KorAP: Find »[drukola/base=exantematic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...14 >

340 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

ceva, nimic, totul era haos... În felul ăsta am reușit să ajungem la Moghilev fără să se știe cine, ce... Nici la Hrumiuca nu erau autorități? Nu, nimic. Ne-au lăsat acolo - supraviețuiți dacă puteți... Când m-am Îmbolnăvit de exantematic am fost luat și dus la un așa-zis spital - erau niște paturi, e adevărat, dar nu aveau medicamente, nimic... Parcă văd și acum: era un doctor, Danilov Îl chema, care ne Încuraja că o să trecem, dar n-avea ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dus la un așa-zis spital - erau niște paturi, e adevărat, dar nu aveau medicamente, nimic... Parcă văd și acum: era un doctor, Danilov Îl chema, care ne Încuraja că o să trecem, dar n-avea ce să ne dea... Tifosul exantematic se caracterizează prin faptul că ajungi la un stadiu În care ai temperatură atât de mare, Încât intri În delir, nu mai știi ce-i cu tine... Eu, cel puțin, până am ajuns la acest stadiu, am văzut că tot

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Ce s-a Întâmplat cu ăsta?” - „A, s-a lăsat”. „S-a lăsat” Însemna că omul și-a spus că el nu poate supraviețui și nu mai lupta pentru viață. Și murea. În afară de cele două boli care erau mortale, tifosul exantematic, ai cărui microbi sunt purtați de păduchi, și diareea de lagăr... Era un fel de dezinterie, dar ei spuneau diaree de lagăr - așa traduc eu din germană. Aceste boli, În majoritatea cazurilor, erau hotărâtoare. Mortale. Și a treia astfel de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a fost dus, În ’42, la muncă forțată și nu a dat nici un semn de viață. L-am tot așteptat, Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când m-am Întors, să aflu că a fost bolnav de tifos exantematic, iar bolnavii de tifos exantematic au fost adunați, nu știu exact orașul, În Ucraina, au fost adunați Într-o baracă și arși. Așa că degeaba mai aștepta bunica. Atunci am știut destule lucruri, pentru că am auzit ce se Întâmplă, am ascultat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
la muncă forțată și nu a dat nici un semn de viață. L-am tot așteptat, Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când m-am Întors, să aflu că a fost bolnav de tifos exantematic, iar bolnavii de tifos exantematic au fost adunați, nu știu exact orașul, În Ucraina, au fost adunați Într-o baracă și arși. Așa că degeaba mai aștepta bunica. Atunci am știut destule lucruri, pentru că am auzit ce se Întâmplă, am ascultat BBC Londra, până În ’44, când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni, unul-doi, maxim trei supraviețuiau. Acolo, după două săptămâni și jumătate, simt că am temperatură. Era un medic din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mă lupt cu moartea. Și la propriu, și la figurat. Seara deschid ochii și doctorul Îmi spune: „Ești unul dintre o mie de persoane care a supraviețuit” - „Doctore, trăiesc?” - „De ce?” - „Păi, am visat toate felurile morții...” - „Da, ăsta este tifosul exantematic. Așa se simte, dar ai supraviețuit”. Mă bucuram și nu mă bucuram. N-am murit acolo, atunci, dar nu știam ce-mi ca aduce ziua de mâine. Că mâncare nu ne dădea. Deloc. Săptămânal primeam 100 grame de pâine... Aveam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de avioane. După vreo două-trei zile au făcut În așa fel Încât să ne ia și pe noi. Când veneau În lagăr ne aduceau de mâncare. Eu nu știu dacă aveam 30 de kilograme, mă mai și Îmbolnăvisem de tifos exantematic. Așa aveam „clienți”, Îi luam și Îi strângeam și Îi aruncam jos - nu știu dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul sta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că-s nemții, s-au oprit tancurile la fiecare baracă: erau vreo 60 de barăci - am fost acolo 80-90.000 de deținuți, din care 22 am mai rămas În viață. Ceilalți au murit În chinuri. Iar noi am avut tifos exantematic. S-a Înființat carantina, am fost tratați și am văzut primii prizonieri nemți. Ei, dintre ăștia, dacă cumva nu-i supravegheau bine americanii, deținuții Își cam luat răsplata. Cum puteau. După aia comandantul american ne-a avertizat că-s prizonierii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În lagărul de la Bergen-Belsen din Germania. În aprilie 1945 am fost dus de la Bergen-Belsen În Theresienstadt, În Cehoslovacia, iar În primele zile ale lui mai am fost eliberat de trupele sovietice. Eram de acum bolnav, nu știam că am tifos exantematic. Am plecat cu un prieten la Praga, cu un camion sovietic, iar acolo am fost internat. La scurt timp după ce am stat În spital la Praga, În iulie 1945, m-am Întors În țară. Eram foarte slăbit... Mama, sora, toate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
unde eram eu, care cuprindea circa 4.000 de oameni, cam 20-30 de oameni mureau zilnic. Nu mureau Împușcați, ci de epuizare sau de boală. Când am ajuns acolo, lagărul era de-acum plin de păduchi. Am făcut și tifos exantematic. Numai În germană se vorbea. Cine Înțelegea - Înțelegea, cine nu, Îi mai spunea altul. Dar numai În germană se vorbea. - Ați putea descrie lagărul? - O poartă mare pe care, ca de obicei, scria „Arbeit macht frei” - și era o alee

