880 matches
-
pe parcursul istoriei, cum economia și demografia afectează spectrele politice, cum heritabilitatea orientării politice a fost determinată, cum ordinea nașterii afectează atitudinea politică, și cum împerecherea asortativă în Statele Unite contribuie la polarizarea politică. El a comentat, de asemenea, pe tema abordării evoluționiste a istorie. Tuschman este un vorbitor în public popular care a ținut prelegeri la diverse instituții academice și multilaterale, inclusiv Stanford University, Georgetown University, Sarah Lawrence College, Inter-American Development Bank, și Organization of American States. "Our Political Nature: The Evolutionary
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
numit "Lucy") ține o conferință despre importanța operei lui Darwin. "Comunitatea Umanistă" continuă aceste acțiuni de comemorare a lui Darwin, dedicate științei și umanismului, la 12 februarie al fiecărui an. În 1997, Massimo Pigliucci, profesor de Ecologie și de Teoria evoluționistă (cunoscut critic al creaționismului), inițiază celebrarea unei "zile Darwin", pe care o susține anual, alături de colegii și studenții săi, în cadrul Universității din Tennessee - Knoxville. Evenimentul conține mai multe lecturi, conferințe și dezbateri publice, în scopul unei mai bune înțelegeri a
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
Gândirea evoluționistă, ideea conform căreia speciile se schimbă de-a lungul timpului, își are rădăcinile încă din antichitate, la greci, romani, chinezi și musulmani. Totuși, până în secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
încă din antichitate, la greci, romani, chinezi și musulmani. Totuși, până în secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de viață rămân neschimbate. Dar în perioada iluminismului se produce o schimbare când cosmologia evoluționistă și mecanicismul se desprind din cadrul știintelor fizice formând istoria naturală. Naturaliștii încep să-și îndrepte atenția către domeniul variabilității speciilor; apariția paleontologiei și apoi a conceptului de dispariție a speciilor determină renunțarea la imaginea statică a naturii. La începutul secolului
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
la imaginea statică a naturii. La începutul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste de Lamarck elaborează teoria transmutației speciilor, prima formă științifică a evoluționismului. În 1858, Charles Darwin și Alfred Russel Wallace au elaborat și publicat o noua formă a teoriei evoluționiste, explicată mai detaliat în lucrarea lui Darwin, "Originea speciilor" (1859). Diferit față de Lamarck, Darwin propune conceptul de origine comună și un arbore filogenetic foarte ramificat. Teoria era bazată pe ideea selecției naturale și avea ca punct de plecare o gamă
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
societății umane și aceasta făcând apel la rațiuni mecaniciste fără referință la implicarea vreunei forțe supranaturale. Aceasta a avut o mare influență asupra filozofilor și oamenilor de știință din perioada Renașterii și a epocilor următoare. Dupa căderea Imperiului Roman, ideile evoluționiste au dispărut de pe scena europeană, fiind preluate de oamenii de știință și filozofii islamici. În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
În epoca de aur a islamului astfel de idei erau predate în școlile islamice. Astfel, scrierile lui al-Khazini pot fi considerate ca formând nucleul evoluționismului islamic. Însa primul filozof și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie lupta pentru existență. Filozoful persan Ibn Miskawayh, precum și celebra Enciclopedie a Fraților Purității, din acea vreme
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
vreme, explica modul cum au evoluat noile specii: din materie în vapori, apoi în apă, cum mineralele devin plante și apoi animale, ajungând la maimuțe și, în final, la oameni. Savantul Alhazen a scris o carte în care aduce argumente evoluționiste, fără a face apel la selecția naturală. Și alți oameni de știință islamici, Al-Biruni, Nasir al-Din al-Tusi, Ibn Khaldun, au discutat și dezvoltat aceste idei. Traduse în latină, toate aceste lucrări au început să apară și în vestul Europei, având
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Totuși acest sistem are și meritele lui: rămâne ca principiu de organizare, aplicat ulterior în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, când apare biologia modernă. În perioada 1650 - 1800, au fost elaborate o serie de teorii de factură evoluționistă, care susțineau că viața s-a dezvoltat în mod mecanic, fără vreo intervenție divină. Astfel filozoful mecanicist René Descartes promovează o imagine a universului prin care acesta este comparat cu o mașină, cu un mecanism. Aceasta concepție va caracteriza revoluția
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
