142 matches
-
continuității anunță o reevaluare masivă a istoriei naționale, iar în anii imediat următori, vizitele "de lucru" în județe, marile spectacole de butaforie istorică, primele romane și filme ale noului val își unesc forțele pentru o recuperare selectivă, dar pentru mulți exaltantă a unei istorii recente până de curând ocultate, pe care Programul PCR lansat la Congresul al XI-lea o va anexa de fapt ca prolog al epocii ceaușiste. În 1976, istoria "patriei și partidului" înlocuiește oficial marxism-leninismul (rebotezat "socialism științific
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nivel internațional. Escalada de neliniște și de panică provocată de virulența acestui bizar episod al "teroriștilor" a putut servi, în fine, și drept justificare pentru lichidarea Ceaușeștilor la 25 decembrie, cum a servit fără niciun dubiu difuziunii unui sentiment popular exaltant, de participare colectivă la o glorioasă faptă istorică. Procesul care se petrece în România în decembrie 1989 nu poate fi înțeles, de aceea, în afara recunoașterii modului în care dubla sa realitate, cea a revoltei spontane și cea a loviturii de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu o sărbătoare civilă, iacă ce sărbătorim astăzi 24 Ianuarie 1859!" (p. 5). După ce stabilește cadrul de referință definit de coordonate mistice înlăuntrul căruia se va desfășura discursul său, Delavrancea își formulează miezul interogativ la care va aduce un răspuns exaltant: "Copii, ce e Patria, ce e patriotismul?". "Ce este" - se întreabă mai departe cărturarul, încercând să pătrundă mai adânc în vălurile care înfășoară acest fenomen enigmatic - "acest sentiment care răscolește toate puterile unui om, și în anumite clipe, îl ridică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
le avem de-a lungul vieții și pe care - exceptând anumite situații - nu mai vrea nimeni să le aibă: disperarea ca experiență ori angoasa paralizantă, pierderea folosirii plăcerilor trupului, experiența confuziei și a panicii, coșmarul unei nopți de febră, minciuna exaltantă a alcoolului, singurătatea forțată sau autoimpusă de împrejurări, mesajele contradictorii ce induc confuzie, preeminența morții în raport cu viața, incapacitatea de a construi legătura cu celălalt, de a fi împreună cu el și de a comunica; toate acestea sunt tot atâtea momente și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fim conștienți de faptul că nimeni nu poate, și nici nu trebuie, să ne compenseze pentru această «diminuare», nici măcar o școală perfect funcționată, spitalul cel mai eficient ori rugăciunea cea mai extatică. Nimeni și nimic, nici măcar viața comună cea mai exaltantă sau cea mai disperantă, nu ne pot despăgubi, ci pot doar să ne ajute și, uneori, pot să ne constrângă să fim fideli propriei alegeri, ce reprezintă un stil de viață, un mod diferit de a exista în lume. Ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care ar trebui să o dea consacrații în Biserică, spre folosul oamenilor, este aceea de a fi morți înainte de a muri, în sensul unei existențe împăcate, detașată de rezultate. Din punct de vedere spiritual, o astfel de prospectivă este, desigur, exaltantă și fascinantă, însă nu este deloc ușor să porți o asemenea povară, mai ales să o porți cu har și cu tragere de inimă, pentru toată viața. A ne gândi la propria existență în acest mod ne poate fi de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
naturii și asigură bunăstarea localnicilor. Turiștii au prilejul de a se bucura de o zonă de frumusețe naturală neafectată: A vedea animale mari mișcându-se liber și fără teamă în mediul lor natural este unul dintre cele mai emoționante și exaltante spectacole din lume, ce poate fi asemuit cu contemplarea unui măreț edificiu sau cu audierea unei mari simfonii (Julian Huxley). Turismul atent planificat poate juca un rol important în conservare. Comunitățile locale trebuie să beneficieze din turism, să primească pregătire
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
