458 matches
-
ceea ce suntem. Arta este reprezentarea vieții. Asta deoarece viața, prin esența sa și voința ființei sale celei mai intime, nu se expune niciodată, nici nu se dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte în ea, sub forma unei reprezentări ireale, a unei "simple reprezentări". Iată de ce arta face apel la imaginație, care este facultatea de a-ți reprezenta un lucru în absența sa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceasta din urmă nu face niciodată din ea tema cercetării sale nu o împiedică să se înfăptuiască, iar această înfăptuire arată deja în ea însăși, în efectivitatea operației sale, că știința nu domină nicidecum totalitatea realului și nici nu o exhibă în integralitatea sa în câmpul obiectelor sale și teoriilor sale: ea a lăsat să-i scape ceva esențial, nimic altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu ia niciodată în considerare fundamentul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
general acest nume, de experimentarea cunoștinței sau a științei: în vreme ce cea de-a doua nu este decât manipularea unui obiect, convocarea unui oarecare proces care se pornește să funcționeze el singur și căruia, ca simplu spectator, savantul îi cere să exhibeze un "adevăr" străin, cel al naturii, a cărei alteritate, adică obiectivitate, o păstrează, ferindu-se să intervină în ea sau, dacă acest lucru este imposibil, neutralizând această intervenție, tratând-o pe aceasta chiar ca pe un proces obiectiv cea dintâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în evidență a unor relații ele însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a înțelege că a-i substitui vieții reprezentanți care se dau drept echivalenți ai săi este actul proto-fondator al economiei politice, ca și al oricărei științe umane în general, este doar privirea transcendentală care înfăptuiește distrugerea acestor științe pentru a exhiba posibilitatea fondatoare, adică geneza lor. Aceasta din urmă nu este doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se înfăptuiește numai pe planul ideologiei, ci tocmai pe cel al practicii. Practicile barbariei o poartă mereu în ele ca pe naturantul lor veritabil și în același timp ca pe ceea ce le conferă uluitoarea lor unitate. Nici una, totuși, nu o exhibă într-un mod mai manifest decât o face televiziunea. Ar putea părea paradoxal că vorbim aici, fără nici o introducere, despre mijloacele de comunicare puse pe același plan cu știința în virtutea faptului că, prin ignoranța și caracterul grosolan al celor dintâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
avantajele genului căruia îi aparține. În același timp, mesajele unei campanii electorale se înscriu în fenomenul larg al comunicării politice; această dublă apartenență le situează într-o anumită ambiguitate și impune alegeri dificile: publicitatea politică ezită adesea între a-și exhiba sau a-și ascunde caracterul persuasiv, întemeiat pe efecte estetice și emoționale. Mesajul publicitar poate fi receptat în mod predominant "inocent" sau avizat: spectatorul naiv e mai dispus să ia în serios un anume conținut informativ, să creadă sau să
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]
-
Zivkovio, ne-au vorbit despre situația femeii în contextul cultural și social al Sloveniei, dar a făcut-o precumpănitor cu mijloacele dansului. Femeia mireasă, femeia copil, femeia fatală, femeia gata să leșine de plăcere la concertul unui mascul, care-și exhibă nu atât arta, cât bărbăția etc. au fost fațete ale "portretului" acestei femei, creionat, în bună parte, cu multă ironie, dar și cu mijloacele dramei sau comediei. Meritul deosebit al organizatorilor eXplore dance festival-ului, constă în faptul că ne
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
Român, aducând în fața lumii figurile lui Eminescu, Brâncuși, Enescu, vor sclipi prin noutate și îndrăzneală. în cercuri mai intime vor fi popularizate alte magnifice personalități ale trecutului, precum Adrian Păunescu, Dinu Săraru, Eugen Mihăescu. în standuri frumos ornate vor fi exhibate chipurile lui Burebista, Decebal, Dionisie cel Mic, iar dintre moderni, Radu Negru. O editură din Trieste, alta din Seattle, o a treia din Hong-Kong vor publica anual câte un roman românesc, operă a unui cincizecist în vogă și la intervale
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
