409 matches
-
următorii parametri: reobaza, cronaxia, acomodarea. Modificările imediate ale excitabilității neuromusculare sub influența efortului fizic se manifestă în sporturile de viteză prin scăderea valorilor pragului de stimulare postefort (Eremia și Baroga, 1994). Așadar, după eforturi intense se constată creșterea semnificativă a excitabilității nervoase și musculare, iar eforturile epuizante generează hiperexcitabilitate musculară generalizată (Apostol, 1998). Cu alte cuvinte, în eforturile anaerobe (cum sunt și cele specifice artelor marțiale) se manifestă o hiperexcitabilitate neuro-musculară, iar când aceasta este pronunțată, așa cum se întâmplă în eforturile
Elemente de ergofiziologie în artele marţiale by Adrian COJOCARIU () [Corola-publishinghouse/Science/100969_a_102261]
-
de electronegativitatea intracelulară; gradientul electric astfel creat favorizează influxul celular de K+. Valoarea potențialului membranar la care cele două tendințe opuse se egalizează este numită potențial de echilibru al acelui ion, putând fii calculată pe baza ecuației lui Nerst [7]. EXCITABILITATEA MIOCARDICĂ Excitabilitatea (batmotropismul) reprezintă capacitatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul a cărui intensitate depășește o anumită valoare prag. Modalitatea de răspuns constă în modificarea polarității membranare sub forma așa-numitului potențial de acțiune, responabil apoi de inițierea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
intracelulară; gradientul electric astfel creat favorizează influxul celular de K+. Valoarea potențialului membranar la care cele două tendințe opuse se egalizează este numită potențial de echilibru al acelui ion, putând fii calculată pe baza ecuației lui Nerst [7]. EXCITABILITATEA MIOCARDICĂ Excitabilitatea (batmotropismul) reprezintă capacitatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul a cărui intensitate depășește o anumită valoare prag. Modalitatea de răspuns constă în modificarea polarității membranare sub forma așa-numitului potențial de acțiune, responabil apoi de inițierea contracției miocardice
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care au pătruns în faza de depolarizare rapidă și reintroduce K+ ieșit pe parcursul repolarizării. Expulzarea Ca+2 se face prin mecanismul de antiport Na+-Ca+2 și într-o mică măsură sub acțiunea ATP-azei Ca+2 dependente [26, 27]. Fazele excitabilității miocardice Capacitatea unei celule miocardice de a răspunde la acțiunea unui nou stimul după declanșarea unui potențial de acțiune nu este constantă, distingându-se mai multe faze ale excitabilității miocardice (fig. 5.5). Faza refractară absolută Reprezintă intervalul de timp
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
mică măsură sub acțiunea ATP-azei Ca+2 dependente [26, 27]. Fazele excitabilității miocardice Capacitatea unei celule miocardice de a răspunde la acțiunea unui nou stimul după declanșarea unui potențial de acțiune nu este constantă, distingându-se mai multe faze ale excitabilității miocardice (fig. 5.5). Faza refractară absolută Reprezintă intervalul de timp după declanșarea unui potențial de acțiune, pe parcursul căruia nu se poate obține un nou răspuns, indiferent de intensitatea stimulului aplicat. Mecanismul perioadei refractare absolute la fibrele miocardice cu răspuns
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
stimulului. Această depolarizare locală poate însă prelungi durata perioadei refractare la acțiunea unui nou stimul sau chiar declanșa un nou potențial de acțiune dacă la propagarea lor în jurul locului de acțiune a stimulului întâlnesc celule care eventual și-au recuperat excitabilitatea. Ambele mecanisme pot avea rol în geneza unor aritmii. Faza refractară relativă Reprezintă intervalul de timp pe parcursul căruia există posibilitatea obținerii de răspunsuri propagate, folosind stimuli cu intensitate mai mare decât valoarea prag. Potențialele obținute în acest mod sunt însă
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
excitație. Aspectul diferit al potențialelor de acțiune din perioada refractară relativă favorizează și el apariția aritmiilor cardiace. Faza refractară totală Cuprinde faza refractară efectivă și faza refractară relativă. Faza supranormală Reprezintă intervalul de timp de la sfârșitul fazei refractare în care excitabilitatea este mai mare decât în mod obișnuit, putând fi obținute potențiale de acțiune chiar cu stimuli cu intensitate mai mică decât valoarea prag. Mecanismul apariției acestui fenomen constă în recuperarea completă a excitabilității canalelor de Na+ în condițiile în care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
timp de la sfârșitul fazei refractare în care excitabilitatea este mai mare decât în mod obișnuit, putând fi obținute potențiale de acțiune chiar cu stimuli cu intensitate mai mică decât valoarea prag. Mecanismul apariției acestui fenomen constă în recuperarea completă a excitabilității canalelor de Na+ în condițiile în care celula este încă ușor depolarizată. Faza de refacere completă a excitabilității Cuprinde timpul de la începutul potențialului de acțiune și până la sfârșitul fazei supranormale, dincolo de care se obțin răspunsuri normale la stimuli prag [1
