551 matches
-
libertatea demersului politic. Într-o epocă a monarhiilor absolutiste, cei unsprezece ani de protectorat din Anglia au fost priviți cu scepticism de celelalte imperii europene. Cromwell încerca să diminueze cât mai mult autoritatea bisericii catolice. Cu toate acestea, manifestările puritanismului exacerbat au creat o stare de revoltă muta în rândurile unei populații deja afectate moral de lipsurile economice. Coaliția parlamentară, alcătuită pe baza unor înțelegeri relativ secrete dintre calviniști și puritani, a început să se clatine. Lordul Protector Cromwel încerca să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
are o semnificație sexuală, mai ales prin comparația sa cu falusul. Buric La fel ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În plus, simbolistica lui este legată de centru («a se crede buricul pământuluiă) și deci de dorința sau obligația de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
încadra poetica invectivei la unul dintre cele două segmente, doar teoretic abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat acest aspect al violenței exacerbate, considerându-l, prin miezul său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fost personajul principal al acesteia până la moartea sa, în 1938. Sătenii continuă să desemneze compania cu numele său. 134 Opangault, vicepreședinte al republicii, lider necontestat din nord. 135 Youlou, președinte al republicii, lider al comunității Becongo din sud. Antagonismul politic exacerbat (răscoalele din Brazzaville din februarie 1959) între Nord și Sud tinde să se atenueze de la reconcilierea, în 1960, a celor doi lideri. 136 Tchikaya, primul om politic congolez, deputat al Adunării Naționale franceze, mort în 1961, celebru pentru a fi
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
momentul atingerii tensiunii maxime. Cu siguranță, Debussy contează, deopotrivă, pe efectul teatral generat de dificultatea execuției percepută atât vizual, cât și acustic, în pagini de o virtuozitate aproape lisztiană. Acestea concretizează o adevărată provocare acrobatică, într-un caracter impetuos și exacerbat, adresată interpretului în mod paradoxal de către un artist ce se afirmase inițial ca maestru al introvertirii. Printr-o continuitate de concepție asistăm la un nou discurs atematic, a cărui mișcare giratorie nedirecționată desfășoară cu o dezinvoltură improvizatorică arabescuri caleidoscopice ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de a depăși servilitatea nejustificată față de un text cu care seamănă în mod sugestiv și deloc surprinzător prea mult pentru a-i purta respect exagerat”) ar putea constitui un proiect teoretic de perspectivă și nu o simplă mostră de narcisism exacerbat. SCRIERI: Cristian Popescu, Brașov, 2001; O plimbare de dimineață pe strada Servandoni. O teorie a atitudinii critice, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Petraș, Panorama, 527-528; Nicoleta Cliveț, Debuturi în critică, VTRA, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Debutanți după stil nou, VTRA, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
îndoială Descartes ajunge la certitudine. El găsește tăria pe care își poate sprijini întreaga creație. Primul pas a fost în autoidentificarea dubito-ului ca fiind cert. Cu toate că rolul îndoielii în filosofia carteziană este foarte important el a fost în istoria filosofiei exacerbat. Nu doar îndoiala reprezintă firmamentul cartezian, ci ego-ul prin manifestările sale între care este inclus dubito-ul. Propoziția: "Eu sunt, eu exist" (Ego sum, ego existo)119 reprezintă punctul din care începe reconstrucția carteziană. Aceasta de fiecare dată când "e rostită
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unei categorii (intelectuali, muncitori, țărani) a dispărut; acestor criterii le-a luat locul lupta individualistă pentru a reuși cu orice preț, imitând adesea noii Îmbogățiți, rezultat al unei anxietăți colective și al fricii de sărăcie și anonimat. Au apărut forme exacerbate ale bătăliei pentru vizibilitate (prin mașini, haine, case, bijuterii și alte formule care exclud orice formă de eticitate), soluții care se Întemeiază pe contestarea valorilor fondatoare (carte, meserie, abnegație) și ale solidarității sociale și pe refularea urii Împotriva principiului meritocrației
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
