1,801 matches
-
zisului cult”, care n-ar fi fost atît de blamabil pe cît îl consideră post factum unii. Apărarea „din interior” a dictatorului (dacă acceptăm provizoriu această motivare pro domo) s-a transformat foarte curînd, la scara întregii societăți, într-o exaltare frenetică și absurdă, ceea ce însuși Dumitru Popescu e în situația să recunoască: „Degenerarea a devenit posibilă fiindcă N.C. s-a complăcut în atmosfera dată, stimulînd proliferarea fenomenului dacă nu prin solicitare expresă, șatunciț prin nonintervenție, ba arătînd că se supune
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
amîndoi fiind peste media generației: Damian excelează în facultatea voinței, căreia nici o piedică nu-i poate opri elanul, în vreme ce Octavian izbește prin candoarea omului inocent, la care ambiția, cvasi-inexistentă, lasă locul impulsurilor altruiste. Primul e încrezător în sine pînă la exaltare luciferică, al doilea crede în providență pînă la tăierea voii. Colegi de liceu în micul port dunărean Limanul-de-Sus, între Damian și Octavian se înfiripă de timpuriu o rivalitate ivită tocmai din discrepanță intimă. Scopul vieții lui Damian e să fie
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
de grație: într-o miercuri sau într-o vineri, banchetul de aniversare din fiecare an dînd naștere unor dispute evocatoare între tabăra miercuriștilor și cea a vineriștilor. Legenda genezei unui grup e capitală pentru starea de spirit ce însuflețește grupul, exaltarea imaginației membrilor fiind pe măsura destinului Junimii. Nucleul corifeilor e însoțit de trei falange care dau ferment fiecărei ședinte: falanga celor „care niciodată nu pricep și nu înțeleg nimic“, al cărui lider consimțit e Nicu Gane, apoi grupul „caracudei“, a
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
nu era o metodă, ci o impulsie“ (ibidem). Zeul căruia i se închinau junimiștii era literatura, iar regulile metodei ritualice la care participau le-am văzut. Rămîne să te întrebi ce a mai rămas azi din principiul că literatura e exaltare în spirit. În totul, o carte superbă pe care numai superficialii o străbat ca pe o culegere de povestiri glumețe. În pofida regulei că „anecdota primează“, ceea ce izbește aici e ceremonia severă a întrunirilor Junimii. Deși volumul conține inexactități și chiar
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
supradotat: știți că deține recordul mondial al scrisului: a scris 1.300 de cărți și 13.000 de articole, pe lângă editorialul zilnic din ziarul lui politic. Asta nu există în toată istoria universală! Dar din păcate avea o prejudecată de exaltare a neamului românesc care nu e rentabilă în străinătate! Să știți că nu suntem respectați nu din cauză că n-am jucat un rol important în istorie, ci fiindcă mințim! De aceea nu suntem preluați de către istoricii din occident. De îndată ce vom fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92580_a_93872]
-
Sibienii, maghiarii, dar și turiștii aplaudă festivalul culturii maghiare an de an. Ce credeți că îi unește pe acești oameni, aparținând unor culturi atât de diferite? Levente Serfőző: Cultura trebuie să ne apropie și să ne ofere momente plăcute de exaltare emoțională. În primul rând încercăm să organizăm astfel încât evenimentul cu specific maghiar să fie accesibil tuturor persoanelor indiferent de naționalitate. Majoritatea evenimentelor au subtitrare sau sunt prezentate și în limba română. Oricum, consider că foarte multe lucruri nu trebuie să
Interviu cu Levente Serfőző, organizatorul Festivalului Ars Hungarica [Corola-blog/BlogPost/98481_a_99773]
-
după cum o definește prof. univ. dr. Dumitru ACU, președintele Asociațiunii ASTRA. Savantul Emil Racoviță, rectorul Universității DACIA SUPERIOARA din Cluj, sublinia la Adunarea Generală a Asociațiunii de la Turda (6 oct. 1920) că ASTRA este un model academic pentru întreținerea și exaltarea focului sacru național. Dimitrie Gusti numește ASTRA „Primul Parlament al Culturii Românești” O exegeză exhaustivă a cărții „ASTRA în satul meu.”, de Ion Onuț Nemeș, apărută la Editura „ASTRA MUSEUM”, în 2015, care are 531 pagini este greu de realizat
ASTRA ÎN SATUL MEU , CRONICĂ DE PROF.D.PĂSAT CĂLINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383629_a_384958]
-
acest deceniu și jumătate, rănile fizice și cele sufletești se cicatrizaseră, oamenii începuseră să privească altfel viața. Iată cum caracteriza această perioadă scriitorul Nicolae Stenhardt, într-o carte dedicată lui Geo Bogza, publicată în1982: Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului: „La sfârșitul anului 1918 a început a bate un vânt de optimism, de încredere, de vioiciune, de curiozitate, de vrere de cunoaștere, de aprigă bucurie, de internă fericire și neostenită, frenetică participare la toate ale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93660_a_94952]
-