vreo intervenție divină. Astfel filozoful mecanicist René Descartes promovează o imagine a universului prin care acesta este comparat cu o mașină, cu un mecanism. Aceasta concepție va caracteriza revoluția științifică ce va urma.Bowler, 2003, pp. 33-38. Totuși, multe teorii evoluționiste ale acelei perioade, cum ar fi cea a lui Gottfried Wilhelm Leibniz și J.G. Herder, susțineau ca evoluția ar fi un proces "spiritual". În 1751, Pierre Louis Maupertuis se îndreaptă către o explicație materialistă. În scrierile sale despre modificările naturale
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
înconjurător. De exemplu, el consideră că leii, tigrii, leoparzii și pisicile ar avea un strămoș comun. Astfel ajunge la ideea că cele circa 200 de specii de animale, cunoscute în acea perioadă, au provenit din 38 de forme originale. Concepțiile evoluționiste ale lui Buffon erau limitate; considera că acele forme originale au apărut prin generare spontană și că anumite tipare nu permit decât un număr limitat de schimbări. Totuși, Buffon a fost unul dintre marii naturaliști ai secolului al XVIII-lea
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
schimbări ar fi moștenite de generațiile următoare și ar produce o ușoară adaptare la mediu. Este vorba de mecanismul secundar de adaptare prin "moștenirea caracteristicilor dobândite" care avea să fie cunoscut sub numele de lamarckism și care va influența gândirea evoluționistă până în secolul al XX-lea. Teoria lui Lamarck este îmbogățită de Georges Cuvier și determină formarea unui curent francez numit "transformaționism", care ulterior a influențat și școala britanică de anatomie comparată. Printre reprezentanții cei mai de seamă se numără anatomistul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
fosilizată, este rezultatul unor catastrofe, urmate de repopulări masive. Ca dovadă, reprezentările grafice ale animalelor realizate de către vechii egipteni (deci cu mii de ani în urmă) nu arată nicio schimbare în comparație cu speciile moderne. Forța argumentelor lui Cuvier a ținut concepția evoluționistă departe de atenția opiniei publice timp de câteva decenii. În Marea Britanie filozofia teologiei naturale (acea teologie care încerca să explice logic existenta divinității și a legității lumii fizice) își menținea puterea de influență. Astfel în cartea teologului William Paley, apărută
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
influență. Astfel în cartea teologului William Paley, apărută în 1802, argumentul teleologic, cu celebra sa "analogie a cesornicarului", se constituia ca o replică la ideile transmutaționiste ale lui Erasmus Darwin. Influențați de teologia naturală, geologi ca Buckland, Sedgwick atacau conceptele evoluționiste ale lui Lamarck, Grant sau lucrarea "Vestigii ale istoriei naturale a creației". Chiar și geologul Charles Lyell, deși se opunea creaționismului, în lucrarea sa "Principiile geologiei" (1830 - 1833), susținea imutabilitatea speciilor și critica teoriile lui Lamarck privind evoluția. Idealiști ca
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
fiecare specie era neschimbabilă și în mod aprioric prestabilită de mintea "creatorului" sub forma unui arhetip. Mai mult, Owen susține o campanie publică prin care să-l marginalizeze pe Robert Grant de lumea științifică. Mai mulți autori au anticipat teoria evoluționistă a lui Darwin. Aceștia sunt menționați în a treia ediție a "Originii speciilor" într-o anexă aflată la introducere, pe care a extins-o în edițiile ulterioare. În 1813, medicul William Charles Wells (1757 - 1817) susține o prelegere în cadrul Societății
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
biologiei, este posibil să găsim unele anticipări ale teoriei lui Darwin chiar în cadrul antichității greci. Dar, așa cum sublinia Peter J. Bowler, istoric al științei, "prin combinarea unor evaluări teoretizante îndrăznețe și capabile să estimeze faptele, Darwin ajunge la un concept evoluționist rămas unic de-a lungul timpului". Mai mult, Bowler susține faptul că nu simpla prioritate a unei descoperiri asigură un loc in istorie, ci și modul în care ideile acesteia sunt dezvoltate și cum ceilalți ajung să fie convinși de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Russel Walace a dedus ideea transmutației speciilor pornind de la lucrarea "Vestigii ale istoriei naturale a creației" ("Vestiges of the Natural History of Creation") a publicistului scoțian Robert Chambers (1802 - 1871). Fără să știe că Darwin își publicase deja ideile sale evoluționiste, în februarie 1858, Wallace îi expune acestuia, printr-o scrisoare, ideile sale. În iulie, același an, apare lucrarea "Asupra tendinței speciilor de a forma varietăți și perpetuarea varietăților pe calea selecției naturale" ("On the Tendency of Species to form Varieties
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
