2,392 matches
-
sufletului în frumusețe: mireasa vorbește elevilor ei despre ceva extraordinar din viața ei, pentru ca aceștia să învețe despre iubirea imensă a Mirelui pentru omenire, iubire care a conferit frumusețe preaiubitei [miresei] prin această iubire. Nemulțumindu-se doar cu diagnosticarea problemei, exegeza Sfântului Grigorie sărbătorește soluția la păcat: mântuirea sufletului prin Hristos. Dumnezeu demonstrează profunzimea iubirii divine iubind omenirea în pofida păcatelor ei și golindu-se pe Sine pentru a ameliora starea umanității. Prin urmare, acest verset, departe de a-și asuma presupuneri
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
cea de-a patra omilie a sa. Înainte de a comenta asupra panegiricului pasional în versurile 1-16 ale capitolului întâi, el se oprește pentru a reflecta încă o dată asupra naturii frumuseții și stricăciunii spirituale, un subiect pe care îl introdusese în exegeza sa la Cântarea 1:5. Așa cum am mai precizat, el compară purificarea sufletului de păcat și întoarcerea la frumusețea primară, cu purificarea aurului contrafăcut prin foc. La începuturi, sufletele umane rămâneau strălucitoare prin virtutea reflexiei pure a lui Dumnezeu: „Natura
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
sufletul meu. L-am căutat și nu l-am găsit; l-am chemat și nu m-a auzit...”. Terminologia apofatică a temei („noapte”, „a nu auzi”, „a nu găsi”, „înălțare”) îi sugerează Sfântului Grigorie direcția apofatică pe care o asumă exegeza sa. footnote>. Îmbrățișată de noaptea divină, mireasa începe să se înalțe prin diverse niveluri de cunoaștere. Uitând de percepția prin simțuri, ea se ridică la rangul angelic și învață prin tăcerea îngerilor că Preaiubitul nu putea fi înțeles. „Ea a
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
se înalță spre Dumnezeu, în timp ce în In Canticum canticorum, Mirele este exemplul. Ca și în De vita Moysis, textul paulin de la Filipeni 3, 13, text ce indică înălțarea fără sfârșit, este un vers important. Poate cea mai izbitoare caracteristică a exegezei gregoriene asupra Cântării o constituie accentul autorului pe simțurile spirituale. El crede, în consens cu Origen, că există o corespondență între mișcările și deplasările sufletului și organele de simț ale corpului și devine curând evident că această concepție consolidează opinia
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Cioculescu, Tudor Vianu, G. Călinescu, P. Constantinescu, B. Elvin, Ștefan Cazimir, N. Steinhardt, Al. Paleologu, Al. George, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Al. Călinescu, Florin Manolescu, Eugen Simion, Ion Vartic, Dan C. Mihăilescu, Liviu Papadima, Marta Petreu... A împrospăta o asemenea exegeză înseamnă, în primul rând, a o cunoaște în profunzime și-n detaliu; iar a construi o interpretare inedită pe marginea unei opere ultracomentate e în sine o performanță. Cu Anti-Caragiale, Gelu Negrea o reușește. Pentru cei blazați, sastisiți de literatură
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
premiu de 7 milioane de lei. La secțiunea „Bilete de papagal“, autorii (cu aceeași limită de vârstă) pot concura cu grupaje de minimum 10 poezii, pentru un fond total de premiere de 12 milioane de lei. Secțiunea de arghezologie, deschisă exegezelor la opera scriitorului, atribuie un premiu de 5 milioane de lei pentru volum și trei premii a câte 3 milioane de lei pentru manuscris. Pentru toate secțiunile concursului, materialele, cu motto de identificare, se vor trimite până în 17 mai pe
Agenda2004-18-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282361_a_283690]
-
putea numi (și) PARANOIA SCHWARTZ. Cum se justifică astăzi o panoramă a literaturii române, când nici autorii cărților de sinteză nu mai citesc decât o câtime din producția contemporană? Cu riscul de a produce noi exclamații dezaprobatoare, voi repeta că exegezele se realizează, mai ales, la cârciuma, autorii prezentându-si opera pe cale orală și colportând păreri umorale despre confrați. Dacă, pe vremuri, unii critici se scuzau că n-au publicat capitolul despre un anume autor, dând vină pe cenzură, azi fie
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