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am fost dus În așa-zisul lazaret: eram separat, nu mergeam la muncă... Lazaret Însemna spital, dar nu aveam medicamente, nu aveam nimic. Și ploua Înăuntru. Asta țin minte și acum. Și cred că În acea perioadă am făcut tifosul exantematic. Că nu mă mai spălam... - Probabil că erau mulți bolnavi acolo... - Nu vă pot spune. Cert este că În aprilie, cam pe 5 aprilie, când englezii se apropiau foarte mult de lagărul de la Bergen-Belsen, noi am fost scoși din lagăr

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
exact pe 5 mai, trupele sovietice au intrat În lagărul de la Theresienstadt. Deci eu pe 5-6 mai am fost eliberat, după care am fost internat la spitalul de boli infecțioase, unde am stat Într-un fel de tratament pentru tifos exantematic și abia la Începutul lunii iunie am ieșit din spital. - Revenind la baracă. Era o singură Încăpere sau erau mai multe? - Într-o baracă era o singură Încăpere. Doar Lageraltester-ul avea, la Începutul barăcii, o despărțitură foarte mică. El era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și nici dorință să comunicăm cu alții. Nu aveai ce păreri să schimbi cu ceilalți. Nici timp nu era suficient. Fiecare era preocupat cum să facă să apuce ziua de mâine. - Ce boli bântuiau? - Boala principală acolo a fost tifosul exantematic. - Deci majoritatea celor care au murit au murit din cauza tifosului? - Pot să vă spun că În perioada cât am stat În lagăr, cinci luni, de la Început, țin minte că zilnic vedeam acea căruță, de 2-3 ori pe zi, cu cadavre