guvern, conducerea de agenții, manageriat, acolo unde, în zăpăceala lor, bărbații dau greș și încurcă locul. S-o spunem clar: bărbaților li se impută toate războaiele, de la cel al Troiei, încoace. încă prin 2008, mai nășteau copii vedetele ce-și exhibau pântecele pe copertele revistelor de lux, soțiile de miliardari nonagenari, copile abuzate de tați-unchi justițiabili. Forurile de preîntâmpinare strecurau încă din 2008 în șorțulețele fetițelor anticonceptive, în buzunarele băiețașilor, prezervative. Savante dezbateri televizate - între reclame de ape de dinți și
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
doi poeți să și-l trimită unul altuia, cu mesaje explicite ori subliminale. Este un obiect ambiguu, în continuă metamorfoză, cu funcții multiple și un "ce" omenesc. Prima sugestie e de iubire imposibilă, făcută să se ascundă și să se exhibe totodată în poezie. Dar a doua, și cea mai profundă, e aceea de revelator și multiplicator al intensei experiențe lirice. Astfel, submarinul poate lua orice formă, de la jucăria din copilărie lustruită de atâtea mângâieri și până la cea de "orient express
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
atingeau cele mai intime ascunzișuri ale mele, ba mai mult, îmi dirijau palmele umede de emoție spre ceea ce aflasem de la copii din pavilioanele C.F.R. că se cheamă "pizdă"?! Curios, copilăria mea e plină de femei ațîțătoare, nerușinîndu-se de mine, dimpotrivă, exhibînd ce aveau mai mustos și fraged, mai plăpînd și floral în carnea lor bucuroasă de privirile mele naive, profund admirative, dilatîndu-mi pupilele sclipitoare și dirijîndu-mi mîinile slăbuțe spre rotunjimi de sîni cu sfîrcuri și spre buci mirobolante, aiurindu-mi sufletul inform
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
cu faimă de guralivi deștepți, tot aia e), întotdeauna, cu fumuri și ifose, uneori, în cazul școliților cu diplome, chiar și cu doctorate și cărți, fumuri ascunse sub masca unor gesturi intelectualiste, fals modeste, alteori, în cazul semidocților și sfertodocților, exhibate pînă la... paranoia, așadar, faimoșii guralivi, omniprezenți, sînt convinși că au și prestigiu. Nu numai reputație. Or, prestigiul este dat, în primul rînd, de viața trăită frumos, cum zice, concis, Cicero. Scriitorul talentat, care a creat și opere valabile în
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
să fie teatralizate în așa fel încât să dea mai bine la montaj. Claude Lanzmann este un orgolios autentic, fascinat și îndrăgostit de grandoarea propriei sale persoane. Nimic nu dă mai exact măsura acestei egolatrii decât candoarea cu care-și exhibă - la fel de sigur de sine, la fel de trufaș - atât virtuțile cât și păcatele. Îl vedem, student, furând cărți de la o bibliotecă publică pentru a le vinde. Sau, deghizat în preot, solicitând donații pentru scopuri de binefacere fictive. Sau în alte ipostaze deopotrivă
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
și prozodia. Obsesia caracterului național, a inspirației din realitățile locale, s-a transformat la Maiorescu într-un fel de criteriu estetic, într-o apreciere axiologică; fie că este vorba de Alecsandri, Caragiale, Eminescu ori Goga, faimosul „caracter național” apărea mereu exhibat cu mîndrie, ca dovadă de genialitate. Corelată cu această obsesie se află una complementară: aceea ca scriitorul român să nu fi suferit nici o influență străină. Teoreticianul pare a nu înțelege că, în literatură, influența străină este la fel de importantă ca inspirația
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
fiul doctorului Ionescu a fost definitiv dedicat numerologic înțelepciunii, sănătății și providenței divine. Peste ani, Urmuz își schimbă însă din nou, de data aceasta de unul singur, numele. Iar noul nume, Demetru Dem Demetrescu-Buzău, prin semnul 33 pe care îl exhibă (n.b., alt semn cristic!) devine acum simbolul desăvârșirii inițiatice, dar și al iubirii în toate ipostazele ei: profană și divină. Această nouă intervenție în destin ar putea indica în cazul lui Urmuz nu doar o (re)cunoaștere a numerosofiei
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
pasionat de muzică și dependent de telefonul mobil, gospodina econoamă), căruia i se imită limbajul colocvial specific, fie pentru a crea efecte de autenticitate: produsele alimentare românești (de la țuică la iaurt) sunt adesea prezentate de țărani neaoși, a căror vorbire exhibă marcate trăsături regionale. În fine - a treia posibilitate -, limbajul regional sau al unei categorii sociale e folosit ca simplă sursă de umor. Câteva clipuri publicitare recente combină, cu intenții umoristice, limbajul popular cu cel doct, științific, ori vorbirea rurală cu
