887 matches
-
vindecat de nebunie. Starea sa de sănătate se înrăutățește însă, astfel că el moare, Sancho deplângând întreaga lor aventură. Relația dintre Don Quijote și Sancho Panza a fost văzută de mulți critici ca ilustrând „relația antagonică realitate-irealitate”, întrucât stăpânul întruchipează idealismul exaltat, iar Sancho — platitudinea și trivialitatea. Însă cei doi se completează reciproc în asemenea măsură încât la sfârșitul romanului vom observa o inversare de roluri: are loc o mutare de ascendent spre descendent în cazul lui Don Quijote, care își recapătă luciditatea
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
este primită cartea îl face pe Musil să spere că ar putea trăi din scris. În 1909, Musil refuză un post de asistent la catedra lui Alexius von Meinong propus de universitatea din Graz. Scriitorul preferă să lucreze la drama "Exaltații", care nu va fi publicată decât în 1921. Îl întâlnește pe Ludwig Klages care îi va inspira personajul Meingast din "Omul fără însușiri". În 1910, Musil candidează în zadar pentru postul de critic la revista "Berliner Zeitung am Mittag". În
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
acești indivizi ar putea fi reduse printr-o mai bună diagnosticare și tratare a pacienților cu tulburare bipolară , fără a exista o estimare detaliată a acestor posibilități. Implicațiile medico-legale au În vedere În special episodul maniacal , cu hiperactivitate marcată , dispoziție exaltată , fugă de idei , deseori cu aspect coleros , evoluție supraacută , ce poate atinge paroxismul În cadrul așa-numitului “ furor maniacal”, conform vechilor tratate. În această situație există și o afectare a stării de conștiență, care se adaugă la creșterea marcată a fluxului
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
acuma nu te jena, dă-te jos și aprinde lumina... Unde o fi comutatorul ăsta?" Era Matilda, veselă nevoie mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din lume - așa, ca între oameni "civilizați", adăugă cu o nuanță sarcastică în glas, observând în sfârșit că în patul meu era o femeie... Am crezut că ne aștepți, șuieră de astă dată furioasă, dar mereu stăpânită de aceeași euforie exaltată, deși te înțeleg, adăugă cu înțelegere, dar trebuia să ne spui..." " Ce să spun, strigai, nu m-a anunțat nimeni că ai să vii!" Nu ți-a spus gazda ta?" "Mi-a spus că m-a căutat o doamnă care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și servicii, fac obiectul unor tranzacții, a căror aglomerare În timp și spațiu produce ceea ce numim de obicei context „multicultural”. Multiculturalismul contemporan este, pentru unii dintre apărătorii săi cei mai Înfocați, o formă demnă de a fi valorizată sau chiar exaltată a cosmopolitismului, cândva temut, al celor ce elogiau decadența. Pentru acești propovăduitori, tranzacțiile cu aceste obiecte nu pot să ducă decât la o Îmbogățire a culturii occidentale În ansamblu și să contribuie astfel la eliberarea ei de tendința sa centripetă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Arghezi, Cîntec din ulița noastră și Făurari de frumusețe de Cicerone Theodorescu, Laude de M. R. Paraschivescu, Generația mea de Veronica Porumbacu, Oda fulgerelor de Mihai Dragomir, La porțile raiului de Maria Banuș, Candidat de partid de Ștefan Iureș etc. Exaltat, constată "cu cîtă bucurie întîmpină cititorii noștri acele versuri în care se exprimă noile lor sentimente, noua atitudine față de viață, înaltele lor aspirații". Sînt citate versuri mobilizatoare însoțite de note ditirambice: Iar dragostea unanimă pentru tot ce e mai înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tipic pentru toate democrațiile occidentale din ultimele decenii) se dovedește a fi periculos tocmai din cauza acelui minunat și de nereprimat "concert al diferențelor" care caracterizează Uniunea Europeană. Doar în interiorul unui organ reprezentativ acea bogăție a diversității poate fi, în același timp, exaltata și identificate momentele de sinteză. Predominantă organelor non-reprezentative slăbește pluralitatea, impunând doar puterea egoismelor celor puțini. În spatele executivelor va continua să acționeze rațiunea de stat. Acesta este marele păcat, adevăratul scandal pe care trebuie sa il respingem. 6. Quale pensa
