80,599 matches
-
ei. însă dl Gușă a fost lăsat să sprijine singur, cu propriii umeri, poarta unei cetăți ale cărei ziduri au început să cadă. Mai versați într-ale politicii, bătrânii din partid s-au dat strategic deoparte, lăsând câmp larg de evoluție generației al cărei nume colectiv este Gușă (simbolic nume, de altfel!). Ce-a ieșit din brambureala în care se amestecă minciuna economică și baletul neologistic propagat prin televiziuni se vede: o țară disperată, pe care Puterea o ține laolaltă promovând
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
dinamică vizibil sensibilă de-a-lungul istoriei, începând cu accepția elenă de "artă, știință a conducerii unui oraș". Au fost cazuri când "politică" a fost considerată și activitatea albinelor sau furnicilor, ori aceea din utopii. Definirea "politică" a utopiilor ar presupune însă evoluția, dinamica a lor, nu doar înscrierea în plan static, asemenea unor edenuri. Echilibrul lor perfect nu "duce" în realitate decât pseudoimaginea societăților totalitare ("unanimitatea" cu care ar fi susținuți dictatorii, "veșnicia" ori măcar durata existenței acestora: Hitler susținea în Mein
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
bisericilor din București și distrugerea sistemului de mănăstiri (transformarea lor în cooperative meșteșugărești, impunerea unor condiții de vîrstă, sex și statut social pentru călugări). Lucrarea lui Olivier Gillet se deosebește de aceste abordări - nu numai pentru că este dedicată în întregime evoluției Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1948-1989, ci și datorită faptului că analiza pe care autorul o face se orientează asupra mecanismelor interne ale bisericii, de legitimare a relațiilor cu statul totalitar și de identificare cu "patria", "națiunea" și "românismul". Concluzia
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
însuși a trăit la vîrsta fanatismelor revoluționare, nu poate fi utilizată fără consultarea în paralel a mult mai multor surse. Ambiguitatea abordării duce la o mare pierdere pentru cei interesați de istoria noastră recentă, lucrarea făcînd practic o incursiune în evoluția comunismului românesc, de la origini și pînă la momentele Revoluției din 1989 - iar cel care-o prilejuiește i-a cunoscut pe viitorii dictatori pe cînd aspirau numai la putere. Pavel Câmpeanu, Ceaușescu: anii numărătorii inverse, Iași, Polirom, 2002, 312 pag., f.p.
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
acest hiatus către poezia onest-militantă din trecut. Scriitura uscată, echivoc surîzătoare, persiflatoare în cheia absurdului, în bună măsură atașată discursului suprarealist, dovedește, la rîndul ei, că nici o temă și nici o modalitate poetică nu dispar, ci doar se transformă, evoluează odată cu evoluția contextului istoric. Aliajul dintre conștiința civilă și absurd ni se pare unul menit a o revigora pe cea dintîi și a-i acorda celui de-al doilea un alibi umanist. Augustin Pop, Telejurnalul de la Cluj, Ed. Paralela 45, Cluj, 2000
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
subtil, pare, la prima vedere, o biată indecizie între candoarea paradisiacă și sfidarea arogantă a realității. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile. Profesioniști care au cercetat în profunzime fenomenul artistic național, care i-au analizat evoluția și i-au evaluat atent direcțiile, au ieșit acum din disciplina istoriei artei și au intrat decis în istoria ei reală. într-o asemenea situație, dificilă și seducătoare în același timp, se găsește, nu de multă vreme, criticul de artă
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
operă ale începutului de secol XVIII, așa-numitele "arii antice". Prospețimea glasului, personalitatea sesizabilă a acestuia, erau pe atunci ocrotite prin grija pedagogică a tenorului Ion Fălculete, primul mare - l-aș numi - fan al Angelei Gheorghiu. Au urmat avatarurile unor evoluții sinuoase, au intrat pe făgaș relații profesionale și umane utile, recunoscute, altele neconștientizate, altele chiar antipatizate, relații de pe urma cărora tânăra artistă a acumulat experiență profesională, a învățat cum să acționeze, cum să pregete. Și asta chiar de la început, din momentele
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
lupți cu puterea înarmat cu tomurile leniniste. Dar această poziție, cum s-a și dovedit, mai curând întărea dictatura comunistă, în loc s-o slăbească. Cei mai mulți, care, cât de cât, aveau ceva în cap au mers mult mai departe pe calea evoluției lor politice și glasul acestora suna destul de distonant. Popularitatea lui Lenin și a altora a scăzut într-atât, încât critica nu mai suna ca o învinuire, ci aproape ca un elogiu: autoritățile apăreau nu ca niște dogmatici fanatici, ci ca
