881 matches
-
evoluționistă”, căci ea urmează mecanismul specific evoluției naturale, potrivit căruia o variație minimă la nivelul informației genetice a unei specii poate declanșa, pe termen lung, acumularea de avantaje competitive care să permită un succes biologic și ecologic de proporții. Modelul evoluționist presupune întotdeauna că efectele produse de variații inițiale minore ale infrastructurii pot genera variații exponențiale la nivelul modificărilor produse în suprastructură. Ca orice stat comunist și societate socialistă, România a desfășurat, începând cu 1948, un experiment social pe scară largă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
literaturii române În funcție de marile curente estetice universale, care se oprește la Începutul anilor ’60, odată cu Îngroparea realismului socialist. Până atunci, existase o omologie formală Între curentele estetice și orientarea politică sau «de clasă» a autorilor. Marxismul oficial, fidel propriului sistem evoluționist de clasificare, veghea că fiecare autor sau opera să-și ocupe căsuța din tabelul Mendeleev al literaturii, În care realismul socialist reprezenta fază cea mai avansată a creației artistice, la fel cum socialismul constituia formațiunea socială cea mai avansată. Majoritatea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
iar publicistica lui a fost redusă la latura ideologică, S. cercetează discursul public eminescian printr-o situare la polul opus: face abstracție de conținutul textelor ziaristului și de contextul istoric și își limitează investigația la nivel literar. Totodată ocolește perspectiva evoluționistă, pentru a dezvolta comparații interesante cu Antim Ivireanul, Titu Maiorescu, Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Pârvan, N. Iorga, Tudor Arghezi, stabilind un model polemic eminescian înrudit cu cel maiorescian, prin armătura logică și erudită. Volumul Apărarea și ilustrarea
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
of the Earliest Christian Views on Eschatological Opponents. De altfel, la scurt timp după apariția lucrării lui Jenks, Peerbolte făcuse o recenzie a acesteia, remarcând pe de o parte meritele incontestabile, dar criticând cu justețe, în același timp, perspectiva interpretării evoluționiste și diacronice. Într‑adevăr, Jenks, dorind să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
remarcând pe de o parte meritele incontestabile, dar criticând cu justețe, în același timp, perspectiva interpretării evoluționiste și diacronice. Într‑adevăr, Jenks, dorind să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a documentelor studiate. Viziunea sa este exclusiv sintetică. Peerbolte adoptă o viziune în principal analitică. El caută să „pună în lumină deopotrivă unitatea și diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai extinsă a teoriilor dezvoltării. În viziunea lui Alvin J. So, teoriile modernizării împărtășesc următoarele prezumții (derivate din paradigma evoluționistă): modernizarea este o schimbare socială unidirecțională, progresivă, graduală și ireversibilă; modernizarea este un proces stadial, desfășurat în faze (fazele modernizării, care, în opinia lui Levy, sunt faze de trecere de la tradiție la modernitate); modernizarea este un proces omogenizant (produce tendințe
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de „modernitate curriculară”; el a transformat metafora sugerată de termenul curriculum într-un concept operațional, care a dat și numele unei științe educaționale noi. Ideile progresiviste promovate de Dewey au fost influențate de filosofia hegeliană și, foarte probabil, de teoria evoluționistă darwiniană. Lucrarea sus-amintită este rezultatul aplicării acestor idei la educație. Este, de fapt, un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale. Rutinizarea, memorizarea, recitarea, magistrocentrismul, instruirea livrescă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aspectele generale și repetabile, insensibile la scurgerea timpului. Aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea au început să se dezvolte două tipuri de discipline științifice legate structural de dimensiunea timp: a) Un grup de discipline cristalizate în jurul conceptului de evoluție - biologia evoluționistă, ca teorie a originii și evoluției speciilor și teorie evoluționistă a societății la care a contribuit filosofia socială, sociologia, antropologia socială și culturală. b) Disciplinele istorice - istoria societăților umane și a diferitelor manifestări ale omului (istoria filosofiei, istoria muzicii, istoria
