881 matches
-
adversari. Din cauza fantei mentale prin a cărei îngustime privește lumea și datorită îndîrjirii permanente cu care își urmărește scopurile, pe fanatic îl poți recunoaște după trei carențe: lipsa umorului, lipsa imaginației și lipsa empatiei. Nimic nu e mai străin unui exaltat decît simțul umorului. Fanaticul nu numai că nu știe să se privească pe sine sau pe semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
el nu te vede, nu îi vor da de bănuit un gărduleț viu verde și niște draperii multicolore care aleargă pe această câmpie, pe care se întâmplă atât de multe lucruri misterioase. șase în al cincilea loc: se aud strigări exaltate, ovații, urale, nu știi de unde vin, lumina este și mai puternică acum, iei din desaga ta mușchi de baobab-bătrân-capricios și îți înfunzi bine urechile, să nu fii asurzit, iei din desaga ta frunze de brustur-brodat-de-zâne și îți acoperi ochii, să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
O altă exigență definitivă spune: „Dreptul internațional trebuie să fie limitat la condiții de ospitalitate generală”. Pe o astfel de cale este posibilă realizarea unei Constituții internaționale. Kant arată că ideea unui Drept internațional nu este o Închipuire fantastică și exaltată a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și a dreptului de stat ca drept al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru binele gazetei lor, pentru atragerea sponsorilor, musai să mai facă și unele pardonabile com promisuri...). M-am gîndit, nu pentru prima oară, la cît de nedrept este statutul cronicarului de provincie : În timp ce-n Bucu rești fel de fel de exaltate derutate axiologic cutreieră tea trele alternative și sorb șampanie În mondene Întruniri, un om talentat și profund precum Carmen judecă minunat, dantr-un nemeritat con de umbră ( scriitoarea a avut un antemergător, regretatul Dumitru Chirilă de la Familia din Oradea). Aproape că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția asupra unui histriotism pueril, fabricat În parte de părinții care-l adorau, În parte de natura lui exaltată și pasională. S-a masturbat moderat, s-a Îndrăgostit fără să se piardă cu firea, a plâns de foarte puține ori și atunci numai de ciudă, a mințit cu pricepere și cruzime, tot din histrionism, și-a privit părinții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la revedere de la cochetăriile tale. Iar dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i calci pragul. M-am uitat la prietenul meu, pe punctul de a se Îmbăta. Se mișca deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să vă Întâlniți, dar când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frumos. Te ajut eu, spuse Marci. Mai avem Încă trei zile până pe 24, așa că timp e destul. O să fie super. Am cunoscut deja o grămadă de oameni noi aici. Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea și urîtă, care să-mi aducă tihna și confortul unui cămin? E cam naivă, exaltată, ca la nouăsprezece ani, dar voi găsi resurse s-o transform... Vorbe din cărți gîndește Mihai cu glas tare. Poate, dacă tu ai avea treizeci și cinci, patruzeci de ani... Află că-s un tip hotărît! se ridică iarăși în picioare Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ale cuvântului. Mărturie a importanței pe care o dădea poetul artei versificației, alegerii cuvântului și efectului asupra cititorului stă chiar unul din versurile poemului Pe râu (Jiang Shang): "dacă nu surprinde cuvântul, nu pot muri împăcat". Stilul său, mai puțin exaltat decât cel al lui Li Bai, este viguros și eficient, poetul dovedind un adevărat talent în specularea predispozițiilor poetice ale cuvântului în limba chineză veche. Du Fu scrie, de asemenea, multe poeme lungi în stil vechi (Guti), cu un vers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că pot termina la computer romanele mele neterminate. Încerc să ies cât mai puțin posibil; evit satul; dacă vreau să mă plimb, o iau pe cărările muntelui. Astăzi am întâlnit un grup de copii cu aer de boy-scouts pe jumătate exaltați și pe jumătate meticuloși, care întindeau niște bucăți de pânză pe o pajiște, formând figuri geometrice. — Semnale pentru avioane? am întrebat. — Pentru farfuriile zburătoare, mi-au răspuns. Suntem observatori de obiecte neidentificate. Asta e o localitate de trecere, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-aș fi fost de acord să fiu predată în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este mai presus de cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată a fetiței. Ea nu-și putea explica această aversiune și considera că n-o stârnise în nici un fel. A doua categorie, din care făcea parte și Luana, reprezenta grosul clasei. Era formată din acei copii de condiție medie care, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putere la piept, gata să revină la o viață normală. Tu mă iubești, Ștefan. Tu poți să mă faci fericită. Tu și cu mine! Ar fi fost complet neinspirat să pună preț pe vorbele ei aruncate într-un moment de exaltată revenire. Se aruncase în brațele lui ca înecatul scos la mal, plin de recunoștință că fusese readus la viață. O dorea. O dorise întotdeauna. O iubea din toată inima și-o aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la generalizări, dar el are o operă de mare anvergură, în timp ce Corneliu Florea n-a produs decât aceste texte fără valoare. Ele sunt fără valoare întrucât cuprind nu idei, ci imprecații, reclamații și lamentații, expresii ale unei gândiri rudimentare și exaltate: „Ura patapieviciană față de români, pe care îi numește «23 de