231 matches
-
din anii debutului, acel aliaj simpatetic de gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă, în așteptarea Zburătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
XLIV): "A la très belle, à la très bonne, à la très chère". E dat ca, indiferent de sex, partenerii să-și anexeze câte ceva din Celălalt; intră în cauză spiritul intens posesiv, exclusivist, acaparant. Un poem antologic, Flanela, centrat pe exhibarea derizoriului, se adresează unei prietene invizibile prilej de imputări gingașe: Îți amintești desigur flanela violetă, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care îmi spuneai că îmi șade ca o armură de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bilboquet" (fr. un fel de sfârlează), "martingale" (fr. joc de noroc). Nici un alt contemporan (poet) nu egalează colosala bogăție de imagini a acestui barochist fastuos, de vocație pictorică, în vreme ce la Giambattista Marino prevala muzica. Identică la Marino și Dimov este exhibarea verbală până la saturație. Despre marinism în genere, despre Marino în special, Attlio Momigliano scria tranșant: " Sentimentul e sufocat de virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La rându-i, Dimov amplifică (prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
picturi, sculpturi, tapiserii etc. Ceea ce mă interesează, evident, nu este valoarea lor estetică, ci retorica mesajului pe care Încearcă să-l transmită 2. E vorba despre „videologie”: prin aceasta Înțeleg ideologia ce tinde, gradual, dar inexorabil, să se rezume la exhibarea unei singure efigii, la etalarea unui singur portret. Vom vedea, conținutul ideologic al reprezentărilor omagiale se rezumă la o efigie Înconjurată de câteva clișee plastice. Conducătorul și portretistul său nevăzut: cazul pictorului Eugen Paladetc "Conducătorul Și portretistul său nevăzut \: cazul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). Altfel zis, cadrul parfumat și frivol oferă pentru un sceptic soluția exhibării de sine, a contemplării în decadență. Parisul nu doar consacră, ci și vindecă, chiar dacă într-un fel care însemnă împingerea bolii până la limitele neputinței. Un motiv în plus, poate singurul cu miez, ca Cioran să iubească, în secret, Parisul. Fapt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Discreția presupune libera utilizare a sexualității în contextul „intimității” din cadrul relației de cuplu. În acest cadru, sinceritatea reciprocă întemeiată pe iubire și respect, exclud rușinea. Rușinea apare în momentul în care conduitele sexuale depășesc cadrul strict al limitelor intimității cuplului. Exhibarea publică prin conduite obscene, expresii vulgare, inadecvate, expunerea publică a nudității corporale etc., sunt acte indecente care violează bunul-simț și normele moralei publice. Ele sunt acte reprobabile, care produc repulsie și revoltă. Expresiile injurioase, obscene, sau expunerea publică a zonelor
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
a simțului rușinii, și odată cu acesta, și a sentimentului de a comite prin ne-rușinare o greșeală, un păcat, faptul de a fi vinovat social și moral. Una dintre formele psihomorale șocante de manifestare a indecenței este striptease-ul. Spectacol de exhibare a nudității, dincolo de orice fel de sentiment de rușine și vinovăție, se consideră ca o formă de manifestare a unei (anumiteă „culturi corporale”, ca o formă de „eliberare” din constrângerile unor „prejudecăți” moral-religioase, considerate uzate, depășite. Considerăm că acest punct
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