parte. Contribuția colectivului, în acest sens, poate fi exprimată fie prin mărirea răspunderii și solidarității colective (educarea în spiritul colaborării în familie, în școală), fie prin accentuarea rolului controlului comportamentului individual în grup, rezolvarea conflictelor în interiorul grupului, atenuarea competiției individuale exacerbate, concomitent cu dezvoltarea coparticipării elevilor la viața colectivului din care fac parte. Toți acești factori sporesc încrederea elevului în forțele proprii, în colectivul în care trăiește și se dezvoltă, reduc insatisfacțiile, disconfortul sau impresia de neajutorare și de insecuritate, în
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
dominante structurale orgoliul și interpretativitatea manifeste din tinerețe, alături de abilitățile relaționale selective. Suspiciunea și lipsa de încredere în cei din jur sunt întreținute de o stimă de sine exagerată, care cultivă raporturi interpersonale sărace și mereu problematizante. Stima de sine exacerbată inhibă simțul autocritic și poate alimenta uneori o ținută morală superioară și autoritarismul ca fundamente ale rolurilor de lideri sau de formatori de opinie la care pot accede uneori. Pe această cale, apar mereu în prim-plan aroganța și tendințele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi privită ca o expresie extremă, caricaturală a trăsăturilor psihologice ale sexului feminin, fiind, de altfel, una dintre caracteriopatiile descriptibile cu precădere la femei. 5.3.4. Tulburarea de personalitate narcisică Ea integrează atributul grandorii și pe cel al unei exacerbate autostime, nevoia imperioasă de admirație, însoțită însă de un comportament lipsit de empatie. Stima de sine exagerată și sentimentul superiorității și grandorii personale, care se manifestă în ținută, vestimentație, rolurile vieții, sunt patognomonice. Narcisicii sunt foarte afectați de nereușite sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
această înclinație se transformă într-o atitudine globală, care reprezintă structura cognitivă a valorilor care domină în viața unei persoane. O altă accepțiune a noțiunii de bine psihologic se referă la conceptul de comunitarianism, care reprezintă o reacție împotriva creșterii exacerbate a individualismului. Deși uneori este perceput greșit, comunitarianismul nu se referă la înăbușirea individualității prin promovarea mai accentuată a nevoilor comunității în dauna nevoilor individului. Mai degrabă acest concept explică starea de bine psihologic al oamenilor în funcție de dedicarea lor față de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor, Flămând, Petrarul) sau prin care se încearcă transmiterea fiorului mistic (Cristos a înviat, Cruce, Rugăciunea păstorului, Potop), stângăciile determină efecte contrare celor așteptate, adesea ridicole din cauza patetismului exacerbat: „Înzdrăvenit de-alt gând, pornesc, / Pe cel sătul să-l întâlnesc: / Să-l strâng de gât și să-l silesc / Din ce-are mult și mie-un dram / Să-mi dea - să am!” Majoritatea compozițiilor nu sunt altceva decât simple
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
a numit filosofie angajată, adică era ideologiilor de tot felul. Dacă postmodernismul ar însemna apusul tuturor ideologiilor, cum se anunță, el ar fi, într-adevăr, o schimbare de esență. În realitate, însă, postmodernismul se manifestă maniheist, ca o ideologie adesea exacerbată, sesizată și de cei care au crezut într-însul. E de învățătură că unul dintre fruntașii postmodernismului literar optzecist, Liviu Ioan Stoiciu, a ajuns să scrie: "Postmodernismul a devenit deja o ideologie literară exclusivistă a <<clasei gânditoare>>, a grafomanilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu care am putea fi de acord dacă toate ar fi denumite corect. Acestea sunt: premodernă, modernă și postmodernă. Dar celei din urmă i se potrivește numele de transmodernă, întrucât aspectul postmodern n-a fost decât scurta perioadă de crepuscul exacerbat al modernismului. Criteriul de distingere a celor trei paradigme este, la Constantin Virgil Negoiță, predominanța unui anume tip de logică. Premodernul începe în 325, la Conciliul de la Niceea, când recunoașterea ca dogmă centrală a creștinismului devine Sfânta Treime, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
