782 matches
-
și uscat. Uneori, scăpa cîte-o intuiție surprinzătoare. Om de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul...(era tatăl lui Petru Popescu, marele scenarist de peste Ocean, și soțul Didonei Popescu, actriță modestă a Naționalului!). Andrei Strihan scria decent, așezat, la obiect, dar era prea prudent; de altfel, a părăsit țara Înainte de ’89 și longevitatea-i a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
engleză și probabil mai dorește unele clarificări. Dar Beatrice nu-i acasă. Nu face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce să mai creadă. Gândi: ,, Fata asta are un tupeu care te poate exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vântului însă, niciodată nu-i ușor... 7 D e câteva luni bune, atmosfera din familia doctorului Teodoru era la un pas de a deveni incendiară. Telefoanele repetate ale profesoarei Simona Deleanu, insistența cu care aceasta îl solicita pe doctor, o exasperau pe soția lui, Doina, și adânceau și mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lângă mine. Dacă nu... Cunoștea amenințările acestei nebune incurabile. Îl durea cumplit și modul ei de a vorbi despre soția lui care nu avea nici o vină. Trăia un coșmar cu ochii deschiși. Îi venea să se sinucidă. Starea aceasta îl exaspera. Cât sânge rece, ce limbaj și câtă micime în comportamentul acestei femei! Intrase în casa lui, în forul lui intim, numai pentru faptul că el uitase odată ușa deschisă. Mi-am dorit mereu un copil, e drept. Acum când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
condiții? Condițiile numai eu le pun, domnule doctor, spuse ea ironic. Care sunt acestea le-ai și aflat. Dacă vrei, le fac și publice... Era cât se poate de neinspirată folosind acest ton agresiv care mai mult îl irita, îl exaspera pe doctor făcându-și ei însăși rău. Limbajul plin de invective nu avea menirea de a conduce la limpezirea situației devenită de-a dreptul incendiară. Se vede că între noi pacea e încă departe. Discutăm de o oră și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mine - domnul Stratan, e “Gârneață” pentru că mâna stângă Îi este răsucită și se uită Încrucișat (bietul de el are În apartament o mamă foarte bătrână, de de ani, care se trezește În toiul nopții și cântă fragmente de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fiori negri. De fiecare dată când ne jucam, observam la Neli o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care aveam impresia că, uneori, se aprindea În palmele ei micuțe. Și totuși niciodată nu mi-a plăcut Neli. Unele obiceiuri mă exasperau la ea. Scotea câteodată o limbuță obraznică atunci când trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica fustița, arătându-și chiloțeii albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
individ, la niveluri felurite, dar e totdeauna "lipsită" de katharsis". Iar demonia argheziană aplicată domeniului religios îl confirmă într-un sumbru suspin: Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,/ Și tot nu pot pe nici o potecă să te-ajung". Exasperat de obstacolele pe care le întîmpină impulsul său de metacunoaștere (nereligios în esența sa), Arghezi se lamentează cvasiacuzator: "încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, / Și te-ai ascuns de mine, de cum m-am arătat,/ Oriunde
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
plînge Roja de milă. — Cineva ți-a dat minte ca să ți o folosești, îl apostrofează Curistul. Chiar credeți cu toții c-ar fi momentul să scap de ea, să-i dau drumul cît se mai poate? spune șoferul. — Aceeași poveste, se exasperează Părințelul, se schimbă sistemul, se schimbă și apucăturile oamenilor. Fă-o cît mai repede, altfel o să ajungi și tu la pîrnaie după ce-o să faci ceva necugetat, îi recomandă. — Teatrul Muncitoresc CFR, exclamă șoferul privind cu jind afară din goana
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au părăsit terenul înainte să se termine timpul regulamentar, spune Sena. — Cît era scorul? întreabă domnul Președinte. — Egal, spune Sena. Fluierașul era lac de apă. N am mai văzut niciodată un arbitru să urmărească așa fiecare fază. Asta i-a exasperat pe Ceaușei, că a validat golul Milițienilor cu doar cîteva minute înainte de final, că n-a avut curaj să treacă peste decizia tușierului, care a rămas cu fanionul jos. — Nici unii nici alții nu știu să piardă, își dă cu părerea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani sau exasperați de mâinile Întinse, pe lângă care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i simtă lipsa după aceea; în tot acest timp obiectele ei zăceau împrăștiate într-un soi de învălmășeală temporară, iar încercările mele repetate de a le tria și ordona parcă nu aveau nici un efect. Această caracteristică a iubitei mele mă exaspera dar, întrucât era, în fond, parte integrantă din indiferența lui Georgie față de convențiile sociale, o îndrăgeam și o admiram în egală măsură. Mai mult decât atât, era trăsătura care reflecta și simboliza, după cum îmi spuneam uneori, însăși relația mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
