442 matches
-
repertoriu tematic. Spațiul narativ rămâne, în toate romanele - Femeia ascunsă (1997), Grijania (1999), Undeva, la Sud-Est (2001) și Romanul-basm (Trup și Suflet) (2002) -, microuniversul rural, în care se petrec o serie de evenimente ieșite din comun. Și totuși, nu insolitul evenimențial alcătuiește miza acestor cărți, de vreme ce autorul nu se sfiește să își rezume, la începutul fiecărui volum, materia epică. Mai mult, narațiunea cedează de fiecare dată locul jurnalului, susținut printr-o cohortă de artificii autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
mai multor informații despre principalele evenimente parcurse de individ în existența sa, despre relațiile prezente între ele ca și despre semnificația lor în vederea cunoașterii istoriei personale a fiecărui individ, atât de necesară în stabilirea profilului personalității sale. Este prin excelență evenimențială, concentrându se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viața individului, a relațiilor dintre cauză și evenimentele efect, dintre evenimentele scop și evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biografice - cunoscute sub denumirea de cauzometrie și cauzogramă, își propun tocmai surprinderea relațiilor
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
în nu mai puțin de opt variante cinematografice 2. Ordinea în care evenimentele sînt menționate în povestire este diferită de ordinea lor cronologică, pe care cititorul o face și reface constant pe parcursul lecturii. Dar manipularea sau chiar jocul cu cronologia evenimențială are diverse funcții în diverse tipuri de discursuri romanești exemplificate atît din literatura secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, cît și din romanul modernist și postmodernist. Mieke Bal subliniază dubla liniaritate a textului narativ: cea lingvistică a succesiunii
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ea ne permite să comparăm structurile actanțiale ale fabulelor aparent foarte diferite. O analiză a acestui tip ne poate arăta aspecte neașteptate ale semnificațiilor. Presupoziția că modelul conturat anterior este singurul posibil ar fi absurdă. Exact ca în cazul analizei evenimențiale, există multe alte posibilități de abordare a problemei care ar putea sau nu ar putea să se îmbine cu modelul pro-pus de noi. Pe cîteva dintre acestea le voi prezenta pe scurt în cele ce urmează. Alte clasificări Oricum am
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
piesă crucială în interpretarea acelor artefacte culturale pe care le calificăm drept narațiuni parțiale sau integrale. Abia aici se observă adevărata problemă, dar și motivul pentru care naratologia a fost limitată, în mod tradițional, la categoria povestirii, parțial literare, parțial evenimențiale. Scopul naratologiei nu este de a demonstra calitatea narativă a unui obiect. Chiar așa: care să fie scopul unui asemenea exercițiu de demonstrație? De obicei nu ne îndoim și nu ne întrebăm cu privire la statutul unui text, iar atunci cînd ne
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o scrisoare la Împărăteasă, În care poruncea să fie omorât. Baba, carel salvase la naștere, Îi iese din nou În cale și schimbă scrisoarea Împăratului; astfel, Împărăteasa Îi dă de soție pe fiica sa. Soarta se află În centrul scenariului evenimențial din Basmul cu ursitorile. Ciobanul care este sortit să ia de soție p copila nou născută, o fură și o Înfige Într-un par. Fata scapă fiind rănită doar la un șold. Când devine mare, e pețită de ciobanul care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Să nu uităm că am admis deja, nu numai pentru narațiunea „literară”, ci pentru narațiunea „generică”: 1) că pre(-)textul și textul se află într-o relație de dependență reciprocă, că textul ar fi o reprezentare a unor pre(-)texte (evenimențiale) independente de acea reprezentare, iar pre(-)textele ar fi postulate sau producte ale textului; 2) că pre(-)textul și textul sînt permutabile, fiecare jucînd, pe rînd sau simultan, rolul de cauză (dată) și efect (produs). Prefața Autorului Narațiuni găsim pretutindeni
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a traiectoriei narative. În aceeași ordine de idei, destinatarului i se dă îndeobște a înțelege, ceea ce el și face, că povestitorul cunoaște finalul din chiar clipa intrării în povestire (nu chiar într-o formulare precisă, ci într-un context evenimențial sau situațional). Ca excepții s-ar putea cita romanele în serie ale lui Dickens, și povestea pe care un părinte i-o spune copilului înainte de culcare, în mod improvizat. Chiar și acestea, împreună cu narațiunile mai atent structurate, se deosebesc de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cafea pe ea! Uitîndu-te la toate acestea crezi că ai în față o narațiune - deși desenatorul o neagă cu vehemență. Acest exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest caz, cel puțin, autoritatea ultimă, care declară un text
