320 matches
-
impus Înaintea celei instituționalizate, formalizate. Transmis intuitiv sau pe cale orală, ethosul pedagogic acompaniază În mod evident Întreaga existență a individului, din leagăn până la mormânt. Nimic din ceea ce Întreprinde omul nu scapă scrutării acestei angajări paideice. Pedagogia bunului-simț nu strălucește prin exemplaritatea sa teoretică, ci prin subtilitatea răspunsurilor concrete, prin bogăția și adecvarea lor la chemărilor realității. Dacă pedagogia bunului-simț nu ne ademenește prin exemplaritatea corpului epistemic, rămâne pe tapet funcția sa Înrâuritoare, de anticipare sau cenzurare a actelor pe care urmează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mormânt. Nimic din ceea ce Întreprinde omul nu scapă scrutării acestei angajări paideice. Pedagogia bunului-simț nu strălucește prin exemplaritatea sa teoretică, ci prin subtilitatea răspunsurilor concrete, prin bogăția și adecvarea lor la chemărilor realității. Dacă pedagogia bunului-simț nu ne ademenește prin exemplaritatea corpului epistemic, rămâne pe tapet funcția sa Înrâuritoare, de anticipare sau cenzurare a actelor pe care urmează să le facem. Ce poate fi mai demn de respectat decât crezuri cum ar fi: „Omul cât trăiește Învață”, „Învățătura bună e pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ale iubirii. Să ne aducem aminte că Dumnezeu a creat lumea din și prin iubire. Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
să faci abstracție de multe fapte concrete, de accidentul celui din fața ta, pentru a-l percepe cu adevărat pe acesta. Pentru a mă apropia de cel de lângă mine, trebuie să-l am În minte pe Celălalt - de fapt, pe Dumnezeu, exemplaritatea valorică și, implicit, modelul iubirii. Prin Cel situat „departe” și În „Înalt” ajung să-l Înțeleg și să-l iubesc pe „aproape”, care se află dedesubtul Lui. Ceea ce am scris mai sus despre subiectul În cauză nu-i decât un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cultivăm. Adevărul lui Socrate ne umilește, cel al lui Hristos ne mântuiește. Și mai este un aspect care nu suportă nici o asemănare. Socrate este un mare cărturar, pe care Îl putem respecta pentru sclipirea minții, a dialecticii sale și a exemplarității sfârșitului. Pe Isus, În schimb, Îl venerăm pentru forța regeneratoare și Întremătoare pe care o aduce, pentru promisiunea „Începutului” și a punerii la treabă a „infinitului” din noi. Cu El, speranța unui „om nou” se Împlinește. Iată de ce Îl putem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
transfiguratoare ce rezultă din conlucrarea unui interior (omenesc) cu al unuia exterior (divin). Învierea presupune nu o simplă acțiune din exterior, ci o resurecție interioară ce stă sub zodia unei exteriorități care ne depășește, dar ne cheamă să-i urmăm exemplaritatea. Ne lepădăm de o viață veche, secundă pentru a da curs unei vieți reînnoite, fundamentale. Stârpim omul vechi din noi pentru a lăsa loc omului nou. Sunt necesare o discontinuitate asumată, o ruptură a ființei, o aruncare a răului din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
psihiatru etc.). Și preoții au probleme ca toți oamenii (unele destul de mari...), iar a cere - În particular sau nu, pentru el sau pentru anturajul său - sfatul sau consultarea unui specialist conduce la evitarea unor neajunsuri sau la ieșirea din dificultate. Exemplaritatea de idei și de ordin etic o putem Întâlni și la intelectuali; ea nu este apanajul doar a celor „aleși”, a celor „dăruiți” (cunoaștem din istorie și din viață că sunt destui intelectuali „sfinți”, după cum și preoți sau ierarhi... smintiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
al muncii, propovăduind direct, În școală, prin activități practice de vară ale elevilor, valoarea sudorii frunții și a brațelor (mi-l amintesc transpirat, săpând cot la cot cu elevii săi, la fundația noului corp al școlii), dar și indirect, prin exemplaritatea prestației gospodărești În propria grădină sau ogradă. A stat deoparte de zgura politică, neînregimentându-se În nici un fel În trendul ideologic al vremii și a reușit să-mi transmită primele Îndoieli și porniri la adresa regimului atunci când a crezut de cuviință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
vizând să distingă în textele predosloviilor: 1. Metafore ale cărții și modele auctoriale implicite, alături de metafore ale lecturii construind un model ideal al cititorului; 2. Imagini ale scriitorului-cărturar. La care se adăuga, pentru precizie, și o a treia ofertă de exemplaritate umană în raporturile cu cartea: 3. mecenatul. 2. "Oglindî văzâtoare pre Dumnezeu luminî nestinsî a strălucirei de minte..." Metafore carte/ scriitor, lectură/cititor Scrise după regulile retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