părul negru și bogat avea ochii de un albastru-cenușiu deschis. Fața lată, cu trăsături bine conturate, nu era chiar delicată, în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de parcă mi-ar fi fost mamă; confruntarea dintre cele două femei mă făcuse să simt - poate pentru puțin timp, dar cu o intensitate disperată - concretețea legăturii dintre mine și Antonia, imaterialitatea legăturii dintre mine și Georgie. Și totuși, cât mă exaspera Antonia! Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp mă revolta reacția ei, modul ei de a judeca lucrurile - precaut, scrupulos și, în maniera ei personală, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Uite-așa femeie am visat în rolul feminin din piesa aceea a gîndit Mihai -, dar mi-au pus o tinerică, puțin mai pîrguită ca puștoaica asta, ceva între plăcintă "poale-n brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase, exasperate de curtea bărbaților nedoriți, Maria Săteanu și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea, continuîndu-și visarea. Vede pe etajeră discurile cu muzică și întinde mîna să le cerceteze. Spune-mi, întreabă într-un tîrziu, fără să se întoarcă spre Mihai crezi că era cazul s-o superi pe Doina pentru că eu, aseară, evident, exasperată de prezența ta, te-am ironizat, apropo de ce muzică preferi? Mihai tace și continuă să prepare nes-ul. Cînd vine cu cele două cești în mîini, rămîne cîteva clipe în fața Mariei: Am greșit, desigur; îi voi cere scuze. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi. Lucrul care te exasperează cel mai mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în acțiunile oamenilor, cel mai mult te exasperează aproximarea, imprecizia ta sau a altora. În aceste cazuri, sentimentul care te domină e nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi. Lucrul care te exasperează cel mai mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în acțiunile oamenilor, cel mai mult te exasperează aproximarea, imprecizia ta sau a altora. În aceste cazuri, sentimentul care te domină e nerăbdarea de a șterge efectele perturbante ale acelei arbitrarietăți sau distracții, de a restabili cursul normal al evenimentelor. Abia aștepți să ai în mână un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
le-am unit. Dar el nu putea accepta așa ceva. Pregătea terenul pentru ziua în care va avea propria afacere, dorea să câștige atâția bani încât ea, Luana Escu, să fie cea mai elegantă și mai mulțumită femeie de pe pământ. O exasperau vorbele lui. Nu pricepea că nu-și dorea averi, nu fusese un copil de bani gata ca acum să le simtă lipsa. Împlinirea nu i-o putea aduce decât prezența lui și traiul lor fericit împreună. Au ieșit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
capul, bărbatul nu mai era acolo. Atâta pagubă. Nu mai aveam stare, am îmbrăcat rochia mov, mi-am răsucit părul și l-am încolăcit în mijlocul capului, am cutreierat stațiunea de la un capăt la altul, acele ceasului se târau anevoie, mă exaspera plictiseala, am coborât pe faleză, dar mi s-a făcut repede frig așa că am grăbit pasul înapoi spre hotel. În cameră am constatat că recepționera nu-mi plasase pe nimeni, probabil că cei veniți dimineață erau perechi, perechi. Bravo lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vrei. Să se explice criza cititului prin mediocritatea celor mai multe apariții? Nu. Totdeauna s-au tipărit și "cărți trecătoare". Nu asta-i buba. Buba e că se cultivă ignoranța. Chiar pe Tele Next, la o emisiune de divertisment, o fetișoară era exasperată de ideea de-a citi ceva: "Vai, da' cine se mai duce la bibliotecă?" Ea avea altă menire: să prezinte "destinuri" de vedete. Din păcate, liberalismul, alternativa aplicate în școală duc la generația PRO. Pro bășcălie, pro superficialitate, pro instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iubire și prietenie. Ajunsesem în ultima vreme să nu ne mai putem întâlni deloc. Îl urmărea pretutindeni. Ea trebuia să știe în fiecare moment unde este, ce face, cu cine vorbește la telefon. Asta nu mai era viață, domnilor. Îl exaspera, pur și simplu. Eu am fost cea care a hotărât să-i mărturisească tot. La scurt timp după asta, a survenit scindarea. Noi, care ne iubeam atât de mult, închipuiți-vă, nu ne vedeam sau nu vorbeam cu săptămânile. Devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunt și că numai tinerețea și elanul erotic îi ținuse de fapt împreună. El nu era gelos, deși ar fi trebuit să fie, totuși era pasional, plăcut și deschis. Și toate aceste calități formidabile ale lui aveau aerul s-o exaspereze. El nu avea cum să înțeleagă dintr-o dată refuzul ei inexplicabil și totuși de ce nu insista, de ce nu încerca să afle? El lăsa lucrurile să curgă. De ce oamenii nu se pot bucura precum albatroșii "danzantes"? De ce iubirea istovește atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]