1,039 matches
-
noastră. Sper că n-am fost nepoliticoasă iar, dacă am fost, îmi cer scuze. Trebuie să plec. Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Făcu din nou o plecăciune rigidă de marionetă și porni spre ușă. Exact când Antonia scoase o exclamație de protest, ușa se deschise și Palmer își făcu apariția. Într-un gest de încântare și surprindere își înălță brațele larg deschise și înaintă spre Georgie, acum puțin derutată, ca un tată ce-și întâmpină un copil de mult pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred că ar trebui să fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o exclamație. Dar nu spuse nimic. Întoarse capul într-o parte și pentru o clipă am crezut că va izbucni în lacrimi. M-a surprins reacția ei. Probabil că prietenia ei duioasă cu fratele meu însemnase pentru ea mai mult decât mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea cu semnul de exclamație roșu. Am reușit să acopăr două luni de restanțe cu banii Împrumutați de la Ludmila; a treia lună era contribuția lui Anton. Când m-am Întors acasă pe bicicleta mea incapacitată, i-am cercetat haina. Avea mai mulți bani În portofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
modalitate de a ajunge la ei), erau de obicei Însoțite de ilustrații. Se pare că cele mai răspândite ziare prezentau un corp bărbătesc tranșat, pe care erau demonstrate diferitele etape ale procesului, cu ajutorul unor săgeți multicolore și semne groase de exclamație. Nu observasem desenele din ziare? Am dat din cap. Nu prea eram atent la reclame, i-am mărturisit, mai ales la cele de genul ăsta. Else continuă descrierea procesului. După ce luai o pastilă, dura un minut să se dizolve și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul ei Minox; spre seară am tăiat-o, spre Woodstock, cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru (într-un lan mănos de lângă malul lacului) pe probleme de sex, iar apoi, în după-amiaza aceea, pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Exclusivitate“. — Draga mea, icni ea, ținându-se de bară, aparent intimidată de cea de-a doua placă dintre vagoane, de zgomotul metalic și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să nu simtă că aventura avea un aer de prospețime, de insolit. Probabil erau doar Împrejurările: călătorea cu nouăzeci de kilometri pe oră Într-o cușetă cu puțin mai mult de jumătate de metru lățime. Poate că era vorba de exclamația ei de la cină. Fetele pe care le cunoscuse nu prea foloseau expresia aceea. Puteau spune „Te iubesc“ dacă li se cerea, dar oferta lor spontană era mai degrabă „Ești băiat simpatic“. Începu să se gândească la ea cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aduseră iar În conștiință pe cineva care nu dovedise nici cea mai slabă speranță de căsătorie, ci se gândise doar la o plată onestă și la propria ei afecțiune. Îi veni iar În minte, ca un țipăt ciudat și neașteptat, exclamația ei: „Te iubesc“. Se Întoarse de la ușă la biroul funcționarului hotărât să facă tot ce putea face, să nu precupețească nici un efort. Ea se putea afla acum Într-o situație precară, la ananghie, fără bani, poate Înspăimântată. — A fost văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
A fost o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că acesta se ținea de zid cu amândouă mâinile. Se opri și strigă „Herr Grünlich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de acord să am o relație cu el, s-a terminat cu prietenia. — Ce bizar, am spus. —E păcat, zău așa, zise Lauren. Credeam că era cu adevărat... știi tu... un prieten ca lumea. Când auzi asta, Thack scoase niște exclamații nervoase, scuturând din cap. Lauren trase adânc din țigară. Se uită la mine melancolică și zise: El zice că vrea să divorțeze de soția lui și să se Însoare cu mine! Nu pot permite așa ceva! Nu pot să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Autofreza a plecat abia acum o oră spune șoferul punînd receptorul în furcă. Bine că i-ai informat ce fericiți sîntem murmură Lazăr. Or să se grăbească încet, s-ajungă aici odată cu primăvara. Nu cred! acoperă profesorul vocile tuturor cu exclamația sa. Cel cu care ai vorbit nu