utilisent à mi-voix le langage du théâtre et nous parlent du travesti, du rôle et du masque, de l’accessoire et de l’acteur, cette courte dramatisation met donc en scène le procède du «faire semblant»”. Dar orice analogie presupune exemplaritățile, modelul. Putem înțelege acum cât de importante sunt în plan practic Ideile, și în principal Ideea de Bine. Dar ce este, în fapt, un bun cetățean? Ținta oricărei pedagogii sociale este, așa cum s-a mai spus, formarea virtuții. Numai cine
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ficțional, dar unul care fasonează și apoi impune modele sociale cu care individul se identifică și care îi influențează mai apoi acțiunile. Mitul și arta se întâlnesc la nivelul politicului în calitatea lor comună de vehicule (utilaje mentale) ale unor exemplarități. Care sunt, fără îndoială, produse ale unor conjuncturi și interese. Totuși ideea mitului devastator prin excelență rămâne în continuare o idee caducă. Mitul subzistă subiacent partinic, dar și paralel politicului, atâta vreme cât va exista «magia» întregii „ideologii” a semnificației reprezentaționale. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ochilor noștri este, inevitabil, o lume a imaginii. Ea se adresează, în egală măsură, la ceea ce Platon considera că este „ochiul interior”. Derulajul continuu al imaginilor în orizontul „roiului de galaxii Argus” este tot o poveste, un mit cotidianizat. Inducând exemplarități, imaginea „educă” axiologic cetățeanul, care rămâne pentru spațiul politicului o țintă. Electoratul judecă prestația politică prin raportare la anumite repere preluate din orizontul de verosimilități plasate de administratorii câmpului mediatic al imaginii. E adevărat că imago-mitologia și-a pierdut poate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noi că este poziția lui Platon care are o filosofie puternic marcată etic și civic. Platon fundamentează cu grijă această luare de poziție. În esență, este vorba de o nevoie structurală a omului de a-și raporta propria istorie la exemplarități. Faptele devin exemplare, intră în orizontul istoric, întotdeauna „cosmetizate” la nivelul unor semnificații convenabile din perspectiva epocii. Platon nu recomandă, în dezacord cu propria vocație și structură spirituală, minciuna rectilinie. Regele-filosof nu este în mod direct încurajat să mintă. Conotațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
implicit axioma că cititorul va opune o anume rezistență, el având o viziune proprie "greșită", care nu se lasă lesne învinsă 313. Odată intrate în patrimoniul școlar, datele istorice sunt canonizate și supuse unor ritualuri de consacrare care le garantează exemplaritatea, dar le lipsește de atractivitate și de o bună parte din înțelesurile inițiale. Din acest motiv, elevii își construiesc un univers propriu, ficțional, asociind textul cu propriile lor variante, cu "istoria a ceea ce ar fi putut să fie, construind istorii
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
apreciative, la adresa liderului estic, Uniunea Sovietică, nu au supraviețuit primului deceniu postcomunist. În ierarhia marilor puteri economice, locul al doilea revenea acum Japoniei, iar potențialul militar cândva înspăimântător al Rusiei era, și el, dat uitării. Ceva a rămas, totuși, din exemplaritatea URSS-ului, căci dezintegrarea ei era echivalată cu însăși dispariția lumii socialiste. După 1989, narațiunea istorică și-a inversat practic accentele, iar analiza regimului comunist s-a rezumat la un scurt prolog al sfârșitului. Repovestind cele petrecute, manualul de la sfârșitul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
serie statistică, tratamentului aritmetic ce dă iluzia științificității și ne face să credem că putem ajunge la rezultate la fel de precise și la fel de sigure ca și în științele exacte" (după spusele lui George Duby). A urmat o redescoperire a biografei, a exemplarității, a spiritualității, ca și frecventarea unor noi teme de cercetare, cum ar fi sănătatea sau lectura (Guy Thuillier, Jean Tulard, La methode en histoire, Presse Universitaire du France, Paris, 1986, pp. 16-17). 286 André Burguière (ed.), Dictionnaire de sciences historique
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în cele din urmă, am încercat să subliniez componenta umană, începând cu cei care au condus aceste servicii, și-au lăsat amprenta, dar și a celor care au ales să-și desfășoare activitatea într-un asemenea domeniu profesional”. Rețin, pentru exemplaritatea lor, aceste rânduri finale ale Istoriei ...: „Suntem de acord că România a desfășurat un spionaj tactic, limitat, nu numai în perioada celui de-al doilea război mondial, ci în toată perioada analizată. Acest lucru s-a petrecut, în primul rând
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
