298 matches
-
Cărțile cu Apolodor, unde "parodia se află la loc de cinste", deconspiră caracterul convențional atît al spețelor literare cît și cel al lumii pe care o (re)constituie. Dincolo de eșafodajul teoretic al suprarealismului care încearcă a se scutura, în mod exasperant, de "gîndire" ca și de "literatură" ("Sînt infectat de literatură, exclama Gellu Naum, pînă dincolo de măduvă și pariez că orice medic ar vedea în fiecare din nervii mei cangrena puturoasă a poeziei"), nu ne putem împiedica, așadar, a vedea un
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
multe observații critice aduse de Stauff epocii noastre. Le împărtășiți? B. de C.: Nu cred în "Vîrstele de Aur" ale omenirii, indiferent dacă sunt plasate în trecut sau în viitor. Spre norocul sau nenorocul meu, aparțin epocii noastre, pasionantă și exasperantă, pe care o îndrăgesc și o detest în același timp. De unde rezultă că judecățile critice la adresa ei, făcute în roman, îmi aparțin în mare parte. Pe cît de mult mă feresc de nostalgie ca refugiu al firilor sentimentale, pe atît
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
infern, de „mănușă întoarsă pe dos”, cu care Ioana Diaconescu a rămas citind dosarele Securității, are ceva aparte, oarecum netransmisibil, iar cauza stă în senzația de aer închis, de încăpere ermetică, care a venit spre autoare indirect, prin buclele unui exasperant limbaj de lemn. Oricine a fost la CNSAS a simțit asta: că sub jargonul livid al sintagmelor operative se ascund tragedii reale. În fond, fiecare dosar e o junglă de formalisme absurde, în care inculpatul e încapsulat precum o insectă
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
doua variantă, dar nu sunt un învingător potențial. Nici nu am destulă natură, nici nu sunt lipsit de impurități. Din păcate, eroul meu din copilărie - care, trăind fără veleități, așa cum îmi place, trăind, aș zice, frumos, pierdea cu o seninătate exasperantă - nu se deosebea de mine decât tocmai prin seninătate. Altfel, în privința energiei și voinței eram la fel. Rămân însă la această preferință, chiar dacă admit că s-ar putea să fie, ca orice ideal, numai un miraj. Cu un frumos orgoliu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
aceea nu se mai aude,/ Viața... cameră goală,/ Din care cineva s-a mutat irevocabil,/ Lăsând în urmă un disc mut/ Care se învârtește în neștire." (p. 49) Fericirea conjugala" devine o banală formulă matematică îndărătul căreia se ascunde o exasperanta rutină. Deloc avara cu formulă fericirii, Mihaela Mâlea Stroe o face publică, deși, cu siguranta, nu sunt puțini cei care au descoperit-o empiric și au utilizat-o fără să știe: "Radical din spălatul vaselor,/ De înmulțit cu cel puțin
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
acelor ființe obidite și osândite la o existență aproape animalică. De altfel cuvintele-cheie ale cărții țin de descrierea stăruitoare a acuplării (fiziologie, detalii anatomice, zone erogene, perversiuni etc.). În Regele Havanei frapează încă de la primele pagini ritmul vertiginos și realismul exasperant (care când și când, în chip paradoxal, capătă conotații metafizice). Asistăm parcă la secvențe dintr-un scenariu al unui film de acțiune: protagoniștii sunt puși în situații aproape neverosimile. Al doilea lucru ieșit din comun în cartea lui Gutierréz este
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
mimică lăsată, cu faldurile obrajilor alunecînd spre bărbie, într-un prolaps facial ce-i împrumută aerul unei foci dezamăgite. Dar o focă care molfăie coada unei pipe eterne, ca pentru a-și găsi un punct de interes într-o lume exasperantă prin monotonie. Pleoapele îi cad pleoștite pe niște ochi mați, fără licăr de intensitate lăuntrică, și dacă nu ar fi stridența pigmentului cu care Grass, la 85 de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
Iulia Alexa Existența ca limbaj, exasperantă, dramele metafizice trăite numai prin posibilitățile cuvintelor, înguste, strâmbe, bizare, expresia ca un turbion de senzații, și toată viața ca o disperată și patetică încercare de a fi prin cuvinte, de a institui realitatea lor evanescentă, iată temele volumului de