milioane de omuleți patibulari», nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăți cultura și nici imaginea în lume. Din contră ne face un mare rău internațional. Poate asta urmărește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Printre ei se numără și A. Gelu Doru Ilieș. Gelu Doru Ilieș a publicat o carte cu pretenții de carte de filozofie (Eroica - Sfidarea morții. Criza cunoașterii, Continent, Sibiu, 2001). În realitate ea nu este decât o culegere de tirade exaltate, fără nici o idee demnă de interes. Autorul ține la gură un fel de pungă de plastic din care inhalează nu aurolac, asemenea copiilor străzii, ci cuvinte mari. Îmbătat de propria lui grandilocvență, el se lansează în afirmații hazardate, lipsite de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat de ceva timp locul diagnosticului psihologic. Viziuni, voci, inspirații sunt situații bine cunoscute psihiatrului care se confruntă cu pacienți schizofrenici, maniaci sau exaltați, iar astăzi nu mai sunt interpretate ca experiențe religioase. Ceea ce un timp era interpretat ca "noaptea obscură a sufletului" astăzi este diagnosticat ca depresie, "ariditatea" spirituală se definește sindromul burnout. Stări de frică, sentimente de vină și probleme de conectare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și, prin urmare, dreptul de a se exprima și care sunt toate, tocmai, creaturi ale mass-media. Mijloacele de comunicare ale culturii mozaicele, frescele, gravurile, cărțile, muzica aveau de obicei drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu Eugen Ionescu și nici nu se lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru". Statutul echivoc al "impresionismului" îmbrățișat de critici renumiți precum Jules Lemaître, Taine, Sainte-Beuve, Lanson, Lovinescu sau Călinescu, repudiat de multe ori, exaltat alteori, impune o clarificare a acestui "impresionism de structură obiectivă" al lui Sebastian, aflat în strânsă legătură cu sensibilitatea estetică ce constituie substanța emoțională a criticii literare veritabile. La Mihail Sebastian, sensibilitatea estetică, plăcerea (intelectualizată) a lecturii, gustul, intuiția, impresia
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
cuțit/ Din care ți-am stors fluvii pe limbă/ Și ți s'a umplut gura de răcoare/ Iar pulsul ți s'a oprit/ Ca steaua polară de-asupra nordului." (Fata morgana). Nu de orgolii cosmice e vorba, nici de confuzia exaltată a mărimilor, ci de folosința corpului de-a valma, deopotrivă cu restul recuzitei. O mînă de păpușar capricios și leneș se servește fără metodă de cîte-o piesă din fiecare raion, într-o lume ca un bazar nu cu zări și
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
destul...". Ultima frontieră trecută de narator înseamnă dobândirea capacității de a vedea (s.a.) cuvinte care, astfel, primesc ceva din concretența locului unde sunt rostite: cuvintele din gări sunt "grăbite", "laconice", cele din trenuri sunt "somnoroase", cele rostite în biserică sunt "exaltate" sau "tăcute", iar cele din piață sunt "proaspete" și "săltărețe". Și mai departe: Este ciudat cum aceleași cuvinte pot avea diferite forme în funcție de locul unde sunt pronunțate. În jurul clădirilor guvernamentale cuvintele sunt umflate, grase aproape obeze... Aceleași cuvinte sunt însă
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
de rânduielile străvechi ale țării atât de categorice încât Alecsandri nu s-a sfiit să facă dintr-un nebun, ce e drept, vindecat, din Ciubăr-Vodă, purtătorul de cuvânt al fatalității, de ordine tradițională. Prin brațul lui nu lovește doar un exaltat, fanatic religios, ci puterea neiertătoare a datinei, care-și dictează legile și în drama de mai târziu a lui Alexandru Davilla, Vlaicu Vodă." Desigur, Șerban Cioculescu își formulează opiniile și asupra interpretării actorilor: "D. A. Critico, în rolul protagonistului, a fost
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
la vatră fără să fi făcut vreun raid aerian în zona liniilor inamice. Ambiguitatea născută din această realitate (pe de o parte, demascarea râului provocat de război, pe de alta, frustrarea, "supărarea dezgustata" s"disgusted sorrow"t a unor tineri exaltați, crescuți cu valorile eroismului si-ale patriotismului, care n-au avut prilejul să-și dovedească bărbăția) creează premisele unei confruntări care-a definit o întreagă generație de scriitori americani. Faulkner nu e singurul care să-și fi exersat talentul aducând
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
poate fi decît tragică: nu dramatică, nu dureroasă, nu tulburătoare, ci tragică. Dar cum trăim într-o lume în care deriziunea a devenit regulă de apreciere publică, cuvinte ca tragism, eroism și bravură au ceva din emfaza retorică a lozincilor exaltate. In realitate, nu e nimic hiperbolic în a-i numi pe luptătorii de la Nucșoara niște eroi tragici. Căci au fost o picătură de verticalitate într-o mare de pasivitate endemică. Niște lupi atipici de o rarisimă ținută omenească.
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
Gheorghe Grigurcu DEMONIA imaginarului cultivată de Șerban Foarță presupune, evident, un antirealism. Să fie cumva la mijloc și un antilirism? Nu cumva combinația dintre erudiția stufoasă și fantezia exaltată indică o aprehensiune a poetului în raport cu propriai figură? Însăși luciditatea acută, concentratul de efort cerebral s-ar putea să semnifice o aplicare masochistă a eului asupră-și, „un fel de hipertrofie, prin natura sa, care distruge fatal armonia unei fețe
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]