în amănunte referitoare la celebrul opuscul al Stagiritului, o fac mult prea temeinic cei trei exegeți. Pe de altă parte, îmi pare foarte interesanta structura în sine a volumului, întrucat ea oferă o implicită învățătură despre cum poate fi împlinită exegeza unui text - si reamintește despre existența unei strălucite genealogii în această privință. Astăzi, cănd aflăm o diversitate de opinii "despre" - mai mult sau mai putin sistematizate, într-o succesiune uneori năucitoare - și când foarte frecvent autorii sunt împovărați cu intenții
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
al materialismului istoric, studiile despre Eminescu, Caragiale, Coșbuc, ar fi niște veritabile modele, neegalate prin gustul, intuiția, obiectivitatea, prin (elogiu nezăgăzuit!) ătotalitatea viziunii critice a lui C. Dobrogeanu-Ghereaă. Curioasă amnezie, la un spirit lucid că Aderca, aceasta tabula rasa a exegezelor scrise pînă în 1947, daca ne referim doar la cele eminesciene (Vianu, Călinescu). Supralicitat nepermis, Gherea devine un promotor al esteticii ămetafiziceă precum Maiorescu (surprinzătoare conciliere ideologică!)". Ce să mai zicem? Ar fi un fel de exercițiu pre-ideologic, din cale
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Titlul lui: Moartea mi-a dat întruna tîrcoale. Trebuie neapărat citit. Nici nu știm ce să alegem pentru a prezenta aici extraordinarul document literar și uman, pornind de la care se poate scrie un poem, o nuvelă, un studiu psihologic, o exegeza... Fiindcă ne temem să nu dăm o nuanță prea emoțională (lui nu i-ar fi plăcut), ne rezumam la cîteva pasaje de interes strict literar. Întîi, părerea lui Ovidiu Cotrus despre Cercul literar de la Sibiu, dinăuntru: înainte de a fi o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
doua natură, Mariana Ionescu oferă un text "dificil" prin hybris-ul analitic al unor pagini, și ceea ce este mai grav, necurățat de un anume manierism. Ceea ce nu știrbește valoarea a cel puțin 100 de pagini performante, prin acel vibrato al exegezei lăuntrice, prin ingeniozitatea investigației legăturilor periculoase dintre viață și arte, prin ridicarea (mântuirea) ardentei biografii intelectuale la puterea ficțiunii. Mariana Ionescu, Exerciții de fidelitate, Editura Eminescu, București, 1999, 237 p., f. preț
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
nu a avut ecoul meritat ține de efortul considerabil pe care lectura ei îl presupune. Autoarea nu este adepta prejudecăților comode în receptarea operei sîrbiene, ci își construiește un întreg sistem critic, îndatorat mai ales criticii franceze și în general exegezei ultimelor decenii. De aici un limbaj critic incomod, în continuă și scrupuluoasă explicare de sine. Iată cum își definește autoarea însăși demersul: "o atenție exagerată la accepții, cu alunecare spre definiții. O motivare teoretică excesivă a terminologiei, determinată, pe de
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
mai temeinică lucrare despre mișcarea legionară. Ea are ca autor pe istoricul german Armin Heinen și a apărut mai întîi, în 1986, la o editură müncheneză. L-am cunoscut pe autor la începutul anilor optzeci, cînd își definitiva documentarea pentru exegeza sa, avînd cu d-sa, la Institutul de Istorie "N. Iorga", o lungă și fructuoasă convorbire. Regreta mult că arhivele românești nu sînt accesibile cercetătorilor, avînd nevoie pentru detalii semnificative și stabilirea corectă a unei hărți a evoluției numerice a
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
a lui Dumnezeu în lume, ca ziditor al ei, și alta e prezența harică, adică trăirea individuală și subiectivă a lui Dumnezeu în suflet. Incertitudinea poetului privește această prezență harică, iar certitudinea lui, prezența de imensitate" (p. 139). Deși incompletă, exegeza lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea poeziei românești, cuprinde observații originale și profunde asupra"poeților aflați în rugăciune". Nichifor Crainic, Spiritualitatea poeziei românești, Cuvânt înainte de Alexandru Condeescu, postfață de Paul Dugneanu, Editura Muzeului Literaturii Române, București, 1999.
