342 matches
-
posibilități. Lucrurile astea erau legate de bani, de meseriași... Probabil, ulterior, după ce am plecat noi, au făcut, dar până atunci nu au avut nici chiar localnicii - și ei se duceau la iaz și de acolo Începeau toate infecțiile... A existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
A existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În alt tifos, fiind deja slăbiți... Din familia dumneavoastră s-a Îmbolnăvit cineva de această boală? Da, mătușa cu care am plecat s-a Îmbolnăvit de tifos intestinal și a și murit... A ținut-o tata cu ce a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
convoi... La Moghilev am fost cazați În niște case rămase pustii după ce evreii localnici fuseseră evacuați... Case distruse, cu scânduri scoase, fără podele, dormeam pe jos... Și așa a venit iarna: cu foamete, cu frig și cu păduchi de tifos exantematic. — Cu cine erați În camera unde ați fost „cazați”? — Îmi amintesc că, atunci când eram Încă cu mama și fratele, venea la mine un băiat și-mi dădea chiftele. Cine era n-am putut să aflu niciodată... O fi fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de lichidare a evreilor: metoda lui Antonescu a fost tot de lichidare, numai că a fost o metodă a lui, specială, prin deportare, prin Înfometare, boală, frig... Ne-au deportat Într-un loc unde nu aveam mâncare, febra tifoidă și exantematicul ne-au Îmbolnăvit și era un frig cumplit: asta era metoda lui de exterminare, de lichidare a evreilor... Era o metodă originală a lui Antonescu - nu știu dacă era chiar așa originală, dar asta era metoda lui. El nu ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care era foarte mică, n-avea căldură, era un cuptor pe care Încălzeam apă sau făceam o mică ciorbă, ca să putem supraviețui... Și acolo mama și fratele meu au făcut În ’42 febră tifoidă - pe urmă au făcut și tifos exantematic... Tata și cu mine am scăpat, alte gene, și nu ne-am Îmbolnăvit. Într-o cameră vecină era un om care a murit, iar când a murit noi ne-am mutat În locul lui, pentru că unde stăteam noi erau niște condiții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei au trebuit să se retragă și să ne primească pe noi... Erau totuși evrei de-ai noștri... — Deci, În 1942, În familia dumneavoastră s-au Îmbolnăvit doi membri... Da, s-au Îmbolnăvit - au făcut mai Întâi febră tifoidă, apoi exantematic, dar numai fratele și cu mama... Foarte curios, deși păduchii umblau pe noi, eu și cu tata nu ne-am Îmbolnăvit: am avut o rezistență naturală și am scăpat de boala aceasta... Aveam un prici din scânduri, unde dormeam toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei erau inconștienți... Mama stătea pe prici și fratele pe masă, iar noi stăteam cu cârpe ude și-i Înveleam - dar au avut rezistență naturală și au putut supraviețui... Dar vă spun că vecinul nostru de alături a murit de exantematic... Mă rog, ăsta era un fel de noroc al nostru, că ăla a murit și noi ne-am putut muta În camera lui... Stăteam tot timpul cu speranța că o să fie mai bine: speram că o să vină rușii și o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eu eram Îmbrăcată cu vreo trei-patru pulovere, trei-patru perechi de ciorapi, cu ghete mai mari, părinții mei tot așa, parcă existența acestor lucrușoare ne-a ajutat să rezistăm... De Îmbolnăvit s-a Îmbolnăvit toată lumea În prima iarnă: febră tifoidă, tifos exantematic și diaree - astea au fost bolile din acea perioadă; toată lumea din casă a fost bolnavă. Noi stăteam toți Într-o cameră... — Cum Încercați să tratați bolile? — Unchiul meu avea niște medicamente, niște aspirine... Deși nu era voie să se ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Iar apropo de tata, el fiind unica salvare a noastră... A făcut și el tifos, În aceleași condiții ca și mama, numai că voința lui era mai mare și era și un bărbat În plină forță. A făcut boala, tifos exantematic, și a dus-o pe picioare... Adică nu că ne-ar