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
cu propriul eu. Condiția acestor descoperiri mi se pare cel mai puțin sau insignifiant urmărită în montarea de la Bulandra. Eu cred că aici se găsește greutatea piesei, între-un fel ignorată. Probabil, în mod deliberat. Privind spectacolul, adesea tern, fără evoluții și emoție, din păcate, ba pe ici, pe colo, plictisitor, m-am uitat cu atenție în jur și greu am înțeles că sînt în sala Bulandrei. Nu că aici nu s-au făcut și nu-și au locul experimente. Dar
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Roberto Zucco și Ben - pentru care protagonistul nu se găsește nicicum în trupă și trebuie adus? Mai ales că actorul "împrumutat" de la Teatrul Mic nu se remarcă nici într-un spectacol, nici în celălalt. Max din Bent nu are nici evoluție, nici emoție, joacă aproape cam același lucru, exterior, de la început și pînă la sfîrșit. Deși poveștile în care îl vîră destinul ar fi fost menite să-l scoată din plictis și inerție. Este personajul în jurul căruia se fac și se
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Mircea Mihăieș Anul 2002 s-a încheiat cu o energică evoluție, bară-sol-bârnă-inele, a lui Ion Iliescu. Probabil că sezonul i-a reamintit de colegii de-acum treisprezece ani - îi țineți minte, baieții care trăgeau din toate pozițiile. Dacă atunci ținta era difuză - oriunde, dar nu spre balconul comitetului central! -, acum în
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
coordonate de Lucian Boia, Sub zodia proletcultismului de M. Nițescu, Subteranele memoriei de Vasile Igna și chiar în căutarea comunismului pierdut, binecunoscutul volum scris la patru mâini. Dar o viziune coerentă și o analiză strictamente aplicată asupra literaturii și a evoluției ei în raport cu ideologia comunistă abia acum ne oferă volumul lui Eugen Negrici. De altfel, era și de așteptat întrucât criticul anexase antologiei de poezie agitatorică Poezia unei religii politice un scurt istoric al propagandei prin poezie, iar o versiune engleză
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
coniacul din timpul programului, berica, emisiunile T.V., nunțile prelungite etc. Mai mult, a impus poporului sacrificii imense, fără să mai ofere în loc nici pâine, nici circ" (p.67) Partea a doua a cărții, și cea mai consistentă, se ocupă de evoluția prozei. Voi încerca să redau aici etapele și sistemul de culoare imaginat de critic prin care proza s-a putut cât de cât desfășura. în prima etapă, cea a stalinismului integral (1948-1953), literatura total aservită a avut două orientări: proza
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
din nou în starea de replică atinge "paradoxala ei fecunditate": Evidența e ascunsă prin strategii de subminare, protecție și relativizare. Frica de cenzură și oroarea de realismul doctrinar stau la originea unor inovații la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare" (p.237) Grupările cele mai influente sunt considerate Școala de la Târgoviște ("poate sfârșitul modernității") și optzeciștii. Aspirația la adevăr își continuă traseul chinuit marcat de dificultăți, stratageme, formule concesive al unei literaturi care oferă, până la urmă
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
social și moral pierde teren evident în favoarea literaturii ca literatură pe care criticul o împarte în trei categorii: afirmarea complexității naturii umane, transfigurări ale realului și literatura literaturii. Această clasificare, deși originală, coincide în mare măsură, de pildă, cu viziunea evoluției prozei a lui M. Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Proza pe care Negrici o include la transfigurări ale realului (Bănulescu, Bălăiță, Agopian) și la literatura literaturii (târgoviștenii, Paul Georgescu, Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
începe ca în bunele vremuri ale regimului Constantinescu. Relațiile dintre Cotroceni și Palatul Victoria s-au scurtcircuitat, vorba unor analiști politici. Deosebirile între actuala criză și cele care duceau la demiterea premierilor în timpul d-lui Constantinescu nu țin de vreo evoluție a mentalităților politice. Pur și simplu aici avem de-a face cu o relație de familie politică. Dl Iliescu n-a avut nimic împotrivă ca fiul său favorit să-și întindă aripile ca premier. Nu l-a deranjat nici că
