595 matches
-
mare sau refugiați la munte din cauza căldurii - îl văd și îi suportă spectacolul grotesc. Sunt aceiași oameni care l-au demis categoric, cu milioane de voturi ignorate. Sunt aceiași oameni care i-au alungat camarila la alegeri. Pentru acești oameni exasperați nu există decât șansa de a număra zilele în care mai trebuie să suporte trista agonie a lui Masă Verde. Sau șansa unei noi suspendări", a completat președintele fondator al PC. În aceste condiții, eu, unul, îl somez public pe
Dan Voiculescu îl somează pe Băsescu să nu mai sfideze un popor care îl detestă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35979_a_37304]
-
Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute”, Suflet de rob (sau taina libertăț ii), Geo Bogza...) ESEUL POLEMIC (Catharii de la Păltiniș, Asta să fie oare tot?) ESEUL COMPARATIST ȘI INTERCULTURAL (Rilke și Cezanne, Platon pe ecran, Dan
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
de grade”. O vedem prin ochii lui „chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
se însingurează. Remarcabilă e așezarea lămurită, neezitantă, în evenimente. Dincolo de echilibrul în preconizarea viitorului. Sunt foarte actuale răspunsurile lui Andrei Pleșu în toate momentele politice cheie, ca și cum ar spune, stați liniștiți, este evident că... Doar că nimeni nu-l ascultă. Exasperat, el părăsește scena publică prin ușa politicii, fiind convins că totul a fost doar o întâmplare, un provizorat în care a schimbat din interior ceva în bine. Nu se-nvață minte. Și după un timp reapare în ipostaza intelectualului care
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
de case, pitit într-o văiugă, își are colinda proprie, nu e dator vecinilor mai ortomani, satelor căptușind avantajos dealurile din jur. Cu o mîndrie imperativă, cetele de colindători și-au asumat răspunderi ce obligă. Fără emulație spectaculoasă, și exhibiționism exasperat, n-am întîlnit atare opțiuni, libere și totuși sociologic constrîngătoare, decît la antipozii brazilieni, în faimoasele asocieri de exerciții care își spun Școli de Samba, pregătind, la Rio de Janeiro, gloria Carnavalului. Succesul la care pot aspira aici participanții e
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
inaugurată de Tracy Chevalier. ... și un puzzle cu stropi de mister Originalitatea romanului o dă formula îndrăzneață aleasă de scriitoare. Aventura Violetei în Barcelona din prezent reiese din mesajele schimbate cu mama rămasă în America și cu secretara ei cea exasperată, din mesajele venite din Italia, ce-i oferă o potecă neștiută spre trecutul bunicului ei, spre perioada șederii sale în străinătate. Alternanța prezent-trecut deschide porțile timpului: reînvie pasiunea Mariei Roser pentru spiritism, priceperea lui Rodolfo Lax pentru afaceri prospere, scena
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
Ne salvează educația muzicală și cultura în genere: „aș dori să fie limpede pentru orice cretin: dacă nu ai o cultură muzicală și literară, nu e bine să scrii nici ilustrate”. Din păcate, lumea nu ascultă, și scrie, scrie, scrie. Exasperat, redactorul de carte ar vrea să se răzbune pe diletanți. Suntem martorii unei adevărate epidemii: „Dispariția cenaclurilor e o nenorocire: nemaiexistând nimeni care să le spună cât de dezgustător scriu, grafomanii au infectat editurile, omorând prin șoc anafilactic zeci de
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Cristina l-a imitat după ce s-a mai uitat o dată peste umăr în cimitir, la pelinul alb albăstrui ca o apă, din care răsăreau crucile de lemn simple, și cele de piatră cu extremități treflate, florile mici de un violet exasperat și unicul copac negru și chinuit, cu frunzele închsie la culoare și lucioase și aspect surprinzător de funebru pentru un cimitir cu așa puține pretenții. "Oare o fi chiparos?" Cu toate noțiunile mai mult decît vagi de botanică, Cristina a
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu frații de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paișpe picioare - patronul le construise așa din cauză că tuturor clienților li se rupea în paișpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-a rămas doar singura satisfacție de a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată mică, ce blestem! cum spune
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
o desfacă, și atunci, întărîtați, o sfărîmă cu talpa". Conceptele nu sînt totuși complet eliberate de fascinația absconsului. O altă manieră în care poeta înțelege a se exprima ,pozitiv" este ornamentul ostentativ, decorativismul. în mod surprinzător, decepția moral-formală a deșirării exasperate se încunună cu o imagistică prețioasă, suprarealismul trecînd în barochism. Să fie o ambițioasă experiență formală sau o cochetărie feminină ce urmărește a-și lua revanșa față de bărbații care ,ajunseseră nevrotici. capricioși. psihopatici", identificîndu-se exclusiv ,cu proiecțiile ideologiilor de conjunctură
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
nu se teme, așa cum s-a spus, de o eventuală verificare (și nici nu se află, de altfel, "în preajma unei inspecții", pentru simplul motiv că nu are cunoștință de iminența ei); dimpotrivă, el o vrea și o visează mereu, dar, exasperat, descoperă în așteptatul zeu-inspector un fel de Godot". Atît Caragiale cît și Cehov se apropie astfel de Kafka, de sacrosancta ierarhie a personalului ce populează enigmaticul Castel, simbol al absurdului. însuși junele Kafka încearcă intensa anxietate a controlului efectuat de