fi povestit, dar În timpul nopții se scula și aiura cumplit, era complet În afara conștiinței, iar dimineața pornea din nou la treabă... La Începutul anului 1943 deja, când am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost la muncă la turbă la Tulcin, iar tatăl meu nu a fost trimis, fiindcă el a condus o echipă de muncitori care lucrat colhozul din Șargorod. Fratele mamei s-a Întors? Da, s-a Întors, dar bolnav de tifos exantematic. Nici nu a stat foarte mult, pentru că s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic la minele de turbă. Cum tratați tifosul la vremea aceea? Pe vremea aceea tifosul putea fi tratat În manieră ucraineană, ceea ce noi habar nu aveam, din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trimis, fiindcă el a condus o echipă de muncitori care lucrat colhozul din Șargorod. Fratele mamei s-a Întors? Da, s-a Întors, dar bolnav de tifos exantematic. Nici nu a stat foarte mult, pentru că s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic la minele de turbă. Cum tratați tifosul la vremea aceea? Pe vremea aceea tifosul putea fi tratat În manieră ucraineană, ceea ce noi habar nu aveam, din care motiv au și murit foarte mulți oameni. Nu erau medicamente, nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se tratează tifosul... Localnicii tratau tifosul cu gheață: bolnavul, care avea 40 de grade temperatură, era ținut În cearșafuri cu gheață și cu pungi de gheață pe cap. Dacă respectai tratamentul, puteai scăpa - așa a scăpat tatăl meu de tifos exantematic... Pentru că noi stăteam În casa felcerului, iar felcerul i-a explicat mamei mele că singura salvare este să-l țină În gheață, și frații mamei au cărat zi și noapte gheață de la lac... Lacul era Înghețat? Da, atunci era Înghețat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
omenesc... Cum mâncați sfecla? Sfecla se fierbea. Încercam să fierbem totul acolo, pentru că sfecla-de-zahăr În primul rând e mai bine dacă o fierbi: e mai hrănitoare, e mai bună pentru stomac... Se gătea tot pe acea sobiță? Nu, În afară de tifos exantematic, bătea și febra tifoidă și noi Încercam să fierbem totul, fiindcă febra tifoidă este o boală de stomac... Apropo, unde se gătea, nu se gătea pe acea sobiță, dar gazdele aveau În spatele camerelor noastre o Încăpere foarte Întunecată și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mușca pe un bucovinean care nu avea anticorpi, acela făcea tifos... La 21 de zile după ce a spus tata că a găsit un păduche s-a Îmbolnăvit, iar În clipa când a făcut febră, noi am știut că are tifos exantematic... Grija cea mare până a se Îmbolnăvi tata era să se caute să nu existe alți păduchi. Asta Într-o cameră de 10 persoane și cu paie pe jos, așternuturile noastre erau niște saci cu paie... Deci toată lumea era cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zile, ne-au introdus Într-un perimetru delimitat, În casele evreilor care fuseseră deja deportați... Și, În Edineț, probabil din cauza că frontul nu s-a mișcat atât de repede cât s-a crezut, am fost ținuți... Acolo a Început și exantematicul, a Început foametea, n-aveai de unde, cine, ce... Nu vi s-a dat nimic și nici n-aveați de unde cumpăra? Nu, nu ni se asigura nimic. Noi mai aveam, că au avut părinții niște lucruri mai de valoare, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceea ce avea să urmeze În Transnistria - noi nici nu știam unde ne duc, cum, nimeni nu știa nimic... Deci ați stat tot În casele evreilor deportați? Da, tot În casele lor, cu grămada, familii Întregi În câte o cameră... După ce exantematicul a Început să-și arate colții și păduchii, și mizeria, și tot ce vreți, În octombrie ne-au scos și ne-au transportat, tot pe jos, spre Nistru. Nu știam exact unde ne duc, dar acum, deja pe drum, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am ajuns acolo: era un haos fantastic, că ne-am dat de acum seama despre ce era vorba... Încă nu se instituise ghetoul, cred