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
potențiale de acțiune chiar cu stimuli cu intensitate mai mică decât valoarea prag. Mecanismul apariției acestui fenomen constă în recuperarea completă a excitabilității canalelor de Na+ în condițiile în care celula este încă ușor depolarizată. Faza de refacere completă a excitabilității Cuprinde timpul de la începutul potențialului de acțiune și până la sfârșitul fazei supranormale, dincolo de care se obțin răspunsuri normale la stimuli prag [1]. Durata fazelor refractare depinde de frecvența de activare, scăzând la fibrele cu răspuns rapid atunci când frecvența cardiacă crește
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
frustrare, poate fi un determinant major al agresivității, cum s-a dovedit a fi, spre pildă, „surescitarea sexuală” (vezi și, în continuare, secțiunea „Violența și mass-media”). 4) Dar condiția de arousal poate conduce la agresivitate și prin mecanismul transferului de excitabilitate (Zillmann, 1987). Această teorie susține că, întrucât evitarea fiziologică nu dispare dintr-o dată, o parte a ei se poate deplasa de la o situație la alta. Dacă, bunăoară, profesorul a avut o altercație cu un coleg în pauză, sunt șanse să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dintr-o dată, o parte a ei se poate deplasa de la o situație la alta. Dacă, bunăoară, profesorul a avut o altercație cu un coleg în pauză, sunt șanse să se poarte urât cu elevii în clasă. În teoria transferului de excitabilitate ne dăm seama cât de aproape sunt explicațiile științifice în domeniul socioumanului de cele cotidiene. Conștiința comună desemnează același fenomen când se afirmă „am fost nervos din altă cauză” sau, mai nou, „aveam adrenalina ridicată”. Provocarea directă (verbală sau fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
au pus întrebarea de ce uneori prezența celorlalți facilitează și alteori inhibă prestațiile individuale. Un răspuns pertinent a oferit R. Zajonc în anii ’60 (apud Baron et al., 1998) prin formularea teoriei răspunsului dominant. Aceasta afirmă că prezența altora produce o excitabilitate (arousal), o activare nervoasă, care, la rândul ei, determină răspunsuri dominante (cele mai probabile pentru sarcina respectivă). La rândul lor, răspunsurile dominante pot fi corecte și incorecte. Dacă răspunsul este adecvat sarcinii (corect), prezența celorlalți este benefică, dacă nu, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
insecte, unde e puțin probabil să funcționeze conștiința evaluării. O teorie cu tentă mai generală (care înglobează și explicația prin simpla prezență fizică) este cea cunoscută ca teoria distragerii-conflict, datorată lui R. Baron (1993). Ea se bazează tot pe rolul excitabilității (arousal), numai că aceasta provine din conflictul dintre două tendințe: 1) de a acorda atenție efectuării sarcinii și 2) de a fi atent la public. Și în acest caz, angajarea răspunsului dominant corect sau incorect determină succesul sau insuccesul în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
suprem. Să remarcăm în final că atât paradigma facilitării sociale, cât și cea a lenevirii se refereau la performanța individuală și colectivă în condiția prezenței altora. După cum s-a văzut, există două elemente cruciale ce intervin în explicarea acestor fenomene: excitabilitatea (arousal) și posibilitatea evaluării contribuției personale. Dacă introducem o a treia variabilă importantă - dificultatea sarcinii -, putem integra cele două paradigme într-o schemă sintetică (vezi figura 8). Diagrama rezumă câteva constatări având ca fundament și studii experimentale (Brehm et al
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fundament și studii experimentale (Brehm et al., 2002 p. 264): 1) Atunci când, în coacțiune, contribuția fiecăruia poate fi clar evaluată de ceilalți și sarcina e simplă, calitatea performanței crește, individul fiind puternic motivat și cu un înalt nivel de activare, excitabilitate (arousal). Este efectul pozitiv al facilitării sociale. 2) În aceleași condiții de coacțiune, dacă sarcina e dificilă, performanța se poate deteriora fiindcă, știindu-se evaluat, individul resimte presiune asupra lui din teama de a nu greși. Este efectul negativ al
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ca relație cauzală, consecința îndrăgostirii, dar, în anumite împrejurări, atunci când ești predispus a te îndrăgosti, orice sursă de activare - fizică, frustrare, excitare sexuală și altele - este interpretabilă ca indiciu că te-ai îndrăgostit, teren vizat de teoria atribuirii eronate a excitabilității, a activării (misattribution of arousal, vezi, mai pe larg, Iluț, 2000). Dragostea companională, în care partenerul îți este prieten, companion, „tovarăș de viață”, cum se mai spune, se manifestă ca o relație mai așezată, rațională, practică, bazată pe încredere, grijă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