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
numai dezolant, în multe din articolele sale, ci este adesea și dezolat. Nu i se poate refuza, totuși, autorului romanului Bietul Ioanide dreptul la șarjă. Iar multe dintre plecăciunile pe care le face în fața ideologiei dominante sunt doar atât: șarje exasperate ale unui spirit genial, umilit de mediocri și silit să intre în rând de o istorie pe care, oricât i-am reproșa-o, nu a prea avut cum s-o influențeze în datele ei majore. Șarja, ca și discursul pițigăiat
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
lanțe” și “trelinguri” cu diamante și la viitorii adidași cu talpă fosforescentă și muzicuță. Anicuțo, vino să vezi dac-am reparat bine gardu’ Așa o strigă, de când îl știu, bunicu-meu pe bunică-mea. Iar, când ea îi spune, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată “Ai grijă, măi, Niculae, să nu pui iar ciorbă pe cămașă!” se fâstâcește vizibil, se uită îngrijorat spre burtica lui pufoasă și zâmbește. Rușinat dacă a pus (iar!) ciorbă, triumfător dacă n-a pus ciorbă, ci zacuscă
O floare și-o armată de grădinărese by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18623_a_19948]
-
Am glumit. Părinții încep să râdă, mândri. Gazdele sunt epuizate nervos. MAMA E glumeț, manca-l-ar mama. TATA De când l-am adus de la maternitate a făcut glume. MAMA Stela și Arșinel sunt mici copii pe lângă el. DOAMNA GAZDĂ (ușor exasperata) Deci... să strâng supă? Că văd că nu mai mănâncă nimeni. TATA Da, da, puteti s-o strângeți. Doamna Gazdă strânge supele neatinse și pleacă cu ele spre bucătărie. MAMA (strigă către Doamna Gazdă) E delicioasă, să ne dați și
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
E beat criță și a greșit cortul. - Îmi dau seama că aveți dreptate! M-a speriat îngrozitor! - E și vvina ta ccă mmai lăsat singur! Vvreau să mă cculc! Se bagă în vorbă cretinu dând să intre iar. Celălalt oftă exasperat și-l repezi: - Să știi că eu nu-s dădaca ta Ioane! Bagă-ți mințile în cap bețivane și dute să dormi în cortul tău! - Nnu-l găsesc! Ccredeam că e ăsta! - Iată-l colo tâmpitule! Îi arătă celălalt cu degetul
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Până la urmă i-a salvat Petriță : -Da’ cine mai iese pe poartă dacă strigi : „patru! patru!”? Atunci, fără argumente, plângeam disperat, bătând din picior. -Vreau și eu la bolindeți! Hâââ! Vreau și eu la bolindețe! Hâââ! În cele din urmă, exasperat, Petriță a spus : -Hai, mă, să-l luăm și pe el la bolindeți, că mă enervează cu miorlăitul! -Bine, îl luăm! a spus șiretul de Ilie. Numai dacă îi dă mă-sa voie. Bucuros, am mutat pe un alt plan
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
multe. Nu vei sfârși bine! Ai răspunsul pregătit: „Nimeni nu sfârșește bine!”. O vei dovedi, ai la dispoziție o comunitate pe care nu o mai suporți. Noaptea trecută ai visat că te aflai în Stațiune. Personajele nu te cunoșteau. Încercai, exasperat, să te prezinți, să le spui că tu ești Creatorul lor, că întâlnirea voastră era inevitabilă. Au crezut că ești vilegiaturist. Sau un șarlatan, încă unul. Te-ai trezit nervos. Ar fi fost interesant un dialog oniric, deparazitat de glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă; cu rujul ei ai desenat - după fuga sa precipitată - un dublu K, pe un perete întreg: medicul-Castelan a fotografiat asta pentru studiul său despre demență. Admiți totul: ai scris, exasperat, literele blestemate pe somații, pe zid, pe notele de plată. Ai desenat șarpele și pasărea, dar astea nu sunt motive de internare cu forța. „În roman, ai umplut - din rațiuni de siguranță - un lazaret!”: te faci că nu auzi spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
faceți negoțul ăsta scârbos taman În fața Palatului priorilor? Dar urina e bună pentru argăsit... Și Împărații se Îngrijeau de strângerea ureei... — Du-te la dracu’, messer Duccio, cu tot cu ureea dumitale! Treci cu bereta, dacă vrei să strângi ceva! strigă Dante exasperat, Împingându-l Într-o parte și Îndreptându-se spre ieșire. După câțiva pași, se opri brusc și făcu grabnic cale Întoarsă. — Supune-i proiectul lui messer Lapo Salterello, colegul meu. El a adunat multă uree, la viața lui, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceea, nu-ți strică, mai închizi și dumneata ochii, te faci că plouă și dacă Buda mă controlează iară, n-ai auzit, n-ai văzut nimic. — Dumneata nu înțelegi că nu sunt omul lor, că-i urăsc pe turci? - zise exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spune că tu ai răspunsul la unele întrebări. Ce s-a întâmplat în ziua aceea? De ce te-ai întors și ce s-a vorbit la întrunirea pe care-ai avut-o cu membrii organizației? — Ascultă-mă cu atenție, Hans, răspunse exasperat Gunther Meyer, pe tonul cuiva care vrea să pună punct unei conversații ce nu duce la nimic bun. Eu sunt un pilot profesionist, care lucrează pentru un grup oficial ce sponsorizează organizația cu mari sume de bani. Dacă sponsorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
face parte și tânăra prozatoare pe care încercați să ne-o băgați pe gât, nu are nimic de spus, iar textul mizerabil pe care l-am auzit nu face decât să confirme ceea ce spun. - Aoooleu, aoooleu, începu să plângă Euripide exasperat, măi domnule Maro, dar dumneata chiar ești ceva de speriat, pe cuvântul meu. Dumitale chiar nu îți place nimic? Nici chiar când este vorba de un text despre care până și-un analfabet și-ar da seama că rescrie regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]