că la sfârșitul lui ianuarie am ajuns acolo, după care eu m-am Îmbolnăvit de tifos exantematic... Imediat? Imediat ce am sosit la Moghilev, cred că după o lună, că era deja primăvara... Unde v-ați cazat? Am stat Într-o casă a unor evrei localnici, pe o stradă, parcă văd și acum, Armianskaia Îi spunea - dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva, nimic, totul era haos... În felul ăsta am reușit să ajungem la Moghilev fără să se știe cine, ce... Nici la Hrumiuca nu erau autorități? Nu, nimic. Ne-au lăsat acolo - supraviețuiți dacă puteți... Când m-am Îmbolnăvit de exantematic am fost luat și dus la un așa-zis spital - erau niște paturi, e adevărat, dar nu aveau medicamente, nimic... Parcă văd și acum: era un doctor, Danilov Îl chema, care ne Încuraja că o să trecem, dar n-avea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dus la un așa-zis spital - erau niște paturi, e adevărat, dar nu aveau medicamente, nimic... Parcă văd și acum: era un doctor, Danilov Îl chema, care ne Încuraja că o să trecem, dar n-avea ce să ne dea... Tifosul exantematic se caracterizează prin faptul că ajungi la un stadiu În care ai temperatură atât de mare, Încât intri În delir, nu mai știi ce-i cu tine... Eu, cel puțin, până am ajuns la acest stadiu, am văzut că tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ce s-a Întâmplat cu ăsta?” - „A, s-a lăsat”. „S-a lăsat” Însemna că omul și-a spus că el nu poate supraviețui și nu mai lupta pentru viață. Și murea. În afară de cele două boli care erau mortale, tifosul exantematic, ai cărui microbi sunt purtați de păduchi, și diareea de lagăr... Era un fel de dezinterie, dar ei spuneau diaree de lagăr - așa traduc eu din germană. Aceste boli, În majoritatea cazurilor, erau hotărâtoare. Mortale. Și a treia astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost dus, În ’42, la muncă forțată și nu a dat nici un semn de viață. L-am tot așteptat, Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când m-am Întors, să aflu că a fost bolnav de tifos exantematic, iar bolnavii de tifos exantematic au fost adunați, nu știu exact orașul, În Ucraina, au fost adunați Într-o baracă și arși. Așa că degeaba mai aștepta bunica. Atunci am știut destule lucruri, pentru că am auzit ce se Întâmplă, am ascultat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la muncă forțată și nu a dat nici un semn de viață. L-am tot așteptat, Împreună cu bunica, deci era o spaimă... Ca ulterior, când m-am Întors, să aflu că a fost bolnav de tifos exantematic, iar bolnavii de tifos exantematic au fost adunați, nu știu exact orașul, În Ucraina, au fost adunați Într-o baracă și arși. Așa că degeaba mai aștepta bunica. Atunci am știut destule lucruri, pentru că am auzit ce se Întâmplă, am ascultat BBC Londra, până În ’44, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni, unul-doi, maxim trei supraviețuiau. Acolo, după două săptămâni și jumătate, simt că am temperatură. Era un medic din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă lupt cu moartea. Și la propriu, și la figurat. Seara deschid ochii și doctorul Îmi spune: „Ești unul dintre o mie de persoane care a supraviețuit” - „Doctore, trăiesc?” - „De ce?” - „Păi, am visat toate felurile morții...” - „Da, ăsta este tifosul exantematic. Așa se simte, dar ai supraviețuit”. Mă bucuram și nu mă bucuram. N-am murit acolo, atunci, dar nu știam ce-mi ca aduce ziua de mâine. Că mâncare nu ne dădea. Deloc. Săptămânal primeam 100 grame de pâine... Aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de avioane. După vreo două-trei zile au făcut În așa fel Încât să ne ia și pe noi. Când veneau În lagăr ne aduceau de mâncare. Eu nu știu dacă aveam 30 de kilograme, mă mai și Îmbolnăvisem de tifos exantematic. Așa aveam „clienți”, Îi luam și Îi strângeam și Îi aruncam jos - nu știu dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul sta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]