148 matches
-
Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol cel Mare în 774, a marcat începutul puterii temporale a papilor și constituirea Statului papal
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol cel Mare în 774, a marcat începutul puterii temporale a papilor și constituirea Statului papal. Totuși, arhiepiscopatele de pe teritoriului fostului exarhat au dezvoltat tradiții de putere seculară locală și de
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol cel Mare în 774, a marcat începutul puterii temporale a papilor și constituirea Statului papal. Totuși, arhiepiscopatele de pe teritoriului fostului exarhat au dezvoltat tradiții de putere seculară locală și de independență, fapt care a contribuit la fragmentarea puterilor în Italia.
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
Pentapolis (etimologic, provenind din termenul grecesc "πεντάπολις", "cinci orașe") cuprindea orașele Ancona, Fano, Pesaro, Rimini și Sinigaglia. Statul Pentapolis se întindea de-a lungul coastei Mării Adriatice dintre râurile Marecchia și Misco, fiind situat imediat la sud față de centrul teritoriului exarhatului guvernat direct de către exarhul ravennat, la răsărit de Ducatul de Perugia, de asemenea teritoriu bizantin, și la nord de Ducatul de Spoleto, care făcea parte din Regatul longobard al Italiei (întemeiat în 568). Este probabil ca ducatul să-și fi
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
devenise primul conducător civil numit de către papă, în jurul anului 751. În 727, Leon al III-lea Isauricul, ca urmare a unui conflict, îi confiscă papei teritoriile din sudul Italiei precum și Iliricul. În 753, sub conducerea regelui Aistulf, longobarzii au cucerit Exarhatul de Ravenna, principalul sediu al autorității bizantine din Italia, al cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio, Marche și Abruzzi. Neavând importanța (inclusiv strategică) a celuilalt ducat longobard, Benevento, Spoleto nu a avut un rol obscur în cadrul istoriei longobarzilor. Al doilea duce
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a fost exarh bizantin de Ravenna în două rânduri, între 585 și 589 și între 603 și 611. În primul său mandat, a încheiat o alianță cu francii și cu avarii împotriva dușmanului imediat al exarhatului, longobarzii și se părea că bizantinii au forța de a elimina puterea longobardă din Italia înainte ca aceasta sp se instituie. Cu toate acestea, efortul lui Smaragdus nu s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]
-
cărora să li se aloce pământuri. La originea sa, ducatul era mărginit de ramurile Alpilor din regiunea Carniolia și de Alpii Iulieni la nord și la răsărit și era greu accesibil dinspre acele direcții . El se mărginea la sud cu Exarhatul de Ravenna (centrul puterii bizantine în Italia la acea dată), neajungînd deocamdată la coasta Adriatică, și cu o câmpie care ducea către Pannonia, un perfect punct de acces pentru invadatorii croați, avari, iar mai târziu maghiari. Limita sa vestică era
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
oraș al provinciei friulane era Aquileia romană, însă capitala longobardă a Friuli a fost la "Forum Julii" (astăzi, Cividale del Friuli). În 615, a fost cucerită Concordia, iar în 642 Opitergium (astăzi, Oderzo), autoritatea ducilor extinzându-se către sud în detrimentul Exarhatului de Ravenna. În 663, Cividale a fost pentru scurt timp capturat de către avari, însă regele Grimoald I l-a recucerit. După asediul Paviei din 774, regele Carol cel Mare al francilor i-a permis lui Hrodgaud să păstreze puterea asupra
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
în jurul capitalei regatului, Ticinum - astăzi, Pavia -, de unde și numele provinciei, Lombardia) și Langobardia Minor (inițial, ducatele de Spoleto și Benevento), în vreme ce teritoriile rămase sub controlul bizantin erau denumite "Romania" (de unde și numele provinciei Romagna) și aveau ca punct de sprijin Exarhatul de Ravenna. Sosind in Italia, regele Alboin (565-572) a acordat controlul asupra regiunii Alpilor răsăriteni unui dintre locotenenții săi de încredere, Gisulf I, care a devenit astfel primul duce de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe atunci
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu toată victoria obținută asupra exarhului bizantin de Ravenna Isaac, căzut în luptă alături de cvei 8.000 de soldați ai săi în confruntarea de pe rîul Panaro, nu a reușit să supună exarhatul puterii longobarde. Pe plan intern, Rothari a întărit puterea centrală în dauna ducatelor din Langobardia Major, în vreme ce în sud ducele Arechis I de Benevento a recunoscut și el autoritatea regelui de la Pavia. Amintirea lui Rothari este legată de celebrul său