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
în erezie și mai cu seamă în predominarea vieții carnale, într-un materialism temperamental. Compensator, acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
care par a răscumpăra atenția redusă arătată pînă atunci operei proprii, concurată de slujirea creației altora. Înaintea "trăirismului", al cărui precursor, fie și modest, a fost, C. Beldie dă frîu liber fluxului vitalist al ființei sale predipuse la o erotică exaltată, la un sibaritism al simțirii ce se reflectă în oglinda unui intelect analitic. C. Beldie e un hedonist. Confesiunea sa senzuală, de "mare berbant", așa cum singur se recunoaște, e fără ocol, luminată de luciditatea specifică seducătorului de vocație: "Am fost
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
crețușca ("Filipendula ulmaria"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), o orhidee din specia "Gymnadenia odoratissima", buhai ("Listera ovata"), buhăieș ("Listera cordata"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), sor-cu-frate (din specia "Melampyrum saxuosum"), mierluța ("Minuartia verna"), poroinic ("Orchis ustulata"), darie ("Pedicularis exaltata"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), cărbuni ("Phyteuma vagneri"), stupinița ("Platanthera bifolia"), morcoveanca ("Pleurospermum austriacum"), gălbenușa ("Potentilla tabernaemontani"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), scorzonera ("Scorzonera purpurea"), cruciulița ("Senecio aquaticus ssp. barbareifolius"), spălăcioasa ("Senecio fluviatilis"), degetăruț ("Soldanella montană"), cimbrișor (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
Jeni și mine, pe lângă cea esențială, obsesia morții (ce scandal - trecerea a toate!): dorința de a înmagazina cultura, năzuința de a scrie - fără subiect precis și fără muncă ordonată, tendința spre introspecție, tăierea firului în patru, orgoliul intelectual, aceeași bucurie exaltată văzând strălucirea soarelui, visul dragostei totale- care să fie prietenie, înțelegere pe multe planuri, tandrețe și acord în senzualitate." Notația datează din decembrie 1991, când Mariana Șora avea 74 de ani, și se referă, evident, la vremea când scrisul ei
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
pentru modul în care funcționează, dar mă uimește de fiecare dată faptul miraculos că își pot vorbi oameni aflați de o parte și de alta a oceanului. Inima îmi bătea să-mi sară din piept și eram plină de speranță - exaltată, de fapt. Așadar, unde ar trebui să-l caut? Nu la birou pentru că ar putea răspunde altcineva. Pe mobil era cea mai bună opțiune. Nu știam ce se întâmplase, ar fi putut fi deconectat, dar, când am format numărul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am auzit spunând. (Îmi tremura vocea.) Eu sunt. Ești bine? O să mă contactezi într-adevăr cât de curând posibil? Te rog s-o faci. (Ce altceva?) Te iubesc, dragul meu. Sper că știi asta. Am închis, simțindu-mă tulburată, amețită, exaltată; îi auzisem vocea. Dar, câteva clipe mai târziu, am clacat. Să îi las mesaje pe mobil nu-mi era de ajuns. Puteam încerca să-i trimit un mail. Dar nici asta nu avea să-mi fie de ajuns. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele, cu un păr cărunt neîngrijit și cu un strat gros de creion negru în jurul ochilor bătrâni și înțelepți, trăind într-un apartament întunecos, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la show-ul lui Montel, mi-a făcut semn să mă așez pe un scaun la barul pentru micul dejun și a spus: —Cincizeci de dolari pentru un sfert de oră. Erau o grămadă de bani, dar eram atât de exaltată încât am spus doar: În regulă. Respiram greu, gâfâind, și m-am gândit că Morna o să-mi observe agitația și o să mă trateze cum se cuvine. Dar ea s-a trântit pur și simplu pe un scaun de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vorba de câinele tău. Mi-a trebuit o clipă ca să pot îngăima: — Eu nu am câine. Am unul de jucărie, dar nu am unul adevărat. —Ai de gând să-ți iei unul. Oare? Nu, nu am. Mackenzie