anun?? premisele �ncorpor?rîi culturii medievale, ca valoare cre?țin? ?i germanic? �n patriotismul galvanizat de r?zboiul �mpotriva armatelor napoleoniene (cf. Neu-deutsche religios-patriotische Kunst, 1817, a lui H. Meyer). Virtu?ile identitare ale neogoticului servesc religia ?i na?ionalismele � exacerbate de Revolu?ia francez? ?i de cuceririle napoleoniene � �n timp ce cele ale neoclasicismului vizeaz? o civiliza?ie ra?ionalist? ?i progresist?. Aceast? dubl? ancorare ideologic? a Europei din secolul al XIX-lea, simptomatic? pentru cultura să pluralist?, abundent? �n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Mai rămâne atunci a treia sursă: idealizarea sinelui prin sine însuși. În adolescență se observă în mod efectiv aceste tipuri de oscilații în idealizarea sinelui: adolescentul trece uneori prea repede prin perioade de mulțumire de sine, un fel de narcisism exacerbat, apoi prin faze de profundă repliere, de subestimare, de neliniște amplificate adesea. Linia de demarcație dintre devalorizarea celuilalt, mai ales a părinților și devalorizarea propriei persoane este întotdeauna clară. Această pierdere a stimei de sine este însoțită, în general, de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
anul 1980, subliniindu-se rezultatele programului de reconstrucție și sistematizare inițiat de președinte. Paradoxal, dacă În primul volum tonul alternează Între tristețe și speranță, În cel de-al doilea pendulează Între entuziasm isteric, definit ca „optimism funciar”, vindictă și patetism exacerbat. 8. Spre deosebire de primul, cel de-al doilea volum are o structură antitetică pe trei paliere: a) Înfruntarea dintre doi adversari ireconciliabili, stihia și forța solidarităților dirijate de un lider luminat, exponențial, Nicolae Ceaușescu; b) distrugerii Îi corespunde reconstrucția, necesitând Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și ca una de siguranță, pentru prevenirea altor eventuale asemenea mișcări, cu atât mai mult cu cât implicațiile politice și gravitatea cu care greva a fost receptată de către putere transpar prin metodele de pedeapsă aplicate. Din această categorie de măsuri exacerbate fac parte, În primul rând, anchetările gestionate de ofițeri de la Județ sau chiar din București, figuri a căror prestanță era probabil menită să-i intimideze pe mineri. De pildă, patru dintre cei 15 mineri care au fost În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sale viitoare îi bate la porțile conștiinței precum un pelerin sinistru aducător de rele vestiri prin nopți fără luminări de fosfor stelar. În dimensiunea actului suicidal, nu moartea cheamă individul uman, ci, invers, individul uman cheamă moartea. Ajuns la finalul exacerbat de intensitate al angoasei, după ce, în prealabil a fost sedus și reținut în atitudinea revoltată, călătorul labirintic se poate prăbuși în dorința de sinuciudere ca act eliberator radical. Despre un sinucigaș se spune adesea că este un om care și-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe sine și își confirmă statutul de prag crepuscular pus vieții. Într-un astfel de context, sinuciderea survine de la sine, firesc, natural, precum fumul urmează focului ce mistuie fibra lemnului incendiat. Și-a făcut seama adică a atins stadiul negării exacerbate în care dezinteresul și non-valorizarea au șters din conștiința sa sinele și non-sinele, lumea și non-lumea, viața și moartea. De pe piscurile acestui stadiu, urmează eliberarea întru prăbușire, desprinderea ca umbră și alunecarea în regatul lui Hades, tărâmul eternelor umbre. Se
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care și eu fac parte, el îmi arată tragediile pe care aș putea să le trăiesc, nenorocirile-limită în care este cu putință să fiu prins. Constant, el descrie situaționări ontice probabile, versiuni-scenarii posibile care mă pot încadra în acel final exacerbat, mă postulează cum aș putea fi în registre virtuale egal deschise. Dar în care dintre aceste paliere existențial-frenetice mă voi afla atunci în mod real, este un adevăr ce eu însumi îl construiesc dinspre prezent spre viitor, este rezultanta acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în cazul închinării la chipul portretizat al fiarei apocaliptice acest pas pare imposibil. Prins în acea căldură a unei autosuficiențe spiritual-oarbe eu sunt despărțit aici de ultimele particole ale iubirii. Devin incapabil de străfulgerările dragostei, sunt invadat deplin de ură exacerbată și îmi place, din ce în ce mai intens, acest nou chip al meu modulat după chipul fiarei, chip ce îmi vorbește consolator, promițându-mi marile recompense ale lipsei de compasiune, recompense ce mă vor transforma într-un adept și practicant al răutății pure
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]