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
secolului al XIX-lea au început să se dezvolte două tipuri de discipline științifice legate structural de dimensiunea timp: a) Un grup de discipline cristalizate în jurul conceptului de evoluție - biologia evoluționistă, ca teorie a originii și evoluției speciilor și teorie evoluționistă a societății la care a contribuit filosofia socială, sociologia, antropologia socială și culturală. b) Disciplinele istorice - istoria societăților umane și a diferitelor manifestări ale omului (istoria filosofiei, istoria muzicii, istoria picturii, istoria dreptului). Deși istoria ca preocupare exista încă din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comunități -, ci și pentru orientarea sa empirică. A vorbi în termenii evoluției înseamnă, totodată, a tipologiza, a verifica empiric validitatea acestor tipologii și, în fine, a stabili regularități empirice apte de a oferi suportul generalizărilor sub forma legilor istorice. Perspectiva evoluționistă sugerează existența unor legi istorice care reglementează succesiunea stadiilor, a formelor de organizare socială. Criteriile utilizate pentru a distinge un stadiu de altul și conform cărora seapreciază existența unei evoluții sunt obiective. Conceptul de progres include o perspectivă distinctă. Pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există la ora actuală discuții în legătură cu sensul influenței (Darwin i-a sugerat lui Spencer ideea de evoluție, sau invers, Spencer lui Darwin) (Harris, 1968), un lucru este cert. Conceptul de evoluție a societății s-a constituit în ambianța dezvoltării biologiei evoluționiste. Din biologie, conceptul de evoluție venea cu aureola științificității. Societatea putea fi gândită exact în aceeași manieră care s-a dovedit atât de fructuoasă în biologie. El aducea în raport cu perspectiva raționalistă a progresului filosofiei secolului al XVIII-lea speranța de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
filosof, și nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce desemnează antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral la starea civilizată a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
culturală a fost dominată în prima jumătate a secolului XX de figura lui Boas. Principiul metodologic fundamental al acestei orientări era un inductivism dus până la descriptivismul pur. Tentativele anterioare de generalizare și, în mod special, cele care au produs scheme evoluționiste au fost supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este reluată. Chiar și Talcott Parsons încearcă o deschidere evoluționistă a propriei sale teorii (Parsons, 1966). Specifică acestor orientări este opunerea netă a conceptului de evoluție celui de progres. Doar evoluția este o perspectivă justificată din punct de vedere științific. Conceptul de progres nu are însă nici o justificare de tip
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu poate spune nimic despre caracterul mai concret al acestei tendințe. Talcott Parsons, în lucrarea sa Societies. An Evolutionary Approach (1966), reia ideea lui Spencer asupra complexității drept un criteriu esențial al evoluției. Pe această linie se înscrie noua orientare evoluționistă din sociologia occidentală care a început, după mai bine de o jumătate de secol de antievoluționism programatic, să se constituie în anii ’60. Reprezentanții mai activi ai acestei orientări sunt Talcott Parsons, Marion Levy, Shmuel N. Eisenstadt. Teza fundamentală a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispar, ci sunt conservate. Pentru a distinge trăsăturile culturale cumulative de cele necumulative, Carneiro și Tobias au utilizat o procedură empirică: analiza scalară Gutman. Prin această procedură ei au descoperit faptul că un mare număr de trăsături culturale manifestă regularități evoluționiste considerabile: ele apar în cele mai multe dintre societăți la aproximativ același nivel general de dezvoltare și, odată apărute, tind să fie menținute indiferent. Procedura de măsurare agradului de evoluție este simplă. Odată determinate trăsăturile cumulative, prezența sau absența lor este identificată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un alt criteriu propus pentru a determinagradul de evoluție al unei societăți. Leslie White a fost acela care încă din anii ’40, într-un mediu intelectual complet ostil ideii de evoluție, a militat în mod energic pentru adoptarea unei perspective evoluționiste. El este autorul așa-numitei „Legi fundamentale a evoluției”: „Ceilalți factori rămânând constanți, cultura se dezvoltă în măsura în care cantitatea de energie produsă pe cap de locuitor pe an crește sau în măsura în care eficiența mijloacelor de utilizare a energiei crește” (White, 1948). La