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sus. La început, cel puțin, se pare că Une Glossaire e văduvit în această privință - față de texte narative indiscutabile, ca Barn Burning de Faulkner și Pnin de Nabokov, unde cititorul aproape că poate găsi imediat indicatori ai unei secvențe evenimențiale date, un început de caracterizare a unuia sau a mai mulți indivizi, și chiar creionarea inițială a condițiilor care ar putea duce către o criză. Dar, de fapt, acest "glosar” reprezintă mai mult un jurnal? Dacă ar fi cu adevărat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să păstrăm în minte ceea ce reprezintă scopurile și așteptările unei analize bazate pe teoriile lui Propp sau Barthes. Chestiunea apelării la raționamentele noastre intuitive (mai degrabă decît la modurile noastre publice și condiționate de a vorbi despre intrigi și structuri evenimențiale) va ridica întotdeauna probleme. Dar vom găsim rapid grupuri de cititori (chiar comunități întregi) relevînd un acord substanțial asupra a ceea ce e esențial și non-esențial în intrigă, caracterizare ș.a.m.d. - relevînd, în mare, o înțelegere comună a structurii. Această
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
strânge distanța originară dintre text și interpret 2. Limba este mediul oricărei comprehensiuni și conferă suportul viu care oferă universalitate experienței hermeneutice. Pentru Gadamer, „întreaga experiență a lumii este mediată lingvistic”1. Dacă în accepția sa limba are un caracter evenimențial, grație puterii revelatoare a limbii, acest lucru se datorează și unei meditații asupra „hristologiei, ce deschide drumul unei noi antropologii care reconciliază într-o manieră nouă spiritul omului, înțeles, în finitudinea sa, cu nemărginirea dumnezeiască. Ceea ce noi am numit experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai are la îndemînă cadrele religioase gata oferite în care să are de făcut între ceea ce autorul numește instituirea Revelației formele de tradiție prin care omul participă la divin, devine contemporan cu Dumnezeu și instituțiile socioistorice ale religiei. judece iureșul evenimențial al actualității, să-și evalueze existența, să dea înțeles imediatului. Așa încît e aproape obligat să devină activ în raport cu sensul, să-l caute, să-l descopere, să-l asimileze, folosind, desigur, datele tradiției, dar integrîndu-le în propria cercetare. Modernitatea a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unei perioade istorice (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și a unui gen literar (românul, în general, și cel urban ca specie reprezentativă). Această triada nu prevede o funcționare de la sine, ci, dimpotrivă, presupune o adecvare între istoria evenimențiala, cea a mentalităților și cea a formelor artistice. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca unul dintre cele mai agitate și glorioase în istoria Franței: marele secol al Franței, al revoluțiilor, al Parisului, al femeilor. Literatura face din femeia pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal, spectacol, fenomen, fiecare substantiv explicând una dintre trăsăturile pertinente ale fenomenului" [Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spectacole, ele fac parte din decorul urban. Femeia este, într-o anumită măsură, o problemă de aparenta. Pariziana însă dezminte aparentă superficială a lucrurilor, demonstrând că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
saturata de semnificații" și conceptul de efect-personaj, care este "un produs al textului", "o reconstrucție a cititorului" și devine un principiu de organizare a analizei. 4 Istoricii ideilor "aleg anul 1789 că data inaugurală a modernității, dar nu ca modernitate evenimențiala, ci că stare de spirit, ca mit sau "morală" (Baudrillard); ei aleg anul 1789 pentru că înseamnă Revoluția franceză, Iluminism, Drepturile Omului, pe scurt o nouă definire a omului, în ruptură radicală cu cele precedente" [Nouss, p.23]. 5 Poziția celor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
