la normele impuse de autorități. Fuga de la școală sau / și de acasă Fuga reprezintă o conduită de tip evazionist, având o motivație precisă și derulându-se într-un interval de timp variabil. Fuga de la școală poate interveni în situații tipice -evaluare, conflict cu profesorul sau colegii etc. -, caz în care se prezintă ca o strategie defensivă a elevului. Fuga
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de o anumită intensitate a participării afective, pe fondul existenței motivației pentru frecventarea școlii, și care trimite la cauze ce țin mai mult de personalitatea elevului și de contextul școlar specific. Fuga de acasă este un alt tip de reacție evazionistă ce angajează în primul rând familia, ca factor etiologic -, având o altă semnificație și conducând elevul la absenteism masiv și spre abandonul școlar. Așadar, dată fiind specificitatea celor două variante de conduită evazionistă, le vom aborda diferențiat. Fuga de la școală
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acasă este un alt tip de reacție evazionistă ce angajează în primul rând familia, ca factor etiologic -, având o altă semnificație și conducând elevul la absenteism masiv și spre abandonul școlar. Așadar, dată fiind specificitatea celor două variante de conduită evazionistă, le vom aborda diferențiat. Fuga de la școală intervine fie când activitatea școlară intră în relații de concurență cu unele activități puternic valorizate de elev(de ex. unele evenimente sportive sau sociale, care se desfășoară în timpul programului școlar), fie când elevul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
relațiile sale cu părinții, dar poate avea dificultăți de adaptare școlară, determinate de unele atitudini de respingere din partea profesorilor sau/și a colegilor etc. Fuga de la școală stabilește raporturi de interdeterminare cu alte două conduite de devianță școlară de tip evazionist:absenteismul și abandonul școlar. Fuga de acasă și de la școală reprezintă o conduită gravă, cu un înalt risc delincvențial și de victimizare, nu atât prin ea însăși, cât prin consecințele pe care le antrenează. Astfel, la primul episod evazionist, cei
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
tip evazionist:absenteismul și abandonul școlar. Fuga de acasă și de la școală reprezintă o conduită gravă, cu un înalt risc delincvențial și de victimizare, nu atât prin ea însăși, cât prin consecințele pe care le antrenează. Astfel, la primul episod evazionist, cei care fug de acasă trăiesc un șoc, speranțele lor de aventură și fericire fiind contrazise de realitate. Cei care fug de acasă sau de la școală nu au deprinderi profesionale, de regulă nu au bani, un adăpost și de aceea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
mai frecvent în mediul urban și în familiile sărace. Se impune să observăm faptul că există relații semnificative între absenteismul școlar și alte conduite de devianță școlară: fuga de la școală, toxicomania și abandonul școlar. Toate acestea sunt conduite de tip evazionist și marchează principalele etape în stabilizarea și cronicizarea reacției de evaziune : debutul obiectivat prin episoadele de fugă de la școală -, stabilizarea/generalizarea concretizate în absenteism și deznodământul, evadarea finală, prin abandonul școlar. Există și cazuri în care evadarea finală coincide nu
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
conduitele de violență școlară se structurează astfel: violențe determinate de conflicte „normale" între colegi; violențe determinate de conflicte între bande/grupuri de elevi și violențe determinate de conflictul adult-elev. Specificul toxicomaniei la elevi. Toxicomania reprezintă o conduită deviantă de tip evazionist, care se poate așocia cu alte acte infracționale. Toate codurile de regrementări vizând conduita elevilor în școală interzic consumul băuturilor alcoolice, al drogurilor și fumatul. Toxicomania poate fi definită ca o stare de intoxicație acută sau cronică, provocată de consumul
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
școlare care să-l menționeze și să-l interzică explicit; însă, întrucât el se prezintă ca având legătură cu alte probleme de comportament ale elevilor, consider oportună Abordarea sa în acest context. Unii autori definesc suicidul ca pe o conduită evazionistă prin care individul scapă de o situație critică ce-i pricinuiește o suferință de neîndurat. Alti autori pun suicidul în relație cu agresivitatea, explicându-l ca pe o formă de agresivitate canalizată spre propria persoană. Principalele situații de risc suicidar
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
evazionismului politic (caracteristică întregii perioade comuniste, dar mai pregnant în ultimele decenii ale regimului comunist)13, ale cărui "linii de creație" sunt satira, alegoria, parabola 14. În această clasificare, romanul lui Constantin Țoiu Galeria cu viță sălbatică confirmă categoria romanului evazionist. Prima observație este aceea că perioada 1960-1995 este singurul interval literar în care putem discuta prezența ekphrasisului. Faptul că într-o etapă a acestei perioade proliferează romanul politic și că acesta apelează masiv la convențiile scriiturii ekphrastice - fie că este
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
proză preocupată de redarea adevărului și de statutul literaturii ca reflectare 15. În contextul acestei panoramări a literaturii, apelul la scriitura ekphrastică constituie un mecanism de recuperare a literarității. Prin evocarea unei opere de artă, descrierea ekphrastică creează o dimensiune evazionistă a romanului, scoțându-l din actualitatea referinței istorice. Fragmentul ekphrastic caută și subliniază similitudini între "scenariul" romanesc (condiția personajului sau evenimentele la care participă) și cel vizual (pictural sau sculptural), reînscriind literatura în contextul artelor ce, alături de pictură și sculptură
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
literaturile estice că nu sunt de multe ori bine cunoscute, luate în considerație, cultivate etc.? Vina nu este numai a culturilor occidentale. Culturile estice (împrejurări istorice nefavorabile, profund coercitive, totalitare, izolaționiste, lipsă de aspirații europene, complexe și tradiții restrictive, teorii evazioniste, chiar capitularde de tipul sabotarea și ieșirea din istorie etc.) n-au făcut adesea tot ce puteau face pentru a intra efectiv în Europa și deci a fi socotite ca partenere legitime, egale în principiu, de dialog și schimburi intelectuale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cei mai mari filantropi ai perioadei - 20.828.191 de lei dedicați acțiunilor de binefacere în 2013, potrivit declarației proprii -, aflat în competiție cu statul, în principiu metafizic neutru, dar și cu alte Biserici, unele angajate în prozelitism ; un filantrop evazionist, ca și filantropii privați), economia turismului (o perspectivă din care pelerinajul e o moveable feast) etc. Iată suficiente motive pentru a reciti cartea de față cu creionul în mână, de a-i înțelege, completa și continua demersul. PLURAL M au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
puțini, obținându-se contracte tot mai greu. Vestiții căpșunari care plecau de mai multe ori în Spania, nu mai sunt doriți, văzându-se în situația de a merge în această țară pe cont propriu și lucrând la negru, în situații evazioniste. Nici Italia, principal membru al acestei Huniuni Europene nu-i mai suportă pe străini, în special pe români, care sunt văzuți destul de rău, mai ales datorită etnicilor rommi, care încalcă legile acestui stat. Exodul populației românești în statele acestei Huniuni
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]