a ciripit, destul de exaltată: —Eu am câine. Trebuie că e pentru mine. —OK. Leisl s-a întors spre Mackenzie. Spiritul spune că are nevoie de mișcare, s-a îngrășat. — Dar îl plimb în fiecare zi. Mă rog, nu eu, dar am o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am citat unele dintre nenumăratele broșuri care apăruseră pe tema asta, cele cu care mă delectasem În noaptea aceea la Salvador cu Amparo. „Probabil că printre toți ăștia e vreunul care știe ceva; dar se pierde Într-o pletoră de exaltați, de entuziaști care iau manifestele În mod literal, poate și de provocatori care Încearcă să Împiedice operația, de Încurcă-lume... Englezii Încearcă să intervină În dezbatere, să pună lucrurile la locul lor; nu e o Întâmplare că Robert Fludd, alt templier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-o: Rozacruceenii erau o invenție a iezuiților! „Postel murind“, propuneam eu, „iezuiții - ageri cum sunt - au prevăzut matematic confuzia calendarelor și au hotărât să ia inițiativa. Pun pe picioare mistificarea roza-cruceană, calculează exact ceea ce avea să se Întâmple. Printre atâția exaltați care Înghit momeala, cineva din nucleele autentice, luat prin surprindere, iese În față. În cazul ăsta, ți-nchipui cât s-a mâniat Bacon: Fludd, imbecilule, nu puteai să-ți ții gura? Dar, domnule viconte, My Lord, aceia par să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
găsit că pentru denier sau dinarium se foloseau semne ciudate, unul care pare un delta și altul un teta, un fel de cerc deschis În stânga. Scrie-l greșit și În grabă, așa cum scrie un biet negustor, și iată că un exaltat ca acest colonel Îl poate lua drept un a, pentru că citise el undeva povestea cu cei o sută douăzeci ani, tu știi mai bine că putea s-o citească În orice povestire despre adepții Rozei-Cruce, el voia să găsească ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Beautrelet În finalul lui Aiguille Creuse: „În unele momente, puterea mea mă face să mi se-nvârte capul. Sunt beat de forță și de autoritate“. „Haide, dragă prietene“, zisese Agliè, „și dacă dumneata oi fi dat crezare fanteziilor unui exaltat? Ești sigur că textul acela e autentic? De ce nu te Încrezi În experiența mea În lucruri de felul ăsta? Dacă ai ști câte revelații de-astea am avut În viața mea și, În lipsă de alt merit, Îl am cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gestul Otiliei cu umbreluța. Nevroza Ioanei îi răscolea, iar gelozia lui Gheorghidiu le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia o răbdare dumnezeiască sau dopuri în urechi ca să înduri potopul identificărilor. Poate erau masochiști. Poate pur și simplu nu le păsa, la fel ca pe noi (m-am gândit mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un poet. În 1867 P. rostea la o adunare a Astrei un lung discurs în care preamărea, anacronic și bombastic, trecutul cultural și afirma necesitatea imperioasă a definirii și sistematizării riguroase a ceea ce se scrisese în literatura română. Dar tonul exaltat al expunerii a provocat îndreptățita ironie a lui Titu Maiorescu. SCRIERI: Poezie și proză, Oradea, 1870. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, I, 120, 135-136, 168-169; Pop, Conspect, II, 190-191; Eugeniu Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, 38-43; Teodor Neș, Figuri bihorene - Iustin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
la începuturile sale și lui D. Bolintineanu sau lui Al. Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu un peisaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
meticulos momentul așa-zisei crize din iunie 1883, a momentului de la Iași din același an, a tentativelor de reintrare în gazetărie după întoarcerea de la Viena etc., etc. ajungând în final la o concluzie teribilă pe care o exprimă însă, la fel de exaltat, într-o frumoasă formulare cu încărcătură metaforică, totuși: "În vreme ce Carol I era regele politic al românilor, mai dedat cu abilitățile marilor dinastii europene, dar adesea dispus să facă concesii intereselor străine, să instaureze chiar o dinastie catolică, Eminescu era regele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]