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Scolasticus pentru destituirea papei Grigore al II-lea. Mai târziu, Liutprand a exploatat discordia dintre papă și Constantinopol în chestiunea iconoclasmului (după decretul împăratului Leon al III-lea al Bizanțului din 726), prin luarea în stăpânire a multor orașe ale exarhatului și ale Ducatului bizantin de Pentapolis. Astfel, Liutprand putea să se pretindă ca un protector al catolicilor. Pentru a nu crea antagonisme cu papa, regele longobard a renunțat la ocuparea așezării de la Sutri, pe care nu a restituit-i împăratului
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
palatul fostului exarh bizantin și emițând monede în stilul bizantin, regele și-a prezentat programul politic: strângerea laolaltă sub puterea sa a tuturor romanilor până atunci supuși ai împăratului bizantin, fără a-i uni în mod necesar cu longobarzii. Teritoriul exarhatului nu era omolog celorlalte posesiuni longobarde din Italia (altfel spus, nu a fost transformat într-un ducat longobard), ci își menținea specificitatea da "sedes imperii". În acest fel, Aistulf se autoproclama, în ochii romanilor din Italia, moștenitor al împăraților bizantini
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Chiar din timpul conflictului, în speranța ocupării teritoriale a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin Biserică, țarul Alexandru I a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe Ruse din Petersburg, care să cuprindă Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, acestea fiind scoase, din nou, de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din 1803 și locțiitor de domn, în 1806
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilavului, arată că Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”", acestea fiind practic singurele documente care permit delimitarea jurisdicției mitropoliei, în anumite epoci istorice. De remarcat că denumirea "„al Tomarovului”" a fost păstrată în denumirea mitropoliților Proilavi până la 1813, deși exarhatul Tomarov a fost desființat și încorporat în Mitropolia Proilaviei la 1658.
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1658, prin contopire cu aceeași mitropolie. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului răpit de turci din jurul orașului Reni și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Brăila. Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilaviei, arată că Din formularea textului, rezultă că statutul de exarhie nu a durat mult, el fiind acordat la o dată ulterioară anului 1621, an la care teritoriul desprins din Moldova a fost pus sub păstorirea Mitropoliei Proilaviei
Exarhatul Tomarov () [Corola-website/Science/328844_a_330173]
-
Ortodoxe Ruse în 1971.În anul 1971 călugărește și hirotonește 2 teologi catolici filo-ortodocși din Italia Evloghios Hessler (actualul Arhiepiscop de Mediolanum) și Grigorie Baccolini pe care îi însărcinează cu organizarea comunităților ortodoxe ruse în Italia În același an înființează Exarhatul Bisericii Ortodoxe Ruse în Italia, instalând că Exarh pe Evloghios Hessler cel care înființează prima biserica ortodoxă pe teritoriul Italiei. În anii 1972-1973 - a predat la Universitatea din Cambridge. La dată de 31 ianuarie 1983 Consiliul Academiei Teologică din Moscova
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
(, numele laic Atanas Mihailov Chalakov, ; 1816 - 1 decembrie 1888) a fost un învățat și cleric bulgar, participant la mișcarea de eliberare bulgară și de independență a bisericii. A fost primul șef bulgar al Exarhatului bulgar, post pe care l-a deținut în anii 1872-1877. A fost, de asemenea, primul președinte al Adunării Naționale a Bulgariei. A prezidat Adunarea Constituantă și prima Mare Adunare Națională din 1879. s-a născut în Lozengrad în Tracia Răsăriteană
Antim I () [Corola-website/Science/335269_a_336598]
-
Bulgară are două parohii în Ungaria, la Budapesta și Pécs, cu un singur preot. Ambele parohii se află sub autoritatea Eparhiei Ortodoxe Bulgare pentru Europa Centrală și de Vest. Patriarhia Ecumenică de Constantinopol menține, de asemenea, o prezență în Ungaria. Exarhatul Maghiar face parte din Mitropolia Ortodoxă a Europei Centrale, cu sediul la Viena. El au patru parohii în această țară.
Ortodoxia în Ungaria () [Corola-website/Science/335985_a_337314]