distrusă. Au început să se prăbușească obstacolele între categoriile sociale, să se nască viața socială în adevăratul sens al cuvântului. Oamenii apar mai des unul în fața celuilalt. Vizibilitatea realității duce la teatralizarea cotidianului [v.Goffman]. 152 Alternarea stereotipului și a evenimențialului apare că una dintre structurile textului literar. "Le "stéréotypé" se situe à l'opposé de "l'événementiel", ce dernier se présentant comme quelque chose d'inconnu, assez souvent comme un phénomène innatendu, peu ordinaire, n'ayant pas de fonction de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sorocul/ și-a scris în cartea vieții mele/ cu undița să-mi prind norocul/ și să mă fac pescar de stele?” Tot din 1947 datează și ciclul de poeme Înfrângeri, în care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
a acesteia existența arhetipurilor ca „modele exemplare”, pe care imaginația le reproduce, le reactualizează și le repetă fără încetare, se poate afirma o relativă autonomie a simbolismelor față de istorie. Trebuie ținut totuși cont și de eventualele alterări pe care istoria evenimențială le poate aduce și, uneori, le aduce simbolismului, deși structura imaginii arhetipale rămâne constantă (CODOBAN 1998, 86-89). Aceste sisteme simbolice primitive își mențin esența lor, cu toate că diferențe, uneori majore, apar la nivelul riturilor și ritualurilor (influențate de schimbările structurale apărute
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
esențial, informația despre un fapt real, trăit. Ca, extindere, poate fi plasată între știre și reportaj. Relatarea presupune documentarea directă și prezentarea pe larg a informației, în urma unei selecții impusă de unghiul de abordare și gradul de cunoaștere a câmpului evenimențial. 3.5.5.2. Interviul În practică se operează distincția dintre conversație, un schimb obișnuit de idei, și interviul propriu-zis. Planul de interviu presupune stabilirea temei și a scopului interviului, alegerea persoanei potrivite, documentarea, pregătirea întrebărilor, alegerea structurii interviului și
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
asupra comunismului. Preocupându-se În primul rând de adunarea, enunțarea și publicarea unor date și documente (lucru meritoriu În condițiile accesului limitat la arhive), o parte importantă a istoriografiei românești despre comunism nu a reușit să depășească faza de evocare evenimențială și să facă pasul spre interpretarea cauzalităților și spre fabricarea unor teorii explicative despre trecut. școala istoriei conceptualizante și interdisciplinaritatea metodelor de cercetare și analiză nu sunt Încă suficient de dezvoltate În România. Cercetătorii se opresc la simpla Înșiruire de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
menționați Într-o notă de subsol. În același mod, sunt lăsate la o parte și scrierile unor lideri comuniști care au analizat nomenclatura din interiorul ei: Troțki, Djilas, Kuron și Modzelewski. Neexploatarea acestor surse teoretice ancorează studiul Într-o descriere evenimențială, fără a oferi o perspectivă generalizantă asupra rolului și funcționării nomenclaturii. Dincolo de aceste observații, caracterul de pionierat al lucrării și bogata informație pe care ea o oferă fac din studiul Nicoletei Ionescu-Gură o carte esențială pentru orice cercetător interesat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
identitare1" Ceea ce se cheamă, cu o sintagmă deja supralicitată, tranziție postcomunistă este, în bună măsură, și căutare de definiții sociale cu caracter identitar. Exemplul etnic este cel mai vizibil, cel mai dramatic invocat, cu cea mai încărcată și mediatizată istorie evenimențială. Nu trebuie uitate însă nici cele care au ca nucleu de structurare regiunea, religia, profesia, familia, sursele de divertisment etc. Toate reprezintă căutări de replasare a propriului grup de apartenență pe coordonatele unui spațiu sociocultural care se reconstituie în articulațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
actual este din ce În ce mai „desfigurat”, parcelat și expus disipării. Experiența așteptării, a răgazului, a contemplării sau a ocultării duratei au intrat Într-o perioadă de recul. Credem că e nevoie de o educație pentru o raportare Înțeleaptă față de temporalitate, În cadrul căreia evenimențialul să se conexeze inteligent cu stabilul, rapiditatea analizelor să se concilieze cu ponderarea sintezelor, iar clipa să Întâlnească cu eternitatea. Am putea medita dacă nu cumva școala ar trebui să acorde o mai mare importanță sensibilizării subiectului față de propria devenire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]