4,693 matches
-
față”) la literatura lui D.R. Popescu, Fănuș Neagu etc. Ce anume scrie dl Ș. despre operele cu pricina nu prea contează în ochii dlui Laszlo Alexandru. D-sa e mai curînd de părere, ca și alții, că pînă și simpla evocare a numelor cu pricina ar dovedi o „complezență nemeritată”. În fond, dl Ș. ar trebui lăudat tocmai fiindcă scrie despre autori intrați într-un con de umbră sau compromiși (adesea nu pentru opera lor, ci mai mult pentru atitudinile și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
completează și valoarea lui ni-l apropie definitiv. De citit, de asemenea, Demonul confesiunii, un fragment din proza aceluiași R.S.Ruba, prezent și acesta în sumarul Convorbirilor literare din ianuarie a.c. Este relatat, ni se spune, momentul reîntânirii, și al evocărilor ce se impun, a doi tineri intelectuali ce se cunosc, se simt atrași și se pierd unul de altul în nopțile din decembrie '89... l Și tot în sensul exercițiului de stimă și solidaritate, e de citit Cronica literară a
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
-a. Când vorbește despre sine, o face cu deferență, oprindu-se la suprafața lucrurilor parcă pentru a nu se deranja. Portrete, considerații asupra moralității sau valorii literaturii prietenilor scriitori (ce dă cu o mână se asigură că ia cu cealaltă), evocări (lamentabile, apropo)... Memoria e strict supravegheată, funcționează igienic, nu ne vorbește despre Breban decât indirect. Nicolae Breban se simte bine numai în ficțiune, acolo unde controlul îi aparține total. Scriitorul mitoman nu e interesat de adevăr, deși vorbește în numele lui
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
și Mircea Anghelescu, ambii în paginile "Adevărului literar și artistic", și Alexandru Ruja în revista timișoreană "Orizont". Primilor doi li s-a alăturat Niculae Gheran, cu comentarii mai libere din activitatea sa de editor, adunate în 2004 în volumul de "evocări și documente" Sertar, apărut la Editura Institutului Cultural Român. La rubrica de cronica edițiilor din "România literară" lui Z. Ornea i-a succedat în 2002-2003 Cornelia Ștefănescu, o cunoscută specialistă în Mihail Sebastian și G. Călinescu. Al. Săndulescu susținea cu
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
literar brut implică însușiri ce se pierd la capătul unei prea elaborate receptări" (pentru Vianu critica fiind în mod fundamental cântărire, motivare, reducând coeficientul de subiectivitate) este că la mijloc ar putea fi și o diferență de generație. Bunăoară la evocarea lui Petru Dumitriu, "bine clădit, elegant, impunător" și primit cu larghețe în sumar, justificarea vine de acolo unde "toți eram, pe atunci, bolnavi de duplicitate". O epocă în care "Important era să nu o pățim, să nu fim dați de
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
al cărei proprietar era, se numea ŤFarmacia Curții Regaleť și se afla în portul Brăila, unde pe atunci se fumau țigări ŤRegale R.M.S.ť iar berea la bodegile orașului se bea mai puțin la halbă și mai mult la Ťregalăť." Evocarea timpului copilăriei unui puști curios și neastâmpărat e făcută cu haz și ironie, cu un farmec rar întâlnit. Iată, de pildă, cum se întâmplă "divorțul" băiatului de unsprezece ani de... Biserică: "Cam pe la 11 ani am terminat-o cu biserica
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
grupării, ieșeanul Al. Husar (celălalt fiind prozatorul și memorialistul Pericle Martinescu), a inițiat în 2004 realizarea unei antologii literare, care selectează semnificativ din poezia, proza, critica, publicistica și traducerile apărute în revista "Meșterul Manole", adăugând în anexe secvențe documentare (corespondență, evocări, dialoguri retrospective, articole de istorie literară), o transcriere a sumarelor celor treisprezece numere, un foarte util indice bibliografic (întocmit profesionist de Aurelia Stoica) și un mic album fotografic. E o modalitate dintre cele mai edificatoare de a reveni, în cunoștință
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
multiplicările de înlănțuiri obscure din Tannhäuser; public tânăr, dispus să se amuze la Don Giovanni, foarte "giocoso" în drama așa interpretată pe scenă. Eclat-ul operei wagneriene se impune imediat în simfonie: orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus, Baccanala lovitura de trăznet de la începutul operei. Orchestra, vedeta oricărui spectacol wagnerian (dirijor Koscŕr Balazs). În amalgamul a două tradiții, constrânse să funcționeze împreună, una mitologie (Venus este Afrodita
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Gheorghe Grigurcu Din cuprinsul interesantului volum de evocări al lui Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, II, ne-a reținut îndeosebi atenția capitolul intitulat, cu o tentă de mister, Amintiri secrete, consacrat lui Eugen Barbu. în calitate de colaborator, într-o scurtă perioadă a tinereții, al revistei Săptămîna, autorul a