marca semnificativ și pe durată lungă viața și performanța grupului - idei novatoare privind organizarea sau rezolvarea de tensiuni și conflicte -, altele afectează momentan, dar cu efecte imposibil de neglijat, episoade pasagere, un mecanism des întâlnit fiind cel al transferului de excitabilitate. Sunt des întâlnite, bunăoară, situațiile în care nervozitatea de la serviciu se transferă și se descarcă în grupul domestic. Grupurile sunt puternic influențate și de persoane care nu fac parte din ele, dar au relații strânse cu membrii lor. Foștii membri
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
hemodinamică 63 12. Funcția de pompă a inimii 65 12.1. Histologia funcțională a inimii 66 12.2. Particularități metabolice ale miocardului 67 12.3. Generarea ritmului sinusal și conducerea impulsurilor 70 12.3.1. Automatismul 70 12.3.2. Excitabilitatea 72 12.3.3. Conductiblitatea 74 12.3.4. Principiile electrocardiografiei 75 12.4. Contracția și relaxarea miocardului: ciclul cardiac 80 12.4.1. Contractilitatea 80 12.4.2. Pompa ventriculară: ciclul cardiac 82 12.4.3. Pompa ventriculară stângă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
atrială o precede pe cea ventriculară, fiind astfel realizată o mai bună umplere cu sânge a ventriculelor. Există o terminologie clasică privind activitatea cardiacă, bazată pe așa-numitele funcții ale miocardului (care se referă de fapt la proprietăți funcționale): batmotropă (excitabilitate), cronotropă (ritmicitate), dromotropă (conductibilitate), inotropă (contractilitate), tonotropă (tonicitate). Astfel, despre factori care scad frecvența cardiacă se spune că au efect cronotrop negativ, iar cei care cresc forța contracției sunt inotrop pozitivi. 12.1. Histologia funcțională a inimii Cordul uman este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
iar depolarizarea consecutivă a sincițiului miocardic se numește "extrasistolă" electrică (ce duce la extrasistola propriu-zisă, mecanică), dacă este izolată sau în serie scurtă de două-trei extrasistole grupate, sau poate fi parte dintr o alterare de ritm persistentă. 12.3.2. Excitabilitatea: caractere și mecanisme ale potențialelor de acțiune în diversele tipuri de cadiomiocite Așadar, pentru miocard stimulul fiziologic este potențialul de acțiune generat ritmic de celulele P sinoatriale, iar răspunsul este contracția. Aceasta este indusă în fiecare cardiomiocit contractil de către prezența
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și asimetria ionică în regiunea sarcolemală respectivă, prin acțiunea intensă a pompei Na/K. In miocitele atriale contractile potențialul de acțiune seamănă cu cel din ventricul, dar are platou scurt și cu aspect descendent fig. 35). Pe parcursul potențialului de acțiune excitabilitatea se modifică corespunzător (fig. 34). Similar cu fibra musculară scheletică, depolarizarea se însoțește de incapacitatea de a răspunde la stimuli, deoarece toate canalele de sodiu rapide sunt deschise. Aspectul continuă și în fazele 1 și 2, când canalele rapide de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
urmare, membrana iese din starea refractară relativă, pentru că se pot declanșa potențiale de aspect similar cu cel obișnuit (cel apărut prin propagarea potențialului de la nivelul nodului sino-atrial). Perioada refractară absolută, împreună cu cea relativă, formează perioada refractară totală. Aceste modificări de excitabilitate sunt importante pentru posibilitatea de apariție a extrasistolelor; numai înafara perioadei refractare absolute. La nivel de sincițiu miocardic se definește perioada refractară funcțională, care este de 0,15 s pentru atrii și de 0,25 0,30 s pentru ventricule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
descărcare a impulsurilor la nivelul nodului sinoatrial (efect cronotrop pozitiv) este de asemeni mediată de către β1 adrenoceptori și implică o mai rapidă scădere a permeabilității pentru K în cursul fazei de depolarizare diastolică spontană. Tot stimularea simpatică produce și creșterea excitabilității și vitezei de conducere în miocard (batmotrop/dromotrop pozitiv). Acetilcolina eliberată din terminațiile nervoase vagale scade frecvența de descărcare (fig. 42) la nivel sinoatrial (efect cronotrop negativ), prin creșterea permeabilității pentru potasiu a sarcolemei, mediată de activarea receptorilor muscarinici, care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
permeabilității pentru calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
doar 2% din totalitatea potasiului din organism. Cu toate acestea, este extrem de important pentru supraviețuirea organismelor. Potențialul de repaus al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care se reglează potasiului este cel renal. Potasiul se filtrează liber prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]