177 matches
-
când dictatura obosește sau se simte sigură pe ea, pot exista soluții de evitare a pactului, altădată obligatoriu. În primii ani de după 1948 în România nu se putea publica decât literatură oportunistă sau care putea fi asimilată literaturii oportuniste. Literatura evazionistă devine posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților estetice ale
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
posibilă abia după 1960, când regimul comunist are certitudinea că e definitiv instalat la putere și nimic nu-l poate disloca. Atunci e permis solilocviul pastelist în poezia de notație în gruparea de la revista "Steaua". Diversificarea posibilităților estetice ale literaturii evazioniste vine după aceea și se intensifică după 1965. Tabloul modalităților estetice se amplifică până la a crea o întreagă literatură alternativă la literatura oportunistă, propagandistică, promovată oficial. De aici se va constitui canonul estetic, susținut de criticii generației ´60 și construit
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă cu o altă ideologie (contrarie sau piezișe), ci să deruteze prin lipsa oricărei ideologii. Exista totuși o idee sau o credință în altarul căreia oficia literatura evazionistă, mai mult sau mai puțin vizibil, mai mult sau mai puțin acceptabil oficial: religia literaturii. Când nu a mai cerut imperios ca literatura să fie obligatoriu de partea lui, regimul comunist s-a mulțumit cu o atitudine ce nu părea
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul ei pur estetic, devine o alternativă nu doar la literatura oportunistă, ci chiar la puterea comunistă și limbajul ei exclusiv și exclusivist politic.
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
imaginar și al Metopolisului, sortit prăbușirii și pustiirii. El înregistrează legendele locului și ale personajelor, principala sursă fiind Generalul Marosin. Plasate la limita credibilului, povestirile alunecă în fantastic. Ștefan Bănulescu s-a apărat de calificarea prozei sale ca fantastică și evazionistă (poate mai mult formal, sub presiunea exigenței oficiale de realism). A pretins că nuvelele și romanul (statornicite în același univers crepuscular) descriu o lume reală, resuscită ,o memorie istorică a societății românești". De unde vine atunci impresia puternică de irealitate pe
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
dumneavoastră îi urmăriți și îi băgați la închisoare, ce credeți? Că o să sporească apropierea lor de regim sau dimpotrivă?” (p. 189). Și Daniel Vighi (pp. 198 - 199) depune mărturie în privința angajării, spectaculoase pe atunci, a acestor tineri. Lor, soluția Noica, evazionistă cât cuprinde, nu le spunea nimic. (Pe câtă vreme Vighi și alții credeau energic în ea.) Destule din textele de aici conțin trimiteri tranșante. Balada sângeroasă a celor 10 părți de vorbire ale gramaticii tradiționale, a lui Gerhard Ortinau, e, printre altele
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
Ingeniosul bine temperat sau Ucenic la clasici. Radu Petrescu, indiscutabil liderul grupului, discută tot timpul cu amicii săi (Costache Olăreanu și, mai ales, Mircea Horia Simionescu) proiecte literare, idei etc. Așa iau naștere viitoarele dicționare cu personaje imaginare sau jurnalele "evazioniste", de fapt rezultate ale unui program specific de notare. Se desfășoară astfel în fața ochilor noștri o altfel de istorie, o istorie subtilă, profundă, atît de precisă încît nu se poate ridica la un grad de generalitate care să-i permită
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
Președintele Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, susține că a fost informat, încă din luna august, de faptul că președinteler Traian Băsescu a cerut, personal, că liderul PRM să îl scoată evazionist. Publicația România Mare, lansată în anul 1990, a acumulat datorii de pește 40.000 de lei, cotiv pentru care ANAF a cerut falimentul acesteia. „E vorba de o încercare disperată a poliției politice de a ma reduce la tăcere, de
ANAF cere falimentul publicaţiilor lui Corneliu Vadim Tudor. Tribunul spune că Băsescu e de vină () [Corola-journal/Journalistic/47549_a_48874]
