617 matches
-
ceva mai târziu și cu succes v. și Transmodernismul); în mod paradoxal, fascinația pentru Oblomov și Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de hyperionism, într-o necurmată prefacere cameleonică. De aceea nu sunt nimic" (864). Trimiterile la autori și cărți din cele mai diverse perioade și arii culturale demonstrează că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel puțin până când exterioritatea o va numi altfel, transmodernitate. "Curtea de la Argeș", nr. 8, august 2014 EMINESCU ÎN CAPTIVITATEA "NEBUNIEI", CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2011; IAȘI, EDITURA TIPO MOLDOVA, 2013 Alexandru Ovidiu VINTILĂ Theodor Codreanu "Eminescu în captivitatea "nebuniei"" Poate că, exasperat să asiste la spectacolul oferit de confruntarea de idei, care tindea să devină perpetuă, cu privire la momentul 28 iunie 1883, precum și la ultimii ani din viața celui care a fost numit de Noica "omul deplin al culturii românești" și hotărât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Închipui? O grămadă de bani, ceva ce vine de la Frederic, Dumnezeu să-l ierte! În felul ăsta Îl voi putea trimite la naiba pe taică-meu, În sfârșit... - Ce legătură are Împăratul, fir-ai să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l folosiți drept paravan pentru manevrele voastre. Care e scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se țină cu dinții de Derek. Rachel Își aprinse o țigară. — Nu-mi dau seama dacă e proastă sau dacă pur și simplu nu vrea să fie atentă la lucrurile pe care nu vrea să le audă, spuse ea exasperată. Am ieșit să bem ceva săptămâna trecută și m-a tot bătut la cap cât de evident e că lui Derek Îi place de ea. Nu-l prea văd pe Derek luându-o În serios pentru mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ai gândit despre mine? — Nu sunt supărat pe dumneata. Și nu m-am gândit deloc la dumneata. Ai, pur și simplu, o idee greșită. Pleacă! În clipa aceea se auzi soneria de la intrare. John Robert, cu o expresie, în sfârșit, exasperată, trecu pe lângă George, îndreptându-se spre hol. George rămase în prag, conștient de violența cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a mai venit? întrebă Alex, exasperată. Iisus a fost în Anglia. E o legendă. A fost pe aici în copilărie, cu unchiul lui, losif din Arimathea, care era negustor de tablă. Mi-am pierdut ceasul, îi răspunse. L-am scăpat pe undeva pe aici. Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sosit la timp ca să-l... ca să-mi iau rămas-bun. Izbucni din nou în lacrimi și se rezemă de umărul lui Tom. Dorothy Osmore intră val-vârtej. Chiar și în acest moment nu se putu uita la Anthea fără să se simtă exasperată de greșeala lui Greg. Era o femeie cu o fire generoasă, dar nu se putu împiedica să-și spună, într-o străfulgerare de gând, că Anthea era acum, probabil, o fată foarte bogată. Dorothy i se adresă lui Tom (a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te plac sau nu - și nu mai Îmi placi, de fapt. Nu asta Îți doreai? Îl Întrebă ea. Nu ești mulțumit? Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Ba ai să mergi la grădiniță, Îi spuse ea exasperată și-i aplică o palmă pe obraz. Să nu-ndrăznești să-l lovești pe băiatul meu, spuse răspicat Antonio, luându-l În brațe pe Kevin, zgâlțâit de un sughiț de spaimă. Sunetul acela pătrunzător, fața roșie și speriată a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stație de pe Torrevecchia urcă o mulțime furioasă de prea multă așteptare. — Suntem rușinea Europei, banii noștri unde merg? blestemă o grăsană unsuroasă, poate o gospodină, chiar Înainte ca autobuzul să plece. — Italia e grețoasă, intră În vorbă un pensionar invalid exasperat. Are dreptate cel care a spus că Italia e o țară săracă locuită de bogătani. Avem structuri și servicii de lumea a treia, dar avem mai multe telefoane și bancomate decât