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
ani ca să încep să public la edituri importante, ani în care n-am avut nici agent (cum n-am nici azi), nici vreo editură care să-mi gestioneze drepturile internaționale. Am făcut totul singur, lucrurile au mers cu o încetineală exasperantă, dar au urmat o pantă ascendentă care continuă și azi, și tot e ceva. Mai important și decât editura e traducătorul: un traducător bun dintr-o limbă fără circulație, ca a noastră, valorează greutatea lui în aur. Mai mult decât
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
ceva se întâmplă ca și cum un al șasele simț și-ar fi deschis ochiul profund din țeastă. Dincolo de tensiunea creată de misiunile aproape sinucigașe de deminare, sergentul James adaugă propria sa tensiune care survine paradoxal nu din nervozitate, ci din calmul exasperant în care strălucește fascinant aura unică a nebuniei. James pare să se simtă confortabil acolo unde chiar de la distanță ceilalți se simt îngrozitor. Una dintre scene de o tensiune incredibilă îl arată scotocind printr-o mașină pentru a descoperi unde
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
de calm absolut din mijlocul tornadei. Puterea de penetrare emoțională a acestor scene ale unui teatru de război stă în detaliul telescopat, în „simt enorm și văd monstruos", dar și în acel aparent nesemnificativ care se topește într-un decor exasperant, de o tristețe viscerală. O pisică care traversează strada șchiopătând, un bărbat în picioarele goale care cară pe umeri un televizor, privirea intensă a unei femei după un văl, o bucată de stofă roșie la un balcon protejat cu feronerie
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
pare că ritmul gafelor e de una la zece ani. În 1932, un alt scriitor important, Benjamin Crémieux, respinge Voyage au bouț de la nuit al lui Ferdinand Céline, sub cuvânt că ar fi un roman „comunist”, scris într-un argou „exasperant”. Exemplele se pot înmulți, fie că e vorba de române mari, fie că e vorba de române modeste, dar care se vor bucura de succes de public. Meritul lui Gaston Gallimard, îndeosebi, a fost de a-si repara greșelile, cumpărând
Și erorile fac parte din istorie () [Corola-journal/Journalistic/5587_a_6912]
-
cîtă vreme nu ațintim decît supralicitări cantitative. Acesta este morbul care întoarce în grotesc inițiative trîmbițate trufaș, - coordonatoarea de la România Cultural crede că a dat lovituri mărețe în timpanul veacului cînd ocupă 24 de ore din 24, non-stop, cu aberații exasperante, cărora le zice Maraton. Totul se îndeasă pînă la saturație în atare alcătuiri, additiv și inorganic - 24 de ore de coloane sonore de film, bunăoară -, metoda, simplist totalitară, îi îngăduia șefei să înlocuiască uzurpator grila programelor, să oblige la un
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
o parte declarativismul pieziș al politicienilor și apelurile steril-patetice ale câtorva ziariști mai luminați, nu prea găsești motive serioase de-a vedea în România un candidat real la integrarea în Uniunea Europeană. Absența voinței politice e vizibilă nu doar în încetineala exasperantă a îndeplinirii cerințelor minimale de aderare, ci și în veșnicele mârâieli, pro-contra, în sânul clicii conducătoare. N-am nici un fel de simpatie față de actualul ministru de externe, dl. Mircea Geoană. Am serioase motive să cred că nu e posesorul unui
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
lucrurile încep să iasă din rosturile lor, printr-o drăcească trepidație. Privirea naratorului e deodată obosită și tulbure, episoadele ce urmează fiind văzute ca printr-un geam murdar. Faptele se succed, de acum încolo, fără noimă - și cu o lentoare exasperantă. Distanța dintre subiectul cunoscător și obiectul descris va apărea, de multe ori, ca înșelătoare. După ce a obținut, cu rezultate atât de bune, efectul de real, romancierul procedează, cu o comparabilă dexteritate, la alterarea lumii create și încețoșarea perspectivei din care