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
autori mai tineri, despre care a scris, l-au dezamăgit ignorîndu-l, iar pe de alta, „egoismul literar" și „limbajul personalist-agresiv" pot fi excelent probate chiar prin textele sale personale. Să mai reamintim că poziția sa față de „foiletonism" și „eseismul dubios" exhiba decepția că n-a fost comentat atît de des și encomiastic cum se aștepta? Ceea ce îl irită în special în critică este „scrisul frumos" („Se cultivă, în continuare, cu tenacitate, mitul cronicii literare «frumoase», «beletristice», de «talent»"). Ca și cum n-am
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
siguri că nicio structură oficială nu va intra în alertă. În alertă intră doar demagogii, excitați că, după o lungă așteptare, din căldura insuportabilă a verii s-a mai întrupat o himeră, a mai sosit un prilej de a-și exhiba fricile, frustrările și fobiile. Din păcate, cam nouăzeci și nouă la sută din ce se petrece în viața publică din România n-ar trebui să fie treaba jurnaliștilor, ci a psihiatrilor. Țară în care nu se întâmplă, de fapt, nimic
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
cunoscut situația reală din underground-ul spațiului public. Procesul lor de revenire spre normalitate, în perioada postbelică, a avut în spate tragedii greu de imaginat. Lumini și umbre, unele cunoscute, altele nevăzute, abia schițate, definesc lumea lor interioară. Căci spațiul public exhibă aparențe, arareori esențe.
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
ceri cinci beri cu două degete tăiate trebuie să fie un simplu exercițiu de introducere a roșului în tablou, dar sângele e doar semnul frustrării de a nu avea cât îți dorești, o dorință castrată, cum ar spune Freud, se exhibă de sub stratul, uneori hidos, al realității. Culorile tari par construite sub narcoză și lumea pe care o descriu, în oglinzile retrovizoare ale mașinilor, este una cu susul în jos. Tot astfel se vede ea și în parbrizul mașinilor, citibilă însă
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
trebuie să vedem în liniștea impusă a Regelui dimineții o liniște adevărată. Îndărătul peliculei zac angoase, fobii, anxietăți, crize, boli, spasme. Că nu se văd din prima clipă, e meritul formulei didactice de care vorbeam la început. Mușina nu le exhibă în procesiuni alegorice, ci le explică auster atunci când le vine rândul în orar. Îmblânzindu-le pentru public. Nu și pentru el: Desigur că m-am născut vinovat:/ Oasele nu-mi sunt de platină, celulele nu-s de silicon,/ Pielea nu
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
numărătoarea anilor lui Crist" (Venirea pe lume). Nedispus totuși a se închide în formule pasive, tînjitoare, Gheorghe Pârja se arată în alte locuri alert, imaginativ, aducînd în scenă un fabulos stenic. Călător prin Serbia, se dedă la asociații cutezătoare ce exhibă o energie de-acasă: Omul era nebun, nebun de oraș / Pentru a-l stăpîni i-a dat foc / Așa se simțea bine împăratul / În puful cenușii, în prăpădul memoriei // Era singur împăratul / Suita murise cu veacuri în urmă // La crîșma
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Unele interviuri sunt pătimaș subiective și, pe deasupra, ajung la cititor distorsionate de „Vincent" care își ia mari libertăți de interpretare, ajungând până la rescrierea totală a unui dialog. Am fost, însă, și mai păcăliți. Folosindu-se de terți pentru a-și exhiba tentant presupuse subdezvoltări sau mutilări interioare, J.M. Coetzee ne abate atenția de la miza reală a cărții: trei portrete solide de femei fără echivalente în opera lui anterioară, căreia i se reproșa lipsa de preocupare față de psihologia femenină (sau slaba ei
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
firmamentul literaturii, se ia la trânta cu el jos, în mocirlă pornirilor de nestăpânit. Cu aceeași lipsa de șanse. Nenumărați scriitori au avut câte o țară invalidantă sau com-pro-mi-tatoare pe care s-au străduit s-o ascundă sau, dimpotrivă, au exhibat-o în scopuri catartice. La Rousseau a fost doar neputința autorului lui Émile, scrierea care avea să devină biblia pedagogiei naturale, de a-și crește propria progenitura; la Malcolm Lowry - doar alcoolismul demențial; la Strindberg - doar incapacitatea de a susține
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]