suedezii. Emma se gândi că la Roma merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Principalul obiectiv al firmei - punctul 6: REDUCEREA LA MAXIMUM A TIMPILOR MORȚI - o admonestă din Înaltul peretelui. — Ești pe arătură, Îi spuse Antonio. Astăzi se schimbă totul. Trebuie să-ți vorbesc. — Ți-am spus deja că nu, Îl Întrerupse Emma exasperată. — La ce oră termini? Întrebă Antonio iritat. El ar fi vrut să o ia de la capăt, pentru că nu spusese nimic din ceea ce se pregătise să-i spună, sau așa cum ar fi vrut să-i spună, și fu tentat să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care o rulez la magnetofonul Rostov, întru vindecarea de stenahorie... Și pun rapid California Jam, să nu uit c-am fost odată pur(&)puriu... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Erich Bergel în amintiri Victor ESKENASY Aud adesea, mai ales de la melomani români exasperați, clișeul care spune că fiecare popor își are soarta pe care o merită. E un clișeu, într-o măsură și o supapă pentru a vărsa surplusul de frustrare față de o nesimțire și o nepăsare ce par imposibil de dezrădăcinat, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
a țipat Richard. S-a ridicat și s-a dus în camera cealaltă. — Ce se întâmplă? l-am auzit întrebând supărat. Cei doi au vorbit unul cu altul un moment în șoaptă. Apoi am auzit-o pe Sheba zicând, șuierând exasperată: — Doamne, Richard, mă lași să mă înțeleg cu omul ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a început să strângă farfuriile cu multe zgomote și clinchete. Nu s-a uitat la mine. După un minut sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bineînțeles, de vreme ce e cerc! E ceva rotund care nu există. Ceea ce e rotund nu are nevoie de vreo dimensiune pentru a fi astfel. Dr. Thomas fu atît de uimit de răspunsul ei, Încît uită ce voise să spună. Strigă aproape exasperat: — Aha, tu ești o idealistă! — Ba nu s idealistă deloc. Spun ce gîndesc. De fapt, pe ea o preocupa spirala, nu cercul. Numai că, printr un șiretlic propriu formei sale neterminate, spirala se dovedea a fi, În cele din urmă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
disciplinat, În plus dovedise deja cât de bine se pricepea la copii. Trebui să ducă nițică muncă de convingere cu Stella, dar după ce Ruby o perie cu tact și perseverență timp de o săptămână, aceasta Își aruncă mâinile spre tavan exasperată, zicându-i: — Treaba ta! Și fu de acord să-i dea lui Chanel o perioadă de probă de-o lună. În ceea ce-o privea pe Ruby, aceasta recunoscu că blugii decolorați ai lui Chanel nu prea mergeau cu Notting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unde s-ar putea ajunge? Îți spun, Rubes, dacă situația se Înrăutățește, o să Începem să vedem femei educate și Înstărite care nasc copii exagerat de slabi și subnutriți. De ce nu face nimeni nimic? Fi era așa de furioasă și de exasperată că se Înroșise la față. —Ai dreptate, zise Ruby. Dar ce poți să faci? Femeile trebuie să se trezească singure la realitate și să vadă ce nebunie e asta. Până nu se Întâmplă asta, n-o să se schimbe nimic... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Ghica la o vie lângă Constantinopol, „cu taraf de lăutari“, sau la Terapia, unde „a dansat iarăși ca de obicei cu fete“; despre unul din aceste chefuri „s-a șușotit foarte mult în Fanar“20. Epilog caracteristic al agitației exasperate care ne-a permis să întrevedem ce însemna viața cotidiană a diplomaților fanarioți, acest copiariu în care fusese transcrisă corespondența primită de Mavrocordat de la agenții săi a ajuns, după numai câțiva ani, în mâinile lui M. Racoviță, un concurent primejdios