definitiv în intimitatea dialogului lor făcut public, deveniți actorii momentului cu sau fără voia lor, personajele dau curs unor reacții mai mult sau mai puțin previzibile. Între acestea, cele mai probabile sînt mistificarea, trucarea comunicării dialogale, și, în sens opus, exhibarea ei cu certă plăcere pe scena astfel creată. Personaje cu gustul reprezentației, animate de un spirit propriu histrionic, ludic sau narcisiac renunță cu ușurință la scutul invizibil vulnerabil, în plus al intimității dialogului. "Teatralizarea epicului", cum i-a spus Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discrete sau, dimpotrivă, subliniate, în funcție de voința romancierului. Cînd schimbările punctului de vedere "spațial" se produc cu ostentație, iar "trecerile" nu mai ilustrează în primul rînd abilitatea, arta, caracteristice unei "orchestrări" perfecte, romanul intră în sfera unor demonstrații de estetică proprie, exhibarea procedeelor de construcție, a naturii diverse a "eclerajului" fiind apanajul vîrstei postrealiste a romanului. Locuirea este, în ficțiunea romanescă, exprimarea unei prezențe în spațiu (și timp), a unei conștiințe de privitor, concomitent cu adoptarea unei viziuni (personalizate). În această lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin grila unei judecăți generale, că atît Middlesex, cît și Corecții sînt romanele unor universuri în disoluție, focalizîndu-se pe schimbări/căutări de identitate în spații vag descompuse (unde eul trăiește mai curînd în diseminare decît în unitate), pe reprimare și exhibare (ca fațete contradictorii și, deopotrivă, extreme, ale istoriei mentaliste în continuă transformare). Prin urmare, chiar dacă edificiul epic excelează, la amîndouă, în substanță și claritate (trăsătură tradițională), tematica lui de detaliu nu ocolește eternele obsesii postmoderne. Middlesex al lui Jeffrey Eugenides
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
său omul se confruntă cu adevărata situație în care se află. Ea îl poate dărâma, reduce la disperare și sinucidere spirituală sau trupească. Dar îl poate totodată încuraja să reconstruiască o lume de înțelesuri. Operele lui Nietzsche sunt o glorioasă exhibare a sufletului unui om care ar putea fi numit în măsura în care cineva poate fi numit astfel creativ". (Ib. p. 236) După al Doilea Război Mondial cam așa s-au vrut americanii, creativi. Savanții europeni fugiți de teama nazismului i-au ajutat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul operei aceluiași pictor întâlnim faze simboliste / decadente uneori reprezentate chiar și numai printr-un tablou, alteori prin grafică sau panouri decorative. Isoglosa estetică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urban o anumită morfologie, un anumit cadru fizic sub care acesta a fost și este perceput din exterior. Fără nicio îndoială, coordonatele geografice și funcțiile urbane predominante au imprimat fiecărui oraș un specific local, o identitate născută din accentuarea, din exhibarea neprovocată a particularităților. De pildă, pentru intervalul de timp supus analizei noastre, în regiunea Moldovei putem vorbi de următoarea tipologie urbană: avem, în Bacău, un veritabil „Oraș industrial”, în Roman, un „Oraș episcopal”, în Botoșani, o fericită combinație între „Orașul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
urban o anumită morfologie, un anumit cadru fizic sub care acesta a fost și este perceput din exterior. Fără nicio îndoială, coordonatele geografice și funcțiile urbane predominante au imprimat fiecărui oraș un specific local, o identitate născută din accentuarea, din exhibarea neprovocată a particularităților. De pildă, pentru intervalul de timp supus analizei noastre, în regiunea Moldovei putem vorbi de următoarea tipologie urbană: avem, în Bacău, un veritabil „Oraș industrial”, în Roman, un „Oraș episcopal”, în Botoșani, o fericită combinație între „Orașul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fiind cea a ateismului și nihilismului. În opera sa, fenomenul dezintegrării valorilor, trăit ca o criză ce consumă sufletul rus, ne apare în fața ochilor cu toate consecințele sale nefaste, până la crimă și perversiune. Și cu toate că, pentru el, scopul ultim al exhibării răului este cel de a-i pregăti rechizitoriul, destinul literar al operei sale a favorizat de fapt răspândirea morbului nihilist, contribuind la subminarea unor certitudini inveterate și la pervertirea normelor stabilite. Dintre personajele sugestive ale romanelor sale, care constituie tot