-
ci România profundă, unde, aparent, tout est pris a la légere. Plonjînd în superficialitate, carnavalesc și absurd, Nemescu reușește performanța de a descoperi dimensiunea profundă a tragicului, exprimat cu mijloacele comediei. Această tensiune a registrelor contrastive, precum și deschiderea discret onirică, evazionistă pe care Nemescu o conferă filmului său, dau măsura unui regizor sensibil la nuanțe, la amănuntul uman irepetabil, pentru că numai detaliile contează. Premiul de excelență a fost acordat filmului lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile, care
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
este cumpărată fără facturi; nu se marchează mai nimic la casă; nu există contracte de muncă pentru salariați. Toate acestea sunt date la iveală abia după încetarea relațiilor de muncă. Până atunci, salariatul a fost de fapt complice cu patronul evazionist, iar reclamația sa e dovada clară a răzbunării. Un tată foarte supărat pe fiul său a trimis două reclamații. În cea către D.G.F.P. Timiș scria, printre altele, că fiul său„... nu dă atenție familiei în care a crescut, vagabondează și
Agenda2003-5-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280653_a_281982]
-
normelor fiscale", se arată într-un comunicat al DNA, scrie Agerpres. Fiecare persoană din cadrul grupului avea atribuții bine determinate. Activitățile persoanelor erau următoarele: - înființarea firmelor fantomă; - racolarea cetățenilor străini în vederea plasării acestora ca asociați în cadrul firmelor fantomă implicate în circuitul evazionist; - racolarea cetățenilor români dispuși să își asume calitatea de asociat și administrator al firmelor de acest gen, în schimbul unor sume de bani; - reprezentarea firmelor fantomă înființate în relația cu autoritățile fiscale și în identificarea funcționarilor fiscali care să-i sprijine
DNA: Cum acționa "mafia cărnii" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65010_a_66335]
-
adică a unei lumi degradate, care scapă aparent legilor marxiste, la prezentarea cartierului vecin, Grivița, unde se manifestă cu adevărat spiritul "sănătos", progresist, adică revoluționar, al muncitorilor. Romanul Șoseaua Nordului (1959) e tributul plătit imediat de Eugen Barbu pentru îndrăzneala evazionistă din Groapa (1957). Mai mult, autorul va duce unele prefaceri conjuncturale, care să ilustreze lupta de clasă, în ediția a doua romanului Groapa (1963), adaosuri la care va renunța ulterior. Deși subiectul și lumea din Groapa nu sunt rezultatul unei
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
că în România comunistă în care m-am format eu - împotriva comunismului dar și, dată fiind relația mimetică inevitabilă cu adversarul mai puternic, cu limitările impuse de acesta - se citea, sau cel puțin eu citeam, superficial: mult și superficial, adică "evazionist", chiar și în cazul lecturilor riguroase de filosofie, văzute și ca prilejuri de ieșire din marxismul oficial, strîmt, sufocant. Or, lecturile "evazioniste" rămîn - chiar și atunci cînd sunt repetate - superficiale. Cum se așază "generația de aur" în istoria culturală a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
puternic, cu limitările impuse de acesta - se citea, sau cel puțin eu citeam, superficial: mult și superficial, adică "evazionist", chiar și în cazul lecturilor riguroase de filosofie, văzute și ca prilejuri de ieșire din marxismul oficial, strîmt, sufocant. Or, lecturile "evazioniste" rămîn - chiar și atunci cînd sunt repetate - superficiale. Cum se așază "generația de aur" în istoria culturală a României? Ce generație o anunță? Și ce i-ar urma? Mă întrebați despre "generația de aur" - o generație care s-a afirmat
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