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
aranjat. Dar noi nu am beneficiat nici de bancă, nici de restaurant, de nimic -, eram În regim de lagăr. Eu, personal, la Theresienstadt am văzut destul de puțin, deoarece m-am Îmbolnăvit și la Theresienstadt Începusem să am simptome de tifos exantematic. Noroc că, foarte curând, au venit rușii și au eliberat lagărul, cam În jur de 5 mai, și imediat după aceea, tot cu ajutorul prietenului meu, m-am dus la Praga, unde am fost băgat Într-un spital normal. - Cam când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mai era asigurată de SS: erau bătrâni, fără câini, Wehrmacht... Sincer să spun, puteai fugi... Și după o zi de mers, o zi - o zi și jumătate, trecând prin localități, am ajuns la Gunskirchen - lagărul era Într-o pădure... Tifosul exantematic făcea ravagii: scoteai cămașa, omorai păduchii - asta era singura ocupație, să omori păduchii; nu mai era dezinfecție, iar după o oră eram fel. Noaptea, când mă așezam jos (nu În pat, cu nu era pat), dacă ridicam un picior nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să se Întoarcă pe dreapta și pe urmă pe stânga. Mai erau rele destule... Te gândeai la ai tăi, te gândeai la ce o să fie, la ce te așteaptă... Asta este groaznic. Murise prietenul meu de la Satu Mare, doctorul, de tifos exantematic... Am auzit că se fac selecții, așa-zise selecții, și atunci ne-am prezentat la selecții și ziceau: „La ce te pricepi?”. Și noi am aflat că se căutau, În perioada aia, tehnicieni din ăia care știu a strunji și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de americani, că ne-au dat conserve de pui... supă de pui, supă de nu știu ce... Aia le-am tot dat. Și din o sută și ceva de oameni numai unu-doi au murit. Unul a murit fiindcă a avut și exantematic, și dizenterie (ăsta a murit În spital); iar al doilea, din Timișoara, a avut tuberculoză galopantă - l-am trimis la dispensar sau, mă rog, la sanatoriul de la Blankenheim, nu departe de Buchenwald, și a murit acolo. Dar ceilalți, circa o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
noi. Unii au rămas, au venit cu noi Împreună - adică le-am fost de mare sprijin. Spuneau: „Păi, am fost Împreună cu sora ta... O săptămână mai trebuia să trăiască și scăpa. Nu a avut putere să trăiască. A făcut un exantematic și s-a vindecat. Și, În ultimele zile, a făcut și o dizenterie și...”. - Deci despre surori deja știați. Părinții... - Părinții au murit În ’36-’38. Din fericire, că altfel Îi chinuiau și pe ei În transporturi. - Dar spuneați că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În limita regiunii În care lucram, eram liber - spre deosebire de prizonierii ruși folosiți la lucru, care aveau un regim foarte strict; lucrau numai Între sârma ghimpată. N-am avut pierderi mari. Pierderi foarte mari am avut În ’43, dar din cauza tifosului exantematic. - Ați fost bolnav de tifos? - Sigur că da, Însă după aia am devenit imun. Cine scapă devine imun. Medicamente nu erau... - Corespondați cu familia? - Da, dar e un fel de a spune, pentru că poșta era foarte dezorganizată: trimiteam regulat, dar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
repede și nu stăteau la Revier. Dincolo, În lagărul următor... Păi, au murit vreo 40, cred, În lunile astea. Problemele de sănătate erau epuizarea și foamea. - Boli, epidemii au fost? - Nu, aici nu am avut. Mai târziu am avut tifos exantematic. - Dar aici spuneați că era apă și... - Dar păduchi aveam. Berechet. - Și igiena? - Nu exista igienă. Când am venit am fost tunși zero. Și bărbieritul era o problemă. Deci eram tunși zero, părul bineînțeles că a crescut - sigur că nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466

alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops”, trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o învinge, dar care îi șubrezește iremediabil sănătatea. După ce va absolvi, în particular, două clase (a treia și a patra) la Roman, M. se întoarce, în 1919, în capitala Olteniei, reînscriindu-se la liceul la care mai fusese

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
Corola-website/Science/317966_a_319295

la 9 IV 1945 în Munții Tatra în timp ce participa la evacuarea răniților din linia întâi. 27. Gheorghe Mărginean, născut în 1914, participă în toamna anului 1944 la luptele purtate împotriva trupelor hitleristo-horthyste în apropierea localității Mirăslău. Se îmbolnăvește de tifos exantematic și moare în spital la Aiud. 28. Ioan Mărginean, născut în anul 1922, moare în anul 1944 într-o unitate militară din Roșiorii de Vede în timp ce participa la întreținerea armamentului. 29. Traian Moiseș, născut în 1911 în Galda de Jos

Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos (2017) [Corola-website/Science/317966_a_319295]
Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290

august 1919, ceferiștii abordau chestiunea serviciilor medicale care lăsau de dorit, a famililor aflate în nevoie și a pensiilor mici. Mesajul indică reale valențe protectoare: „Văduvele și orfanii rămași de pe urma tov. ceferiști morți din accidente, în război și din cauza tifosului exantematic, se găsesc într-o stare de plâns, cu toate plângerile făcute de acești nenorociți. Noi, am intervenit la dl. Scutariu (reprezentantul conducerii - n. ns., S.P.), care ne-a promis că îi va ajuta, și va grăbi trimiterea pensiilor lor. Pensionarii

Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE (2013) [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315

preotul paroh despre aprobarea de către „INCOOP” cu . Circulara adresată preoților la 6 februarie 1947 reflectă situația grea a enoriașilor din toate parohiile În urmă războiului și a foametei: Protoiereul Paul Potorac cere la 12 februarie 1948 participarea la combaterea tifosului exantematic, conform ordinului guvernului și colaborarea cu dascălii (cântăreții) . Colaborarea cu organele administrative și agricole În organizarea muncii pentru Însămânțările de primăvară a fost cerută de protoierie la 15 martie 1948, urmând să fie făcută prin . Totodată se solicită colaborarea cu

BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]