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că logodnica ta suferă de o amnezie totală, în urma unui accident. Mergând să o vizitezi la spital, constați că nu te mai recunoaște. Insiști, o mângâi pe cap, îi amintești cele mai plăcute momente petrecute împreună, dar fără nici un efect. Exasperat, strigi la ea și o scuturi zdravăn: „Privește-mă, sunt eu, logodnicul tău. Nu-ți mai aduci aminte?”. În acest moment, ea deschide ochii, zâmbește drăgăstos și fericită: „Ce bine că te văd, Mihai. Doar pe tine te iubesc. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
iasă în evidență nici ca prost, dar nici ca deștept. Munceam la refacerea lor și nu m-am gândit niciodată la ceva rău sau răutăcios în jurul meu, numai că totul tindea să devină regulă, adică dispariția hârtiilor. Într-un final, exasperat povestesc întâmplările unui tânăr coleg din alt birou și care, nelăsându-mă să termin povestea, îmi spune să merg urgent la director și să-i povestesc și lui. Ca să nu mai lungesc povestea am ajuns la director, care m-a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vindecarea de boli duce la mortificare, la anularea sinelui. E ca și cum bolile ar fi sinele cel mai profund; fără ele, Cioran n-ar mai fi el însuși. Pe scurt, bolile, un barometru al fixării lui Cioran în timpul concret, în prezență. Exasperat, știe că există soluția anihilării trupului. Până atunci, reacția urii de sine și a urii față de ceilalți. Oricum, la Cioran, până și angoasa e „viscerală”, de unde sentimentul de umilință: „Fleacuri promovate la rang de realități cosmice. Totul se preschimbă în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi putut crea o altă perspectivă asupra gândirii personajelor. Întrebările acestea retorice, ca și scurtele momente de autoironie, își au sursa în aceeași ,,exasperare” existențială prezentă, în intensități diferite, de la un capăt la altul al romanului. David Dragu se întreabă, exasperat, ,,de ce trebuie numaidecât să ai un rost în lume” (p.52), în timp ce Pavel Anicet monologhează pe un ton meditativ-interogativ: Acesta o fi destinul oamenilor, să iubească mereu, să sufere, să creeze suferințe?” (p.87) sau ,,de ce toate sunt muritoare și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
au electrizat, dar fără nici un rezultat. Credinciosul nu s-a descurajat și a încercat să-i explice celuilalt că există un grădinar, dar este unul invizibil, intangibil, care nu lasă nici o urmă după el și care nu scoate nici un sunet. Exasperat, scepticul (poziția acestuia fiind împărtășită și susținută și de Flew) răbufnește: "dar în condițiile acestea, ce rămâne din afirmația ta inițială? În ce fel acest grădinar pe care îl descrii diferă de unul imaginar sau de un grădinar care pur
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
mai adâncă dintre cele al căror drum la un moment dat l-ai rătăcit (dintre cele pierdute, zice bunul-simț comun, care uită că realmente adevărat, din trecutul tău, este doar ceea ce n-ai reușit nicidecum să ucizi). Amintește-ți Întrebarea exasperată: care din cele două ființe, cea pe care ai iubit-o sau cea pe care n-ai mai putut s-o iubești, e cea adevărată, și Încearcă răspunsul cumplit, irațional: amândouă. Fă asta, dacă poți, fără să te ferești invocând
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mare, dar nici mic. În principiu, grupul nu trebuie să depășească douăzeci de persoane. În caz contrar, fluxul de idei este atât de abundent încât unii participanți nu mai prind ocazia să strecoare și ei o vorbă. După o vreme, exasperați, renunță, ratând prilejul de a-și aduce contribuția la desfășurarea ședinței. Pe de altă parte, numărul minim de persoane nu trebuie să scadă sub șase, inclusiv liderul. Într-un grup mai mic există riscul de a se instaura o atmosferă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire a divinității și posibilitate de mântuire. E parcursă întreaga scară de reacții, de la nerăbdarea frenetică (Psyche) la jubilația apropiatei sosiri (Pandora, În cer, în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele, Morgana) la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]