întrebări. Nu e timp pentru ele. Nu vreau (iată!) să mă gîndesc ce se-ntîmplă la tot mai rarele gîlceve ale minții cu sufletul unde, dacă prima nu huruie în gol, al doilea își exhibă chinurile. Puse în pagină, cu anume exaltare a stilului, stîrnesc mai mult mefiență, decît cutremure. Zic asta deși cartea din fața mea e subliniată în trei culori. Însă a te recunoaște în cuvinte nu-i totuna cu a te recunoaște în simțiri, iar a diseca, precis ca bisturiul
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
din noi, creând dezechilibre. Însuși extazul reprezintă o ieșire din sine. Paradoxal, el este o aspirație. Dar și o cale de comunicare sonoră. Există construcții sufletești, mai degrabă muzicale, exprimând stări care se desfășoară una dintr-alta ca într-o exaltare ce nu se mai curmă. Este calea oricărei mistici și oricărei cununii cu arta sunetelor. Ceva care crește - către moarte?, către altă viață? - sau poate ceva ce se stinge de durerea că nu se stinge încă? E limpede că această
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
În varianta interpretativă dată de Tomasz Skweres am audiat piesa Solo multipli de Sorin Lerescu, o compoziție conturată pe registre sonore, o muzică cerebrală, dar nu mai puțin creatoare a unei atmosfere de rigoare spectaculară, printr-o anume intenție de exaltare virtuozică. Tomasz Skweres a interpretat în continuare lucrarea Al fresco de Gerard Resch, compozitor austriac. Cum derivă și din titlu, avem aici intenția transpusă cu talent în plan muzical, de a se fi ilustrat în grafii sonore prospețimea suportului peste
Un violoncelist de excepție by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
drept călăuză învățătura Partidului, drept principiu de lucru reflectarea actualității, drept metodă, metoda realismului socialist care îmbină oglindirea fără greș a realității cu visul creator, poezia noastră s-a îndepărtat tot mai mult de individualismul anarhic, de subiectivismul egocentrist, de exaltarea personalității și de adâncirea sterilă în sine însuși." Cine ar putea crede în neînfricata "sinceritate" a unui cărturar și poet (despre care G. Călinescu spune, în Compendiu, că: "În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
care părea a nu accepta nici cea mai ușoară nuanță de detașare de magistrul său, a marcat el însuși o considerabilă "despărțire" de acesta: "Eul meu, mărturisește autorul Ușii interzise, asemenea eului oricărui individ de pe lumea asta, cu gîndurile, căderile, exaltările și obsesiile lui, nu interesa filosofia. El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a "suflețelului" lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
un cuvânt înainte de Simone Boué, tradusă în același an de Gabriel Liiceanu și apărută la Editura Humanitas. Ca și alți tineri intelectuali din generația sa, Emil Cioran căuta să schimbe realitățile din țara sa, care îl nemulțumeau la acea epocă. Exaltarea de care era cuprins l-a condus însă greșit spre mișcarea legionară, pe care mai târziu o va dezavua, în scrierea amintită: "A fost o mișcare crudă, amestec de preistorie și de profeție, de mistică a rugăciunii și a revolverului
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
să-l întâmpine fericite și grave. Calul meu saltă pe două potcoave. Ave, maree-a luminilor, ave!" Nu ne-am închipuit că această incantație va întâmpina împotriviri la publicare, ceea ce totuși s-a întâmplat. Un cenzor i-a reproșat vitalismul, exaltarea forțelor vitale, iraționale, ceva ce ar fi contravenit concepției materialiste despre existență. Astfel cum era poemul nu putea să apară. Și atunci, la ideea lui Paul Georgescu, poemul lui Nichita fu pus sub protecția mai mult decât explicită a poetului
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
prima arestare, petrecută în 1952 (ediția întâi a cărții a apărut în 1990), Oana Orlea vorbește cu o notă de umor, cu o anumită relaxare, despre comportamentul ei de atunci. "Zăpăcită și smucită", lansându-se în "fanfaronade gratuite", turuind cu exaltare și făcând gesturi dramatice, grandilocvente, în spațiul cenușiu și jegos, atât de trist, al celor douăsprezece închisori prin care trece, ea este indubitabil un personaj. Putem prezuma că nu numai colegele de celulă și de carceră (hoațe, prostituate și politice
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
cade a fi făcute într-un context dat și în care trebuie, totodată, să se justifice. Condițiile de elaborare a interpretărilor impun nu numai recursul la criterii din zona esteticului, ci și repere ce țin de categoria eticului ori antropologicului. Exaltările, cât și surdinările arbitrare s-au dovedit, inevitabil, contraproductive. De pildă, minimizarea genului etnicist, cu o anume finalitate identitară, a iscat o reacție inversă, de maximizare a angajării actorilor, în special impresariali, întru obținerea recunoașterii unor limbaje sonore noi sau