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
să-și cosmetizeze amintirile pentru a se pune pe sine în valoare), își acceptă destinul și n-are nostalgii pentru infinitul lucrurilor pierdute și posibilităților ratate. Ceea ce face cu adevărat fascinantă cartea lui Zoltán Rostás este prezența, în paralel cu evocările Elisabetei Goga, a jurnalului ei din timpul primului război mondial, două imagini în oglindă - una "la cald", cealaltă filtrată prin experiența cîtorva decenii și meandrele imprevizibile ale memoriei omenești - ale acelorași evenimente: începutul războiului, retragerea, ocupația germană a Bucureștiului, văzute
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
și Aragon. De ce tocmai aceștia, fiindcă aparent, nu funcționează nici o afinitate literară între ei? M.T.: Literar vorbind, diferențele dintre ei sunt imense, totul pare a-i separa. Au cu toate acestea un punct comun, un părinte spiritual a cărui simplă evocare mă face să o iau la fugă asemenea iepurelui din calea dihorului: este vorba de Maurice Barrčs. În pofida tuturor eforturilor mele, n-am putut să înțeleg enormul ascendent pe care l-a exercitat asupra contemporanilor săi mai tineri. După sinuciderea
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
mica lume a orașului nostru trebuia să fii tot timpul de veghe, căci memoria oamenilor era lungă și uneori, după vreo ceartă cu un copil pe care-l credeam prieten, mă pomeneam strigat cu glas disprețuitor: "Nachtigal! Nachtigal!", ca și cum simpla evocare a vechiului nume de familie ar fi fost de-ajuns ca să descalifice tot ce-aș mai fi putut eu spune sau face" (p. 16). Romanul nu este, cum s-ar putea crede după acest citat (încă) un strigăt de protest
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
fel sau altul destinul, dar importanța lor este departe de a fi supraestimată. Ludovic este un tînăr fără complexe și prejudecăți de rasă, un om care încearcă să trăiască normal și să își clădească o carieră prin propriile merite. Dincolo de evocări și de întîmplările propriu-zise, A șasea lumină este și o carte despre înțelepciune. Titlul este sugerat de o poveste hasidică (reprodusă în volum la paginile 169-170), potrivit căreia un rabin consacra anual o zi pentru "lacrimi și lamentații". În acea
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
excesive și pitorești. Firescul lipsește de pretutindeni. Același lucru îl putem spune și despre cele trei narațiuni din Paradisul suspinelor. în ciuda falsității lui, micul roman titular a fost raportat la Strindbeg, Villiers de L�Isle și Edgar Poe. Amestec de evocări, vise, reflecții, jurnale, un caiet găsit și reprodus etc., Paradisul nu izbutește să închege o intrigă plauzibilă. Tehnica narației din unghiuri multiple l-ar fi putut anunța pe Camil Petrescu, dacă romanul lui Vinea n-ar fi iremediabil compromis de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
lector austriac la Iași, iar Dan Lungu și Robert Șerban aleg dialogul drept mijloc de rememorare nostalgică a taberelor de creație de la sfîrșitul deceniului nouă. Majoritatea autorilor de texte reproduc episoade semnificative din propria lor biografie, dar nu lipsesc nici evocările unor oameni care le-au marcat viața în perioada comunistă (tatăl lui la Gabriel H. Decuble sau profesorul Jean la Cerasela Stoșescu). Este limpede, de aceea, că întregul volum are mai degrabă aspectul unei antologii de texte, decît al unui
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
filtrați prin decizia formei de-a evita încrîncenarea, invectivele, trivialitatea. Ironia e o caligrafie a rezervei, un dans aerian al refuzului. Prin jocul său atracțios, ea își anesteziază obiectul, scutindu-l de durerea primară a vivisecției. Dar să continuăm firul evocării părintelui de către fiu: "în critică a practicat stilul direct, concentrat, alert, declinînd orice substrat artistic, dar, în realitate, obținînd efectul de mare agrement al deplinei comunicări, rod al demoniei creației. Ironia i-a fost de asemenea dar natural, latură a
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
cu file de jurnal indirect și cu accente pe un impresionant număr de motive, de teme, de cărți și bineînțeles de oameni, semnată de C. Stănescu (...) articolele din ŤAdevărulť se convertesc în istoria unor evenimente, în dramatica unor fapte, în evocarea unor personalități și în amara sau ironica privire a unui memorialist care refuză proiectarea propriei biografii". Am avut și eu sentimentul, citind cartea masivă a lui C. Stănescu (556 p.), că parcurg cronica unei epoci, surprinsă în personaje, evenimente, polemici