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]
-
concertistică are importanța sa. încadrat în deosebit de interesantul ciclu al stagiunii Radiodifuziunii Române, propus de Postul România Muzical, sub genericul "Generația mileniului trei", recitalul pianistului Toma Popovici ne oferă această posibilitate de evaluare. Cu avantajul de a-i cunoaște istoria evoluției sale artistice de-a lungul anilor, am urmărit acum un program care, într-un fel, reprezintă o altă etapă decât cea a absolventului de studii universitare plecat acum doi ani în lumea americană, la Boston, cu o bursă de specializare
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
Politica ori educația, de pildă, le presupun pe amîndouă. Sînt condamnabile cînd încearcă să anexeze literatura, s-o transforme din scop în mijloc. Valorile patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie să rămînă intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-a pierdut inocența, face de nerepetat producții artistice din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stînjenea pe contemporanii lui Alecsandri și Bolintineanu, dar care nouă ni se pare o
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
căpăta ce nu se putea face Înainte. Așa se Întâmplă și cu limbile care iau aspecte diferite treptat sau abrupt cu rezultate absolut noi. Când Încerc să păstrez limba noastră În formele ei normale, nu Înseamnă că Încerc să opresc evoluția naturală. Doresc să mă complac cu ce ne-au lăsat strămoșii noștri, deoarece limba românească este una din cele mai plastice și mai fluide graiuri pentru a face o poezie superbă. Unii poeți scriu o poezie legată de moarte, o
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
rătăcea pe cîmpie și se spînzură de "umbra unui salcîm" în Iarna bărbaților și adolescentul proclamat rege al Insulei Cailor, geniu matematic, ajuns la o bătrînețe liniștită la Bodega Armeanului alături de Iapa-Roșie? în nici un caz nu e vorba de o evoluție în sensul romanelor clasice. Imaginația autorului "renaște din propria ei cenușă, reluînd mereu același personaj, din altă perspectivă; în alt context, sub altă formă; procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
afirmat voința de a schimba omul (crearea "omului nou"), de a purifica umanitatea: comuniștii, pe calea luptei de clasă, a desființării proprietății individuale și exploatării omului de către om; naziștii, pe baza ideii rasei superioare, adăugată la teoria lui Darwin despre evoluție, ceea ce implica pentru ei, atît în teorie cît și în practica de zi cu zi, anihilarea de pe fața pămîntului a evreilor, rasa inferioară, impură, cauza tuturor relelor ca și a tuturor specimenelor "slabe", asociale - idee preluată în germene de la Nietzsche
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale, inițiată de elita culturală românească și îndreptată împotriva transformării țării într-o provincie vasală și cu un sens al evoluției istorice deviat. În al doilea rînd, aparțin rezistenței acele acțiuni pornite din mediile culturale care au drept destinatar societatea în ansamblul ei și au ca scop să insufle acesteia curaj și speranță. În al treilea rînd, gesturile de împotrivire sau
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
autohton, stilul în care e scrisă, evitînd trimiterile la o intimitate culturală cu lectorul, o recomandă ca o lucrare adresată specialiștilor în schimbarea politică. E, apoi, și un semnal de alarmă: dacă România nu va intra în Uniunea Europeană în 2009, "evoluția ei va fi chiar mai dezastruoasă"; dacă însă elitele politice vor da drumul, "măcar parțial, statului din gheare" și vom deveni membri UE, prin deces natural și creșterea competitivității sectorului agricol, mare parte din țărănimea dependentă va dispărea. "Nucșoara se
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
Caiete critice" și unul singur din "Contemporanul"), făcută în funcție de reprezentativitatea scriitorilor analizați și expresivitatea cronicilor (ne spune chiar autorul în "Scurte precizări"), nu ilustrează numai un moment literar (din 1995, când a început criticul să scrie, până în 2001), ci și evoluția acestuia. Se poate vedea o distanță extrem de interesantă între critica sa de până în 1998-'99 și cea din 2000-2001. Radicalul s-a transformat într-un mult mai cumpănit autor, cronicile au căpătat mai multă consistență, iar diferența e cu atât
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]