știe. Sînt sigur că autofreza și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe roate o autofreză răspunde șoferul. Alo, centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după puțin timp, chemați înapoi... Eu însă am făcut un an de șantier, fără drept de apel. Ce ziceți? întoarce el vorba, arătînd în direcția bătrînei cu ochelari credeți că ne dă un ceas cărțile? Tu și pocherul! își repetă exclamația profesorul, făcînd un gest de lehamite. Rămăsese singura acuzație valabilă, care nu putea fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai aproape. Cuget, dom' pro'esor, cuget. Și crezi c-o să treacă timpul mai repede. Pînă acum, măcar, eram amenințați de foame. Acum, stăm și așteptăm, pur și simplu. Ce zici? Lazăr tace. Dinspre masa cu cei doi băieți vin exclamații fericite, ca niște clopoței, semn că le-a fost adusă rața fiartă, apoi prăjită puțin, că întreaga sală s-a umplut de aroma fripturii de pasăre. Fiecare băiat a primit cîte un picior, pe care îl ține cu amîndouă mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai are timp: întregul sîn a fost cuprins în gura tînărului, pentru ca în final buzele lui să rețină mamelonul, sugîndu-l cu plăcere, uneori prinzîndu-l între dinți, să-l poată atinge cu vîrful limbii. Dumnezeule, ce-i cu mine?! aude Mihai exclamația femeii ca un suspin de deznădejde. Gura lui Mihai se ridică de pe sîn pe piept și lunecă pe gît pînă la ureche, s-o poată acoperi cu buzele, șoptindu-și cuvintele, avînd grijă s-o atingă ușor cu vîrful limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa își spusese sieși, ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eu eram cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nu trece niciodată pe trotuarul celălalt, ai băgat de seamă. Mi se pare mie că ești urmărit... — Îl cunosc, zise Rowe. E un detectiv particular. L-am plătit să se țină după mine. — Pe Jupiter! exclamă tînărul Hilfe (pînă și exclamațiile lui erau din epoca victoriană). Văd că iei lucrurile În serios. Acum, fiindcă sîntem aliați, sper că nu ne-ascunzi ceva. — Am omis să vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care, vorbind despre ele, se dovedesc a fi interesante pentru amândoi, iar înainte de a ne lua rămas-bun ne spunem că trebuie neapărat să ne revedem cât mai curând. Apoi lunile trec, până când ne întâlnim din nou pe stradă, din întâmplare; exclamații vesele, râsete, promisiuni să ne revedem, dar nici eu, nici ea nu facem niciodată nimic ca să provocăm o întâlnire; poate pentru că știm că nu ar fi același lucru. Într-o lume simplificată și redusă însă, unde terenul a fost curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
devotamentului domnului Balbo. Dar Italia este Italia, iar România este România. Deși sînt două țări surori, n-au primit, ca să zic așa, aceeași parte de moștenire." În sală se auzi un zumzet, putea fi aprobator, putea fi chiar numai o exclamație de surpriză, ministrul era chiar mai viclean decît se credea! Balbo asculta atent, privindu-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino, mai toți erau bărbați tineri, în putere, arătau entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
discret, ca de iepure. Și din câte știu eu, n-a avut loc nici o discuție cu sălbaticii aia, deci oficial nu s-a declarat nici un război. —Nerușinatule! Hiro Tavaeárii îi adresa o privire mustrătoare lui Roonuí-Roonuí, căruia îi scăpase această exclamație. Niciodată nu s-au permis jigniri în timpul reuniunilor Consiliului. Și nu este acesta momentul să începem. Băieții ăștia nu fac altceva decât să apeleze la drepturile care le sunt conferite de legile gândite de către cei mai înțelepți dintre strămoșii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încât nimic nu o putea opri din drum, ființă sau lucru. Scormonea, dacă era nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula neobosită, mirosea containerele, dedesubturile, plasa acolo o vorbă, dincolo o exclamație, o întrebare, făcea afirmații, le nega, așa cum apărea ea fragilă, cu masca de bonomei întipărită pe chip, acționa neobosită, era mai mult un joc al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]