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
mobilizării" și, eventual, a bucuriei la 1 Decembrie, tinde să devină de aceeași natură: "se dă" fasole de la cazan, iar amărâților înfometați li se pune microfonul sub nas ca să-și declare admirația și recunoștința... Aici însă, constat că, furat de evocări, am omis să spun ceea ce se cădea spus de la început. Anume că acela care a remarcat distincția dintre Sărbătoare și sărbătorire a fost campionul absolut al disocierilor subtile și caustice, Ion D. Sîrbu. El e cel ce consemna, în de
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
le îndur din clipa în care nu mai profitam de ambianța benefică oferită de cadrul ospitalier al locuinței sale. A avut prezența mea la "Sburătorul" și contactul personal cu Lovinescu vreo consecință asupra formației mele? Iată o întrebare la care evocarea celor trăite și asimilate în casa criticului poate da un răspuns de natură să scoată în evidență efectul pedagogic al acestei experiențe asupra mea. Indiscutabil că prezența mea la "Sburătorul" mi-a ascuțit simțul critic, spre care aveam o predispoziție
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
lucruri diferențiate, decât unele omogene... Repetiția nu mai garantează - ca în psihologia clasică - fixarea, memorarea unor lucruri, ci ea doar creează ocazii favorabile organizării acelor elemente. Repetiția nu e eficace decât în măsura în care aceste ocazii sunt profitabile � teoria formelor... Sub titlul Evocarea, puterea de a-ți aminti repede ceva, s-a făcut următoarea experiență cu grupuri de silabe, care... (urmează o frază lungă indescifrabilă...)... * Textul... (seminarului de psihologie) se întrerupe aici, și urmează o însemnare la zi, care însă se referă la
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
localele de lux, știau franțuzește, iar clienții lor trebuiau să stăpînească, la rîndul lor, codul bunelor maniere. Bucureștiul lui Dan Ciachir este un oraș decrepit în care clădirile și grădinile dispar sub buldozerele comuniste, laolaltă cu civilizația străzii. Atmosfera întregii evocări este una mateină. Dan Ciachir este un bon viveur, fascinat de mașini luxoase, muzică bună, filme occidentale, restaurante cu ștaif, care crede în Dumnezeu și care se simte tot mai singur într-un oraș deposedat brutal de toate elementele care
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
barul proaspăt inaugurat în subsolul hotelului ŤAthénée Palaceť, unde costa 100 de lei intrarea și serveau chelneri îmbrăcați în frac, tînără, suplă, cu părul lung și negru ca noaptea, Aura Urziceanu cînta muzică de jazz" (pp. 35-36). Pe lîngă superba evocare a Bucureștiului din deceniile șase, șapte și opt ale secolului XX cel de-al doilea volum din Cînd moare o epocă conține un foarte nuanțat portret al controversatului scriitor Eugen Barbu. Colaborator într-o vreme al revistei de tristă amintire
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
mult sau mai puțin îndepărtat " mai degrabă, mai îndepărtat " produc accese de melancolie și sentimentalism dificil de reprimat, aproape de neimaginat la pătimașa luptătoare din anii care au premers revoluției. Amintirea mamei și a tatălui, frînturi de imagini din copilăria bucureșteană, evocarea anilor tinereții prilejuită de dispariția cîte unui compagnon de route, îi oferă autoarei șansa de a scrie pagini tulburătoare, mici bucăți de proză de cea mai bună calitate. Moartea lui Cioran (la 20 iunie 1995) îi provoacă autoarei o nostalgică
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
de false interpretări, de secrete pentru totdeauna nedezlegabile, de intrigi multiplu întrețesute încât te rătăcești în ele, buimăcit și consternat, are vreo importanță? Oare în viața noastră de toate zilele lucrurile se prezintă altfel? Similitudinea e atât de pronunțată încât evocările și mărturisirile din Agende câștigă în percutanță și forță de persuasiune, supunându-te la o "integrare" într-o așa măsură de imediată încât te suspendă din timp, confundându-te cu trecutul. Un trecut care devine prezent. Pentru asta însă Agendele
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
demersul celor patru ( C.A.P.-ul, Moș Gerilă, filmele video, Europa Liberă, lipsa alimentelor, a apei, a energiei electrice, revolta de la uzinele brașovene ș.a.), diferența constând în literarul mult mai pregnant la prozatorul ieșean, literar urmărit nu doar prin stilul evocării, al narațiunii propriu-zise, dar, mai ales, prin lipsa scrupulozității, a intenției de a realiza un inventar cât mai complet, exhaustiv dacă se poate, al tuturor elementelor și mărcilor reprezentative pentru anii de comunism. Sigur, textul lui Lucian Dan Teodorovici nu
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]