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
oarbă, entuziasmul în-tr-o rupere de natura lucrurilor, temperată doar de regele Carol I, care, lăsînd-o stăpînă peste "țara visurilor", o oprea "suav" a se amesteca în treburile politice: "Regina-poetă era lipsită de simțul realului, al măsurii și al vieții practice. Exaltarea îi era temperamentală, nu-și urca vulcanul din puterea regală, care numai cît i-o modula ori i-o îndrepta către disponibilitățile presupuse de libertatea regală. Această libertate era însă primejdioasă și prin aceea că ambianța curții, infinit mai bine
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
favorită constă și în aceea că plăcerea nu o poți cenzura, cel puțin pe moment, în timp ce asupra fericirii, oricare ar fi și oriunde ar duce, trebuie să rămâi întotdeauna stăpân. Vechii greci (cu precădere, stoicii) credeau că plăcerea este o exaltare irațională, care rezultă din ceea ce pare a fi demn de alegere. O muzică bună e suficientă pentru a ne alunga suferința din trup și tulburările din suflet, ca să ne procure plăcere. De multe ori simpla plăcere iscată de o bucată
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
în trecut, mărturisirile, suspiciunile biunivoce, meditația despre relația naratoarei cu timpul și cu boala, și nici tresăririle și remușcările bărbatului, mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și desele ei retrageri în sine alternând cu momente de exaltare și frumusețe precum flăcările spontane deasupra comorilor. Ambele personaje practică autoscopia sau identificarea răului ce coabitează, modifică sau îl devorează pe celălalt. Bărbatul nu pregetă să-i reproșeze femeii tendința de însingurare, în timp ce ochii ei îi scanează în caracterolog fiecare
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
interioară: de-aia e mai greu de definit: cere descrierea întregii personalități a artistului. (...) Partea a patra e într-adevăr extatică, paradisiacă și acordurile alea majore, cu alămurile, cu harpa fugato, erau într-adevăr triumfale, pline de jubilațiune, de o exaltare pe care n-o credeam posibilă. Partea patra e un lucru sublim. BARB|-FALS| (și cu asta m-a omorât, nu l-am mai ascultat): Partea a patra după stil vechi sau nou?" (p. 578-579) Cronica de familie rămâne o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
se datora și poeților. Huysmans, Edmond de Goncourt, Verlaine, Nerval completează strălucit lista deschisă de Baudelaire. Una din explicațiile fenomenului ar putea fi echivalența între femeie, dragoste, miros, atracție. Dacă ea (femeia) era fatală sau ingenuă, nu mai avea importanță, exaltarea era proporțională cu natura receptorului. In 1837, Balzac, urmărit de creditori, s-a refugiat la prietenii săi, Guidoboni-Visconti, ca să redacteze, în câteva săptămâni, La Femme supérieure. După o lună de muncă îndârjită scria: "După ce trimit scrisoarea, o să fac prima mea
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
sufletului său, am spus-o, el este un "homo religiosus" și un atât de mare admirator al lui Dostoievski, încât afirma cu cea mai deplină convingere: "Mâșkin a fost și va fi întotdeauna idealul meu de viață." Scrie plin de exaltare despre supremația lui morală și filosofică: "Mâșkin se ridică de la sine deasupra oricărui criteriu de inteligență. în fața lui: Voltaire, Nietzsche, Don Juan, Kirilof - sau Lafcadio apar deodată niște caricaturi grotești, lipsite parcă de orice semnificație mai adâncă." Era dezamăgit că
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
care unește mult prea multe din ideile-de-a-gata care conferă psihanalizei o aură pe cât de spectaculoasă, pe atât de dubioasă. Firește că unele explicații provenind din sfera psihanalizei pot fi luate în considerare. Ca de pildă, afirmația potrivit căreia "momentele de exaltare pasageră care survin în mijlocul durerii și al disperării doliului normal sunt de natură maniacă și provin din sentimentul posesiunii în interiorul sinelui a obiectului iubirii perfecte (idealizate)". (Klein, 2004: 99) Prefer aceste explicații cu tentă poetică discursurilor încruntate, pseudo-savante despre alchimia
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
s-a schimbat radical, chiar dacă noua generație cunoaște infinit mai bine engleza tehnică, economică și politică, iar Internetul și televiziunea au introdus anglicisme și sintagme care au ridicat nevelul general "de conversație". Din cauza acestei înțelegeri limitate, în media românească continuă exaltarea vechilor traduceri - în lipsa feedback-ul necesar din partea nativilor. "La aniversară", se invocă reflex numele lui C. M. Popescu (moartea sa tragică în adolescență predispunând spre idealizări), fără o înțelegere obiectivă a calităților și defectelor tălmăcirilor sale. Din păcate, variantele sale sunt
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]