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în revelații, cît și în enigme, culmea poetică a magicului Man Ray.ť Să spunem că această inefabilă încărcătură, sezisantă și îngîndurată, a cristalizat sedițios în anii tocmai cînd creatorul se simțea împresurat, în România totalitară, de vicisitudini nu odată exasperante. Cum abia în veacul al III-lea, de loviri neîntrerupte și anarhică nesiguranță pe care le încerca Roma, explorarea spirituală prin artă își face loc pînă la un au-dela ce animează pentru prima oară figurația umană, bravînd confortul securitar al
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. Însă dincolo de imagini
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
atac inelegant la persoană. Evident că H.-R. P. nu se gândea la ei, dar specia creatorului e iritabilă prin excelență. Fără un dram de provocare, fără ambiția de a fi un "descălecător", de ce te-ai mai înhăma însă la exasperanta, frustranta și plina de rutină meserie de conducător de revistă? Oricine a girat, în acești ultimi cincisprezece ani, o publicație culturală știe la ce mă refer. Cel mai mult m-a surprins cvasi-absența referirilor la cel mai important text al
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Le passé, la bursa criticii au apărut și prirmele presupuse Palme d’Or. Filmul a fost urnit și realizat cu mult chin, Farhadi nefiind nici « ressortissant », nici rezident european, de unde dificultatea de a obține fonduri. Se adaugă la toate acestea exasperanta, pentru unii, metodă de lucru a creatorului iranian care poate să tragă cincisprezece duble ale unei scene într-un ax și apoi alte cincisprezece într-un alt ax. Dar și ce șlefuire de cristal obține, ce tremur al jocului actoricesc
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
împotriva unei generațiuni de fete a căror indiferență îngrijorează chiar pe cei cu intențiuni foarte egalitare. Se pare că orice încercare de stăvilire a curentului de emancipare se arată ineficace, căci e în fetele de azi o nevoie atât de exasperantă de libertare până în cele mai inocente inițiative ale lor, încât orice sfat potrivnic e considerat ca o lezare a sfintelor lor drepturi de om! Cum educațiunea nu e numai transmiterea valorilor de cultură de la o generație la alta, ci mai
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
are idei majore care să anime evoluția culturală sau estetică. Istoria... lui Ion Rotaru excelează într-o privință: capacitatea de cuprindere a fenomenului literar. Criticul se străduiește să nu uite pe nimeni, dă multe înșiruiri de nume, de-a dreptul exasperante când e vorba de contemporaneitate. Vrea să înregistreze totul, ceea ce în principiu e bine, dar e dezolant când recensământul nu beneficiază de nici un fel de criterii de clasificare. Singurul criteriu operant e cel geografic, într-o extensie ce pare să
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
nu și-a epuizat încă resursele de feminitate, Cezar redescoperă fugitiv iubirea, ca pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz în plic: "însoțit de alaiul vesel, excitat, al mulțimii, sui treptele CEC-ului
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde ca pe altă Dulcineea, absorbit de drumul său fără sfârșit. Lecția spaniolă îl ajută pe Sey Mondy să-și asume libertatea. Din Porto, se îmbarcă spre
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
dintr-o clipă în alta, exuberanța alternează cu disperarea, râsul se transformă în plâns, planurile optimiste îi sunt sabotate de propriile-i depresii. Instabilitatea sa emoțională devine un coșmar pentru cei din jur. Este concediată de pe platoul de filmare pentru exasperanta ei lipsă de punctualitate. Prietenii adevărați sunt tot mai puțini, iar lipsa de afectivitate îi sporește debusolarea. Ceea ce încearcă doctorul Ralph Greenson, psihanalistul ei, este, în ultimă instanță, soluția de bun-simț: terapia prin iubire. Îi oferă lui Marilyn întreaga căldură
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]