mie nu-mi plăcea să mă distrez în umbra lui, și preferam evadările în lumea benzilor desenate, a filmelor și cărților, a cărților în principal. în Riddrie era o bibliotecă bună. Aveam o înclinație naturală pentru tot soiul de tîmpenii evazioniste, dar după ce am citit tot se cerea de citit, mi-au rămas chestiile valoroase: mituri, legende, călătorii, biografii și istorie. Consideram că o bibliotecă publică bine aprovizionată era culmea socialismului democratic. Faptul că un loc atît de plicticos ca Riddrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om de acțiune nu putea să nu reamintească standardul „omului nou” În literatura „angajată” a primelor decenii postbelice staliniste din Europa de Est. Le-am vorbit studenților despre această experiență a mea, provocându-i la abordarea lecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
veritabilă, se mulțumesc să inunde hârtia cu torente de imagini și cuvinte care nu spun nimic. Astăzi mi se pare că am găsit pentru ei o nouă denumire: scriitori evazioniști. Nu voi face imprudența să concretizez scriitori evazioniști și cărți evazioniste, deoarece nimeni nu poate sa ne asigure că în evazionistul de azi nu zace scriitorul angajat de mâine. Maladia însă, în sine, merită să fie discutată. În ce constă ea? Așa cum spune și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea, cu ajutorul unor torente de cuvinte și imagini, într-un univers al închipuirii, care nu reprezintă nimic din ceea ce frământă nici măcar conștiința scriitorului evazionist, necum conștiința contemporanilor săi. Un prozator care a scris o carte, nu chiar foarte legată de o problematică realistă, a primit din partea unui critic preocupat numai de probleme estetice un răspuns cam de felul acesta: am deschis cartea ta și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nimeni n-ar accepta o discuție pe acest teren. Ba chiar, în felul în care am pus problema, n-ar accepta nici un fel de discuție. De ce? Pentru că mie îmi este la îndemînă să pun problema în acest fel, iar scriitorului evazionist nu-i este. Încât, pentru folosul discuției noastre, să ne propunem să părăsim avantajele pe care noi înșine ni le-am creat și să încercăm să înțelegem care ar fi gândirea intimă, filozofică și estetică, a scriitorului care respinge tipul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să creezi astfel de eroi, cu un astfel de sfîrșit? Nu, hotărât, trebuie să ferim literatura să intre în asemenea impasuri, fiindcă, să fie clar! literatura de relație se află într-un impas, și nu literatura noastră pe nedrept numită evazionistă. Mă opresc aici, neliniștit. Dar de unde-mi vine neliniștea? Au existat parcă pe lume niște teritorii în care nu numai literații, ci întreaga populație, de multe milioane, a unor imperii, trăia în felul acesta... Aurul îl aruncau, râzând, unor străini
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cunoscută și nu sânt deloc convins că literatura abisală care se scrie desipre ei corespunde vreunei realități obiective sau subiective. Deși o întîm-plare povestită de mine însumi despre niște cetățeni evazioniști care s-au comportat exact ca într-o nuvelă evazionistă, mă face să fiu mai prudent cu afirmarea tăioasă de adevăruri. Totuși, nu văd cum, în mod abisal, se întoarce bucureșteanul cu punga cu mălai acasă, pune oala de tuci pe foc și se apucă să facă mămăligă! Înainte să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
doar de durere. Pe scurt, sunt totuși om întreg și, pe cât se mai poate, femeie întreagă. Relația mea cu mine e mult mai bună, mai întreg bună. Eu una am plătit un tribut serios acestei îmbrobodeli create de o cultură evazionistă, foarte atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai găsi câte un loc, bine remunerat, în problema cu pricina pentru rudele politice, sau de sânge ale primarului. În felul acesta, la modul cel mai democrat, mai mănâncă și gura lor o pâine, în loc să îngroașe turmele fenomenului infracțional și evazionist, nu-i așa? Știu că unii dintre voi, care încă nu ați ajuns la înaltul nivel politic introdus în țara noastră de PD-L, veți sări în sus ca arși la auzul unei asemenea propuneri, motivând că, pentru fraierii care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bibliografie de Rodica Zafiu, Editura Humanitas, Colecția „Tezaur”, București, 1996, p. 22-23. Critica interbelică, în special prin reprezentanții ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]