niciunul din cazurile analizate nu există sugestii din spațiul geneticii textuale care să explice sau să detalieze alegerile făcute de scriitori. Un fapt este însă cert. Atât tablourile cât și statuia invocată aici sunt opere de artă celebre, recunoscute pentru exemplaritatea valorii lor estetice. Mai mult, în cazul Parabolei orbilor, putem afirma chiar că a exercitat o fascinație în epocă, de vreme ce și George Bălăiță și Augustin Buzura recurg la el. Prin urmare, unul din motivele pentru care scriitorii aleg să descrie
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Dar acum mitul trebuie să se înrădăcineze în realitate, după cum afirmă și Camus: "creatorul de mituri nu ține de geniu decât în măsura în care le înscrie în consistența realității și nu în norii fugitivi ai imaginației", mitul trebuind să aibă forță și exemplaritate.80 De altfel, "mitologia este mai mult decât o poveste frumoasă, ea este interpretare și adecvare la realitate, după cum este o formă de participare la memoria și imaginarul comunitar".81 În ciuda evoluției științifice și tehnologice a umanității, zonele profunde ale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sunt, la Platon, de pildă, socialmente nefaste "prin rolul pe care-l joacă în educația tradițională, prin caracterul lor de referent general în practica obișnuită a grecilor inducând atitudini dăunătoare sau comportamente etice și politice dăunătoare", însă ele au funcție de exemplaritate, fiind extrem de importante prin relația directă pe care o întrețin cu identitatea.227 Astfel, "mitul e o ficțiune în sensul tare al cuvântului, în senul activ al fasonării, sau, așa cum afirmă Platon, al "plasticii": este deci un ficționament al cărui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acoperi un plan local, dar rata nivelul global (Napoleon); de multe ori societatea nu este pregătită pentru contribuția sa, dar atunci când cele două paliere se pun în acord, efectul este colosal (Beatles au apărut exact la momentul potrivit).447 Puterea exemplarității antichității greco-romane și-a dobândit întreaga forță după Renaștere, și operează o transformare a existenței individuale în paradigmă și a unui personaj istoric în arhetip, chiar și dincolo de intențiile pedagogice. Eroii, imaginari sau nu, joacă un rol important în formarea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prototypes, Nathan-Université, Paris, 1992 etc. Textul-obiect, în calitate de rezultat și de sursă a cunoașterii, conservînd tot ceea ce s-a scris într-o limbă sau în mai multe limbi în succesiune cronologică și obiectivă, revendicîndu-se în sine de la o anumită tradiție și exemplaritate, generează, în abordările noi, aprofundări complexe, focalizate pe traseul determinării mecanismelor procesului de comunicare și de cunoaștere care fundamentează producerea, dar și receptarea de sensuri. Se admite, în general, că textul se caracterizează prin două coordonate: o coordonată constantă fixitatea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
s-a remarcat, după cum am precizat în capitolul anterior, ca secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, secția centrală și ca secretar al Comisiunii Istorice a României, unde s-a impus ca susținător al ocrotirii patrimoniului cultural românesc 6. De admirat este exemplaritatea prieteniilor durabile cu intelectualii vremii, în special cu cei ardeleni. A stabilit cu mare parte din ei, colaborări de ordin cultural și mai târziu de ordin politic. Cu Vasile Pârvan, director al Muzeului Național de Antichități și ulterior, coleg cu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
sunt de cea mai bună calitate. IV. Sinteze Ioan Petru Culianu Fascinația lecturii Ideal ar fi ca viața noastră să devină, mereu, o acumulare in crescendo de frumoase realizări, de veghe și de înnobilare în spațiul generos al logosului, prin exemplaritate și în perpetuu dialog cu propria noastră conștiință. Numai astfel, vom avea sentimentul că ființa noastră „reprezintă încoronarea creației” noastre. și-n acest context, permiteți-mi să ne-amintim de o personalitate a științei și culturii universale, care se numește
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
deveni cel mai eficient în anii viitori va fi cel numit „stil transformațional”. Acest mod de a conduce este compus dintr-o bună doză de încurajări adresate angajaților, dintr-o relație apropiată între șef și subalterni și mai ales din exemplaritatea comportamentelor de lider care vor fi astfel urmate de efecte. Eagly și colegii săi au observat că existau numeroase caracteristici comune între stilul transformațional și stilul de management feminin 1 vestind că femeile vor fi manageri din ce în ce mai căutați în viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]