morale) lasă loc cîntecului: o figură a abandonării În suspin, a petrecerii În suferință. 26. A venit vorba de mai multe ori pînă acum de retorica amoroasă. În ce constă ea? Denis de Rougemont folosește formula de „rhétorique courtoise”: retorică exaltantă și ferventă, continuarea unui mai vechi misticism al sentimentului. Unii au stabilit o filiație cu spiritualitatea arabă, alții caută legăturile acestei retorici cu misticismul creștin. Retorica noastră curtenitoare este pur profană. N-am observat un poem În care ibovnica slăvită
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuprindea nici constatările reprezentanților Comisiei, care vizitaseră anterior țara, inclusiv ale deputatului R. Noerens. Mai grav, raportul punea sub semnul întrebării momente importante ale istoriei poporului român, în special legate de Transilvania. Raportul era întocmit într-un limbaj emoțional și exaltant, în scopul inducerii în eroare a deputaților de bună-credință. În consecință, se solicita ca Adunarea Parlamentară să nu se lase antrenată de un astfel de limbaj și de aprecieri care ascundeau pretenții și acțiuni menite să afecteze procesul de edificare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile psihice
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la începutul secolului XX sau Simone Weil, iar în preajma noastră André Scrima, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici privesc mai degrabă astfel modernitatea tîrzie, nerefuzîndu-i șanse spirituale proprii. în secolul al XV lea, Nicolaus Cusanus a regîndit, cu un optimism solar, exaltant, întrucîtva inaugural, cele mai înalte teme metafizice și mistice, punîndu le într-un nou teritoriu mental, într-un nou limbaj, care anunțau modernitatea. Mai ales pe urmele lor, voi încerca să inventariez cîteva aspecte ale modernității tîrzii care, adecvat privite
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe deplin în stare să aibă grijă de destinul lui. Dogma privind evoluția liniară a istoriei se regăsește pînă tîrziu, în teoriile secularizării atottriumfătoare, care au fost puse în chestiune abia spre sfîrșitul secolului trecut. Totuși, după ce dominase în mod exaltant mentalitatea secolului al XIX-lea, evoluționismul liniar, de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trezit dorința aceea - Charlotte ne-a destăinuit că literele alungite, scrise cu mâna, fuseseră trasate, în urmă cu o mie de ani, de către o regină a Franței care era totodată rusoaică, Anna Iaroslavna, soția lui Henric I. Dar cel mai exaltant era că Atlantida se înălța sub ochii noștri. Nicolae apuca mistria de aur și împrăștia mortarul pe un bloc mare de granit - prima piatră a Podului Alexandru al III-lea... Și îi întindea mistria lui Félix Faure: „E rândul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să mai pot să-mi revin, că am să rămân acolo, în seara aceea pariziană. Strângând din pleoape, am respirat adânc. Vântul cald al nopții de stepă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exista un fel de limbă intermediară. O limbă universală! Iarăși m-am gândit la acel “între-două-limbi” pe care-l descoperisem datorită lapsusului meu, la „limba uimirii”... Și, în ziua aceea, pentru prima oară, mi-a trecut prin minte un gând exaltant: „Și dacă limba asta ar putea fi exprimată în scris?” Într-o după-amiază pe care o petreceam pe malul Sumrei, m-am surprins gândindu-mă la moartea Charlottei. Sau, mai degrabă, dimpotrivă, la imposibilitatea morții ei... Zăpușeala fusese deosebit de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu o sărbătoare civilă, iacă ce sărbătorim astăzi 24 Ianuarie 1859!" (p. 5). După ce stabilește cadrul de referință definit de coordonate mistice înlăuntrul căruia se va desfășura discursul său, Delavrancea își formulează miezul interogativ la care va aduce un răspuns exaltant: "Copii, ce e Patria, ce e patriotismul?". "Ce este" se întreabă mai departe cărturarul, încercând să pătrundă mai adânc în vălurile care înfășoară acest fenomen enigmatic "acest sentiment care răscolește toate puterile unui om, și în anumite clipe, îl ridică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]