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
durata unei reconfigurări emoționale globale. Asocierea unor elemente de tehnici meditative, de tip mindfullness, poate prezenta un interes care așteaptă să fie confirmat. Spre o nouă modelare a tulburărilor anxioase? Luând în considerare informațiile actuale din domeniul psihologiei științifice și evoluționiste, terapeutul poate propune pacientului o modelare a tulburării sale pe care o prezintă ca pe o amplificare a fenomenelor psihologice normale. Anxietatea socială benignă este normală și utilă, cu rol de amortizor social (a fi puțin rezervat, a ține cont
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
D. Drăghicescu, printr-o tratare inedită a premiselor sociologice franceze; c) integralismul sociologic, elaborat de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală a aserțiunilor Școlii evoluționiste și ale Școlii istorice din antropologia americană și cea europeană; e) sistemul sociologiei axiologice, construit de E. Speranția pe baza premiselor filosofiei germane și a sociologiei franceze (Durkheim, Tarde). Elaborarea unor teorii sociologice: variantele românești ale pozitivismului și evoluționismului În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și pot fi chiar simplificatorii. Ele instituie o ordine, dar prețul plătit constă în eliminarea istoriilor în numele unei istorii unice, rectilinii și cursive. Abaterile sunt uneori ignorate, iar alteori intenționat neglijate, întrucât ceea ce contează este înscrierea în istoria unică, progresivă, evoluționistă, devenită, așa afirmă J.-F. Lyotard, o mare „narațiune” și asociată de îndată cu o „metanarațiune” justificativă sau legitimatoare. Nu-i mai puțin adevărat însă că istoriile diferențiate converg, în ultimă instanță, în istoria constelațiilor modernității, precum șuvoaiele ce se
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aceasta, să stăpânească natura. Pentru Im. Kant, omul Iluminismului era „omul care-și realiza propriul potențial prin utilizarea propriei minți”. „Omul nou” nu se putea realiza decât într-o societate nouă, desprinsă de tradițiile precedente și înscrisă pe o linie evoluționistă de progres. Ceea ce în Iluminism se formula doar ca opoziție cu vremurile precedente în secolul al XIX-lea devine un progres stadial și cu o linearitate care este proiectată în viitor prin formule teleologice din ce în ce mai clare. Întreaga dinamică socială trebuia
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și cultural al acțiunilor lor saturate de semnificații. Ieșirea din realism coincide astfel sociologic cu intrarea în constructivismul cultural centrat pe agenția umană. 2. Discursului iluminist despre societate și tranziție îi sunt inerente conceptele de progres și evoluție. Concepției biologice evoluționiste a lui C. Darwin îi corespunde un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau plonjarea în viitor și respingerea trecutului), fie prin concentrarea asupra tranziției, pentru a găsi resurse de vindecare a unei patologii sociale crescânde. Ce spun occidentalii despre tranziția lor? Perspectiva analizei sociologice clasice, de sorginte iluministă, era oricum de tip evoluționist: compararea și contrastarea sfârșeau prin a celebra cel mai adesea societatea modernă și necesitatea dezvoltării ei lineare și progresive. Mai apoi, așa cum am menționat, sociologii din ultimul pătrar al secolului XX și din prezent au început să demonstreze că societatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pragmatic și constructivist (ca Tocqueville sau Weber), dar cu o puternică notă mesianică. Sigur că putem menționa încă o dată că abordarea dialectică a contradicțiilor între varii componente ale societății au oferit lui Bell șansa distanțării față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii. Așadar, societatea postindustrială, care abia se contura în vremea lui D. Bell, risca să se bazeze pe o mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot mai extinsă din sectoarele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]