articole și studii științifice în domenii de vârf ale matematicii, informaticii și telemedicinei. Domeniile de cercetare ale Luminiței State au fost teoria informației, logica matematică, programarea logică și demonstrarea automată a teoremelor, recunoașterea statistică a formelor, algoritmii genetici și programarea evoluționistă, inteligența artificială, calcul neuronal, sistemele fuzzy (un domeniu în care Moisil a fost precursor), modelarea neuro-fuzzy, metodologia data-mining, metodele statistice în procesarea semnalelor digitale, recunoașterea automată a vorbirii, modelele matematice în biologie. În preocupările științifice ale Luminiței State a intrat
Luminița State () [Corola-website/Science/335414_a_336743]
-
a născut întru început din viețuitoare de altă specie", deoarece "progeniturile altor animale, curând după ce s-au născut se hrănesc singure, în timp ce numai omul pretinde o îngrijire îndelungată" (Fr. A10). Ideea lui Anaximandru nu este prin urmare una de tip evoluționist, deoarece el spune că omul a fost "născut" "ca om" de către alte animale. Ceea ce întâlnim aici este mai degrabă o idee de tip "omul-lup". Opiniile lui Anaximandru despre fenomenele meteorologice ne oferă un exemplu suplimentar al principiului său de consecvență
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
are realității (de exemplu teoria gravitației, a evoluției și cea cosmogonică). În cadrul științelor naturii, cel mai elocvent și actual exemplu este dezbaterea privind creaționismul, referitor la compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii și teoriile științifice ale cosmologiei și biologiei evoluționiste. Un exemplu mai vechi este reacția Vaticanului față de "falsificarea" de către Galileo Galilei a cosmologiei geocentrice. Științele sociale și ele au fost ținta unor atacuri din partea religiei din motive ce țin de diverse rezultate și concluzii ale acestora. Întrucât pentru credincios
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
la secțiunea "Cel mai bun roman" în 2001. Thomas Jericho, un paleontolog de la Muzeul Regal Ontario din Toronto, este primul om cu care intră în contact extratereștrii, atunci când un extraterestru similar unui păianjen sosește pe Pământ pentru a investiga istoria evoluționistă a planetei. Hollus și colegii săi de echipaj doresc acces la uriașa colecție de fosile a muzeului și, de asemenea, vor să studieze cunoștințele acumulate de omenire pentru a găsi dovada existenței lui Dumnezeu. După cum află Tom, pe Pământ, pe
Programatorul divin () [Corola-website/Science/323717_a_325046]
-
Dovezile în favoarea evoluției sunt datele științifice și conceptele care confirmă că la originea tuturor lucrurilor vii de pe Pământ se află un strămoș comun. Aceste dovezi ale teoriei evoluționiste au devenit larg acceptate de către comunitatea științifică și au devenit baza teoriei sintetice a evoluției. Procese (micro)evolutive au fost observate atât în natură cât și în condiții de laborator. Există cazuri cunoscute de formare a unor noi specii. Procese
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
de fier necesare producerii metalelor rezistente este rar pe Imakulata, fiind distruse de Căpitanul Navei - primul om care a pus piciorul pe noua lume - în timp ce nava sa se afla pe orbită. Codul genetic al speciilor Imakulatei e maleabil, prezentând modificări evoluționiste uriașe în decursul câtorva generații. Numiți "goblini" de către oameni, geblingii sunt o specie inteligentă ai cărei membri pot comunica telepatic și au o capacitate de regenerare aproape perfectă. Din punct de vedere fizic, ei seamănă cu niște oameni îmblăniți cu
Wyrm () [Corola-website/Science/323380_a_324709]
-
de altă parte, această tendință de a acumula grăsime nu s-ar justifica într-o societate care dispune de rezerve constante de hrană. Această teorie a primit numeroase critici, dar, pe de altă parte, au fost propuse și alte teorii evoluționiste, precum ipoteza driftului genetic și ipoteza fenotipului prosperității. Anumite afecțiuni fizice sau psihice, dar și substanțele farmaceutice utilizate pentru tratarea acestora, pot crește riscul apariției obezității. Afecțiunile medicale care cresc riscul apariției obezității includ anumite sindroame genetice rare (menționate mai
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima căsătorie cu Julia Arnold și nepotul celui mai fervent apărător al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele său, Julian Huxley, a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evoluționiste. Huxley era un copil deșirat, destul de fragil alcătuit, dar cu calități intelectuale peste medie. Tatăl său fiind și botanist, Aldous și-a început aventură cunoașterii în laboratorul echipat cu aparatură de ultimă oră al tatălui său, apoi a continuat-o
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]