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de dorința publicistului de a pune la dispoziția comunității internauților propriile sale gânduri și trăiri, ceea ce reprezintă un aspect inedit prin comparație cu jurnalele (literare) clasice, caracterizate tocmai prin faptul că intimitatea este trăsătura lor fundamentală. Disoluția intimității înseamnă implicit exhibarea interiorității și, la nivel social, acest fenomen conduce la amalgamarea elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a conștiințelor amorțite de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi, dincolo de ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aspru, dar drept, apărător al tradiției și al ordinii, salvator al integrității și independenței țării."911 Ceaușescu, de altfel, este cel mai reprezentat dintre toți liderii comuniști contemporani (cu excepția lui Stalin înaintea sa), videologia și ideologia rezumându-se treptat la exhibarea unei efigii, transformându-l în unicat într-o lume paralelă, afirmă Adrian Cioroianu.912 Perceperea efigiei Conducătorului devine element obligatoriu al discursului mediatic după 1975, reper vizual esențial al societății românești, în toate ipostazele: președinte, ctitor, părinte, revoluționar, simbol al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
succesive. Ibid., p. 160. 531 Ibid., p. 151. Există și imagini fără cuvinte, utilizate chiar des în banda desenată propriu-zisă, însă acestea folosesc drept figuri de stil: primele imagini dintr-o poveste, introductive, cele descriptive (de cele mai multe ori pretext pentru exhibarea talentului grafic), detaliile (ce servesc drept comentariu) și gagurile. În cazul acestora, tot ce trebuie exprimat se realizează prin desen, nefiind necesară o explicitare a sensului prin apelul la text. Ibid., p. 153. 532 Gérard Blanchard, Le veritable domaine de la
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-au mai trecut prin minte adjective și mai rele; ea a înghițit câteva, care probabil că ar fi fost mai tari decât ale mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
felul În care Își arată inferioritatea și În același timp caută cu disperare aprobarea masculului mai bătrân... Cele mai multe femei de aici au o toleranță scăzută pentru tipul ăsta de socializare. Din motive evidente, căci noi nu suntem de față la exhibarea puțelor care are loc la pisoarele societății și nici nu ne atrage ideea de a căuta cine știe ce pămpălău plin de mătreață pe care să-l flatăm Într-un bar după serviciu. Sincer, cine mai are energia necesară? Ca niște fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
viteză, între mișcări, ca-n falia dintre două dimensiuni. Toamna mă simțeam cel mai bine, prin septembrie. Atunci, orașul se trezea asaltat de femei de toate vârstele, cu pielea de culoarea cozonacului uns cu puțin gălbenuș de ou. Începea marea exhibare, momentul în care se făceau diferențele, ca între galeria Catacomba și Musée d’Orsay: corpurile rămase acasă, la firmă sau în uzină și cele venite din Antalia, Rhodos sau Vama Veche. Masa de femei degerate, impersonale, care pleca dimineața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Burebista. Recordul în materie îl deține, totuși, șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi, care în 1971 a celebrat printr-un fastuos pachet de ceremonii 2500 de ani de la întemeierea imperiului persan. Ambele evenimente, atât cel românesc cât și cel iranian, urmăreau exhibarea simbolică a vechimii statalității, în ideea de a conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elitele mediatice veritabile elite?" se întreabă Adrian Dinu Rachieru. În realitate, e vorba de o pălăvrăgeală infinită, de o perfectă perpetuare a ceea ce Mircea Iorgulescu numea marea trăncăneală, referindu-se nu numai la eroii lui Caragiale. E la mijloc o exhibare narcisistă, caracterizată de conformism politic pus în slujba intereselor individuale și de grup, cum observa și sociologul francez Pierre Bourdieu. Dacă revoluția va fi ratată, ne atenționează Rachieru, elitele vor trebui să răspundă la judecata Istoriei"200. Părerea mea e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]