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
vreme în presa literară scrisul lui Grațian Jucan. România literară a consemnat, cu un an în urmă, prin editorialul d-lui N. Manolescu, hărnicia acestui profesor bucovinean, care ilustrează exemplar cercetarea de istorie literară locală. El continuă în felul acesta exegezele mai vechilor profesori bucovineni Leca Murariu, Constantin Loghin ș.a. scriind fie monografii despre așezările românești din Bucovina, vetre de istorie (Câmpulungul Moldovenesc, Fundu Moldovei ș.a.) fie studii și articole despre Eminescu, cu o stăruință ce durează de aproape patru decenii
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
textele consacrate lui Eminescu. Inițiativa lui Sîrbu riscă să nu fie schițată decât ca intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum invitația adresată ciobanului mioritic de a nu lipsi nici din această exegeză. Așteptam filmul din 1976 al lui Jean Petrovici ca pe un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut parte de o aiuritoare deziluzie. Mihai Eminescu, cu un scenariu
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
scuză sărăciei endemice, au cam băgat capul între urechi, n-aud, nu văd. Și cît ar mai fi de lucru din partea tuturor! Practic, nu există ediția etalon, de încredere sub raportul acurateții, al exactității. Pe ce baze să se efectueze exegezele de dorit, cînd destule texte mai zac risipite prin publicațiile epocii iar cele în circulație denotă carențe, lecțiuni incerte, vicii de transcriere trecute cu vederea și perpetuate de rutină tiparului? Cel putin aceasta este sugestia degajata din aparatul critic al
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
pe care el însă nu-i cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice convenționale. Pornind de la mărturisirile lui Mircea Vulcănescu, autorul nostru amintește că
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice convenționale. Pornind de la mărturisirile lui Mircea Vulcănescu, autorul nostru amintește că Nae Ionescu a refuzat să scrie cărți de filosofie nu numai
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
și simplul delir hermeneutic se întrunesc într-o sinteză exemplara", adăugînd că opiniile sale sînt "o paradigmă negativă de care puține culturi au noroc". Asta pentru că Petru Creția pledează nu numai pentru o nouă ediție critică Eminescu, dar și pentru exegeze, noi și înnoitoare, altfel zicînd noi puncte de vedere - pe bază de noi lecturi pătrunzătoare - despre opera marelui poet. Aceasta va propulsa o nouă, poate altă receptare a operei lirice eminesciene. De o neasemuita utilitate astăzi este capitolul "Cultul lui
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
al trupei Divertis (doar un exemplu: în finalul poemului Sară pe deal, actanții lirici își reazemă capetele unul de altul și adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
instrument de referință serios pe care îl avem la îndemînă (și la care, mărturisim, în redacția noastră se recurge foarte des. De aceea așteptăm cu nerăbdare următoarele volume). Pentru oamenii de litere, numele lui N.I. Herescu e asociat traducerilor și exegezelor din clasicii antici (Eschil, Catul, Horațiu, Plaut, Virgiliu, Ovidiu): un savant specializat în limbi moarte și ale cărui opere stau pe un raft mai prăfuit, necercetat prea des, al istoriei noastre literare. Căci domeniul nu mai e azi atractiv decît
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
Z. Ornea E uimitor cît de proaspăt și ademenitor poate fi examenul istoriografic practicat de un cercetător venit din lumea exegezelor literare. Mai ales a celor de natură structuralista și poetica. Cazul se verifică în situația d-lui Sorin Alexandrescu, autor, pînă a se stabili, la mijlocul anilor șaptezeci, în Amsterdam, al unei remarcabile monografii despre Faulkner, al unei introduceri în structuralism
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
Continuități din 1974, densă și substanțială. Astăzi revine în librarii cu volumul Constelații literare, în care adună cele mai rezistente ale sale studii și eseuri. E un volum cu adevarat remarcabil, probînd - dacă mai era nevoie! - marile, importanțele vîrtuți de exegeza ale d-lui Alexandru Săndulescu. Volumul se citește cu mare interes, peste tot întîlnind observații fine, pătrunzătoare care vor rămîne, cu siguranță. În studiul despre Alecsandri- omul de lume aflăm că poetul cultiva scrisoarea că un mijloc de mondenitate și
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]